Potrivit publicaţiei South African Journal of Science, pipele de canabis au fost analizate la Pretoria, în Africa de Sud, cu ajutorul unui procedeu specific: cromatografie de masă gazoasă, asociată cu o spectrometrie de masă. Această tehnică foarte precisă a permis oamenilor de ştiinţă să identifice substanţele ce erau fumate în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, epoca în care a trăit celebrul dramaturg britanic.
Dintre cele 24 de pipe studiate, opt conţineau reziduuri de canabis, iar patru dintre acestea au fost găsite în grădina lui Shakespeare. Urme de foi de coca, aduse din Peru, au fost de asemenea detectate, dar nu în pipele găsite în grădina dramaturgului.
Europa secolului al XVII-lea a descoperit multe plante noi ale căror frunze puteau fi rulate şi fumate, iar cele mai multe dintre acestea proveneau din Lumea Nouă. Mai mulţi navigatori au adus din America de Nord planta de tabac (Nicotiana rustica), frunze de coca din Munţii Anzi, dar şi numeroase plante asiatice. Oamenii din epocă testau noile plante, iar Shakespeare şi prietenii lui par să nu se fi sustras de la această regulă.
În 2011, antropologul Francis Thackeray a descoperit urme de cocaină în casa dramaturgului şi a cerut imediat o exhumare a rămăşiţelor pământeşti ale acestuia. Dar, din cauza ultimelor dorinţe ale scriitorului, care îl blestema pe „acela care (îi va deplasa) oasele” sale, solicitarea sa nu a fost niciodată transformată în realitate. În prezent, posibilitatea acestei exhumări pare incertă, chiar şi după aceea a regelui Richard al III-lea din 2012, deşi ar putea să pună capăt numeroaselor speculaţii despre viaţa lui William Shakespeare.
„Keep invention in a noted weed” („Păstrează invenţia într-o buruiană vestită”), scria William Shakespeare în „Sonetul 76”. Potrivit The Independent, interpretarea acestei fraze ar putea face trimitere la faptul că dramaturgul britanic prefera canabisul în locul efectelor excitante ale frunzelor de coca, mai ales pentru virtuţile lor în ceea ce priveşte procesul de creaţie.
William Shakespeare (1564 – 1616) a fost un dramaturg şi poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză.
Este adeseori numit „poet naţional al Angliei” şi „poetul din Avon”. Opera sa literară este alcătuită din aproximativ 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative şi multe alte multe poezii. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără tragediile „Hamlet”, „Romeo şi Julieta”, „Titus Andronicus”, „Macbeth”, „Othello”, „Regele Lear”, comediile „Furtuna”, „Visul unei nopţi de vară”, „Neguţătorul din Veneţia”, „Cum vă place”, „Îmblânzirea scorpiei” şi volumele istorice „Regele Ioan” şi „Richard al III-lea”.
Sursă: Mediafax