O „afacere din Est”, cu potcoave, filmată de Igor Cobileanski într-un tren din depoul Griviţa

„Afacerea Est”, în regia lui Igor Cobileanski, care semnează şi scenariul, este o comedie neagră, un road movie plin de situaţii absurde, ce spune povestea unei prietenii aparent nepotrivite între Petro şi Marian, care, confruntaţi cu sărăcia şi cu lipsa de perspective, devin parteneri de afaceri şi pornesc într-o călătorie plină de aventuri, încercând să-şi îndeplinească visul.

Marţi, la miezul zilei, sub un soare pătrunzător şi fără vreo adiere de vânt, echipa de producţie, care numără aproximativ 20 de persoane, pe platou, începuse de trei ore filmările pentru secvenţa afacerii cu potcoave. Cele două personaje principale, Petro şi Marian, cumpără de la trei georgieni un vagon cu potcoave, pentru a le da mai departe unui ucrainean.

Fiind ora prânzului, angajaţi ai depoului Griviţa încep să se arate de prin unghere. Stau şi privesc spre actori şi cameraman, spre sunetişti, care se opresc de fiecare dată când un tren mai gălăgios trece pe una dintre şinele învecinate. Se negociază trecerea locomotivelor, de cele mai multe ori cu succes.

„Motor! Linişte! Acţiune!”, spune asistentul de regie şi, pe o rază de 20 de metri, nu se aude nicio şoaptă. Se trag mai multe duble, motoreta Carpaţi, adusă de la Alba-Iulia, intră şi ea în cadru, reprezentând o parte din plata către georgieni, care vorbesc o limbă amestecată, şi se aude „Stop! Verificăm”. Puţină apă pentru băut şi totul se reia. După a treia încercare, „e perfect” şi urmează filmarea din interiorul vagonului.

Pauza de masă a fost prilej de odihnă şi de discuţii. După ce, timp de patru ore, a filmat mai multe duble ale cadrelor unei singure secvenţe, regizorul Igor Cobileanski se declară mulţumit.

„Filmările au decurs bine, de nota zece. Suntem destul de bine organizaţi, facem un film în 24 de zile, care ar merita poate mai mult răgaz. Este complicat şi greu, avem şi mult material, multe locuri, personaje şi bani foarte puţini. Cumva, am intrat în zona realismului cinematografic românesc, încercând, stilistic, să facem un film dintr-o altă zonă şi cu o altă manieră”, a declarat regizorul pentru MEDIAFAX.

Echipa a respectat toate zilele de filmare, dar „bineînţeles că au intervenit modificări, care nu au influenţat însă în niciun fel dramaturgia filmului”, a adăugat Igor Cobileanski.

Toată aparatura de filmare a fost adusă din Lituania, de coproducătorul minoritar, compania Just A Moment, iar, pentru a reda starea dorită pentru această poveste, au fost folosite toate resursele tehnice disponibile.

„Ţinem foarte mult la atmosfera de căldură, de arşiţă, de spaţii acoperite de soare, lipsite de vlagă şi cu foarte mult praf. Este o atmosferă pe care încercăm să o creăm şi să o oferim spectatorilor drept normalitate şi care sprijină absurdul filmului”, a explicat Igor Cobileanski pentru MEDIAFAX. „Uneori ai impresia că acţiunea filmului este generată de persoane cu insolaţii, care au probleme”, a încheiat acesta.

Scenariul este destul de vechi, de peste opt ani, iar sursele de inspiraţie pentru Cobileanski au fost acţiunile concrete ale unor oameni reali, care trimiteau spre zona absurdului. „Am descoperit nişte oameni care încercau să facă afaceri nu neapărat dubioase, cât neordinare şi cred că genul ăsta de iniţiative a generat scrierea scenariului. Lucruri care, la prima vedere, par a fi neverosimile, dar care – în realitate – au fost adevărate şi despre care poţi spune, intrând în poveste, da, domnule, merge şi aşa”, a mai spus Igor Cobileanski.

O altă scenă spectaculoasă a acestui lungmetraj a fost cea în care s-au folosit drept figuraţie 200 de găini. Referindu-se la această scenă şi la destinul înaripatelor, regizorul a declarat că niciuna nu a avut de suferit. „Au rămas toate în viaţă, fiind înapoiate fermei de unde le-am luat”, a explicat amuzat regizorul.

O estimare a traseului festivalier este prematură, în opinia regizorului, deşi, în luna iunie, înainte de începerea filmărilor, producătorul român, Iuliana Tarnoveţchi, declara pentru MEDIAFAX că îşi doreşte să înscrie pelicula la evenimentele de profil de la Berlin, Cannes, Locarno şi Karlovy Vary.

„Este clar că va fi un mix între film de artă şi comedie, probabil va fi o comedie de artă, să zic aşa. Este genul de comedie care, vizual vorbind, nu s-a mai făcut în România şi cred că este şi rar în general pe ecranele europene. Este statică, dar în acelaşi timp plină de acţiune, este manierată, într-un fel, dar şi excentrică, este foarte diferită de tot ce se numeşte comedie clasică. Probabil, festivalul Cottbus ne va lua, pentru că prezintă an de an producţia est-europeană, în rest, cum va da Dumnezeu”, a încheiat regizorul.

