„Necioplitul” care l-a demolat pe Stalin

Născut într-un sat extrem de sărac al Imperiului ţarist de la graniţa cu Ucraina, într-o familie de analfabeţi, fiind obligat să fie toată viaţa un autodidact, în pofida caracterului său ambiţios (Priestland, 2012, Steagul roşu, Litera, p. 407), Hrusciov a fost muncitor instalator într-o mină din Donbas şi  activist sindical ce s-a alăturat bolşevicilor abia în 1918, devenind apoi comisar politic în Războiul civil al acestora cu „armata albilor”.

• Vidul legislativ, exploatat cu succes, a dus la Mica Unire a lui Cuza
• Arheologii au scos la lumină noi indicii despre Templul Mortuar al Reginei Hatșepsut

Hruşciov a sprijinit epurările sângeroase declanşate de Stalin în 1934 şi a semnat aprobările pentru arestarea  multor bolşevici, despre care ştia că erau nevinovaţi. La izbucnirea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pentru a-i controla îndeaproape pe generalii Armatei Roşii, Hruşciov a fost numit de Stalin comisar politic la Kiev, el reuşind să supravieţuiască fizic şi politic pierderii Harkov-ului în faţa Wehrmacht-ului (Dumitrescu, 2009, Personaje şi personalităţi ale istoriei, Didactică şi pedagogică, p. 401). Ulterior, Hruşciov a fost activ pe frontul bătăliei de la Stalingrad, fiind responsabil cu moralul trupelor şi interogarea prizonierilor nazişti.

După şase luni de la moartea lui Stalin la 5 martie 1953, Hruşciov a reuşit să devină prim secretar al partidului, iar în februarie 1955 l-a înlocuit pe rivalul Malenkov din funcţia de premier cu Nikolai Bulganin (1895-1975), pentru ca în 1958 să cumuleze şi această funcţie. A recurs la represiune armată pe 4 noiembrie 1956, în Ungaria, pentru zdobirea revoluţiei anticomuniste de la Budapesta ce urmărea chiar desprinderea ţării din Pactul de la Varşovia. Hruşciov a retras trupele sovietice staţionate în România în mai-iunie 1958 pentru că oricum nu mai avea vreo justificare juridică pentru menţinerea lor (Tratatul de pace cu Austria fiind semnat încă din 1955) şi în plus îl costau prea mult. Începutul unei relative destinderi faţă de SUA ce a urmat după crima de lezmajestate a condamnării lui Stalin în 1956, (Parish, 2002, Enciclopedia Războiului Rece, Univers Enciclopedic, p. 140), dar şi datorită neîncurajării programului nuclear chinez de către Kremlin au reprezentat motivele care au determinat răcirea relaţiilor şi apoi la ostilitatea lui Mao faţă de conducerea URSS.

Cu toate că a decis reducerea forţelor armate sovietice Hruşciov a adoptat poziţii internaţionale dure, reuşind să-l domine pe noul preşedinte Kennedy  (măcinat de boală) la sumitt-ul de la Viena din mai 1961. Hruşciov a crezut că se va întâmpla acelaşi lucru atunci când a aprobat ridicarea Zidului Berlinului pe 13 august 1961 şi mai ales în criza rachetelor sovietice amplasate în Cuba (octombrie-noiembrie 1962). În octombrie 1964, energicul şi combativul Nikita Hruşciov s-a lăsat debarcat de la putere fără a opune rezistenţă în faţa conspiraţiei conduse de Leonid Brejnev, care i-a devenit succesor. Până la decesul său survenit în urma unui atac de cord în 1971, Hruşciov, vinovat de desacralizarea şi demonizarea lui Stalin, dar şi de a fi „dezgheţat” URSS-ul stalinist, şi-a continuat viaţa într-o obscuritate relativ confortabilă, regimul brejnevist ştergându-i din Enciclopedia Sovietică chiar şi contribuţiile din Marele Război pentru Apărarea Patriei.

Citeşte continuarea aici!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 11 septembrie:

1798 – S-a născut Franz Ernst Neumann, fizician şi matematician, considerat fondatorul fizicii matematice (m. 23 mai 1895)

1816 – S-a născut Carl Zeiss, inventatorul renumitei sticle Zeiss (m. 2 decembrie 1888)

1823 – A încetat din viaţă David Ricardo, economist şi om politic englez (n. 1772).

1885 – S-a născut David Herbert Lawrence, poet, eseist britanic, unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi romancieri ai secolului XX („Amantul Doamnei Chatterley”) (m. 2 martie 1930)

1903 – S-a născut Theodor Wiesengrund Adorno, filosof, sociolog şi compozitor („Teoria estetică”, „Minima Moralia”, „Metafizică: concept şi problematică”) (m. 6 august 1969)

1924 – S-a născut istoricul literar Ion Rotaru (m. 18 decembrie 2006), cunoscut pentru lucrarea „O istorie a literaturii române”1985 – A încetat din viaţă poetul, eseistul, criticul de artă şi traducătorul Ion Frunzetti.

2000 – A încetat din viaţă Dem Rădulescu, unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film şi televiziune, profesor universitar (din filmografie: „Veronica”, „Expresul de Buftea”, „B.D. la munte şi la mare”, „Primăvara bobocilor”; spectacolul de teatru „O scrisoare pierdută, în regia lui Liviu Ciulei) (n. 30 septembrie 1931)

2001 – Au avut loc la New York atentatele teroriste de la World Trade Center, revendicate de Al-Qaida

2006 – A încetat din viaţă istoricul şi jurnalistul german Joachim Fest, specialist în perioada nazistă şi autorul unei biografii de referinţă a lui Adolf Hitler (n. 1926)

2007 – A încetat din viaţă pianistul austriac de jazz, Joe Zawinul, fondatorul grupului de jazz-rock Weather Report (n. iulie 1932)

2009 – Scenaristul de film, teatru şi televiziune Larry Gelbart, unul dintre autorii serialului tv de succes „M.A.S.H”, a murit. Serialul „M.A.S.H”, recompensat cu premiul Emmy, a avut 11 sezoane şi a fost una dintre cele mai premiate producţii din istoria televiziunii americane. (n. 1928)

2009 – Preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi-a anunţat oficial demisia.