Despre personajul pe care îl interpretează, Petro, actorul Ion Sapdaru spune că reprezintă o premieră. „Până acum, n-am abordat un astfel de tip sau cele care semănau cu Petro nu erau atât de aduse până la absurd, până la o stare de spirit şi la nişte turaţii duse la maxim. Este un personaj interesant, care face parte – zic eu – din galeria marilor caractere ale teatrului absurd”, a declarat actorul pentru MEDIAFAX.

În ceea ce priveşte scenariul şi replicile care i-au rămas întipărite în minte, Ion Sapdaru găseşte încântător, dar dificil faptul că a trebuit să revină, după 25 de ani, la accentul moldovenesc. „Vorbesc într-un fel anume, fiind vorba despre moldoveni din Basarabia, iar una dintre replicile importante, care apare de mai multe ori în film, este «am o idee», iar ideile acestui personaj sunt întotdeauna fatale, în cele mai multe cazuri, cretine”, a mai spus acesta.

„A fost dificilă revenirea mea la accentul moldovenesc. M-am străduit 25 de ani, de când am reprimit cetăţenia română, să scap de el, şi acum am revenit în forţă la acest sound”, a adăugat Ion Sapdaru.

Vorbind despre greutăţile întâmpinate la filmări, actorul spune că temperaturile de peste 40 de grade au făcut greu de suportat momentele de filmare în stradă, pe uliţe şi în câmp.

De cealaltă parte, Constantin Puşcaşu a declarat pentru MEDIAFAX că Marian este primul rol principal pe care îl joacă într-un film. Actor al Teatrului Naţional din Iaşi, Constantin Puşcaşu, care a mai avut roluri mici, de-a lungul timpului, în filme, spune că nu ar renunţa niciodată la scenă. „Nu mă pot lipsi de emoţia transmisă direct”, a adăugat acesta.

În ceea ce priveşte trecerea în faţa camerei de filmat, actorul spune că aceasta i-a fost înlesnită de sprijinul primit din partea întregii echipe. „Mă gândesc cu regret că se termină filmările, a fost o experienţă extraordinară şi sper ca relaţia mea cu Igor să meargă mai departe. Este un bun psiholog şi m-a făcut să înţeleg uşor ce îşi doreşte de la rol”, a mai spus Constantin Puşcaşu.

A doua dintre cele trei secvenţe pe care echipa le-a filmat marţi reprezintă şi finalul filmului. Pentru acesta, platoul s-a mutat de cealaltă parte a depoului, au fost aduşi figuranţi, dar şi un camion de armată rusesc. Acesta din urmă a fost mutat cu greu, împins de 16 persoane, fiind folosit pentru scena în care Petro încarcă potcoavele pentru ucraineanul norocos.

În tot acest timp, asamblarea decorului, montarea echipamentelor şi agitaţia au fost urmărite cu mare interes de paznicul depoului, în vârstă de aproximativ 50 de ani, care spune că este obişnuit cu echipele de filmare. „Au mai fost aici şi acum un an, şi acum doi. Nu ne-au făcut probleme”, a povestit acesta.

Filmările pentru cel de-al doilea lungmetraj al lui Igor Cobileanski, „Afacerea Est”, se vor încheia duminică şi, până atunci, echipa de producţie se va muta în gările Găeşti şi Urziceni.

Se estimează că producţia româno-lituaniană va avea o durată de 100 de minute, iar cele două case de producţie nu se află la prima colaborare. Compania românească Alien Film a fost coproducător minoritar al peliculei „Do You Love Me?” (titlu în lucru), de Lina Lužytė, realizată de lituanienii de la Just A Moment.

Filmul „Afacerea Est” va fi lansat pe marile ecrane în iunie 2016.

Regizorul Igor Cobileanski s-a născut în 1974, la Chişinău. A absolvit Facultatea de regie şi film a UNATC Bucureşti, în 1995. A revenit la Chişinău, unde a început să regizeze videoclipuri (şase numai pentru trupa Zdob şi Zdub), spoturi publicitare şi filme documentare („Murind pentru Madrid”, „Răsăritul Bălţilor”, „Legendele Tipovei”, în intervalul 1999 – 2000).

În 2006, a regizat primul său scurtmetraj de ficţiune, „Când se stinge lumina”, unul dintre cele mai populare filme scurte autohtone din ultimul deceniu. Au urmat „Saşa, Grişa şi Ion” (2006) şi „Plictis (şi inspiraţie)” (2007), selectate la numeroase festivaluri internaţionale şi premiate la Trieste Film Festival şi Betting on Short Film Festival. „Plictis (şi inspiraţie)” a câştigat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) 2008.

De asemenea, în 2014, Igor Cobileanski a primit premiul Gopo pentru cel mai bun film de debut, „La limita de jos a cerului”, iar distincţia pentru cea mai bună imagine a primit-o Oleg Mutu, pentru aceeaşi peliculă. „La limita de jos a cerului” a mai primit premiul FIPRESCI la Festivalul International de Film Cottbus, pelicula fiind selecţionată la importante evenimente de profil, precum Karlovy Vary, Varşovia şi Linz.

Igor Cobileanski a mai regizat lungmetrajul de televiziune „Tache”, cu Mircea Diaconu în rolul principal.

Sursa: Mediafax