Opulenţa Ordinului şi Regulamentul său care conferă organizaţiei privilegiile unui stat în stat nu sunt pe plac Regelui de Fier, Filip cel Frumos, un campion al suveranităţii naţionale care avusese tăria să-şi trimită cancelarul, fidelul Guillame de Nogaret, să-l palmuiască pe Papa Bonifaciu al VIII-lea, în momentul în care acesta ceruse regelui să scutească clerul francez de taxe. În ciuda aversiunii pe care o avea faţă de templieri, Filip cel Frumos se împrumută de trei ori de la Ordin, ajungând în pragul anului 1307 să fie practic îngropat în datorii.
De asemenea, încercând să controleze cât de cât activităţile templierilor, regele îşi exprimă dorinţa de a intra în Ordin, dar este refuzat politicos de către Marele Maestru, o ofensă de neiertat. Nu în ultimul rând, la urechile lui Filip ajung zvonuri conform cărora Ordinul ar dori să întemeieze în Franţa un stat monahal, pe modelul celui înfiinţat de Teutoni în Prusia. Toate aceste aspecte fac Ordinul indezirabil în ochii regelui; Filip al IV-lea, profitând de un papa-marionetă, Clement al V-lea, însarcinându-l pe omul său de încredere – Nogaret – să pregătească distrugerea templierilor.
Maşinaţiunea este pusă în mişcare de către Esquieu de Floryan, fostul comandant al comanderiei Templului de la Montfaucon, exclus din Ordin, care-i furnizează lui Nogaret mărturii scrise din care reiese că templierii practică în secret scabroase ritualuri profanatoare. Prevalându-se de o cerere a Marelui Inchizitor al Franţei, după ce îşi pregăteşte îndelung şi minuţios armata pentru această operaţiune, pe 13 octombrie 1307, regele îi arestează pe toţi templierii de pe teritoriul regatului. Stupefiaţi de ceea ce li se întampla, foarte puţini templieri protestează, şi mai puţini luptă – aceştia sunt ucişi până la ultimul.
Sursă: YouTube
Cei mai mulţi Cavaleri ajung pe mâna Inchiziţiei, în beciurile căreia sunt torturaţi sistematic, cu sălbaticie şi mult sadism, şi recunosc toate învinuirile aduse: l-au renegat pe Iisus, au practicat sodomia, s-au închinat Diavolului. Filip al II-lea orchestrază cu multă dibăcie un adevărat circ de învinuiri, procese, torturi şi retractări, Marele Maestru jucând de fiecare dată în contratimp, adoptând atitudini prosteşti, neînţelegând gravitatea situaţiei şi chiar refuzând să-şi apere Ordinul.
Citeşte mai multe despre istoria Cavalerilor Templieri AICI
Descoperă vă prezintă semnificaţiile istorice ale zilei de 22 martie.
1599 – S-a născut, la Antwerpen, pictorul olandez Anthonis Van Dyck (m. 9 decembrie 1641).
1687 – A încetat din viaţă compozitorul francez Jean Baptiste Lully. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii la curtea regelui Ludovic al XIV-lea la Franţei. În 1661 a devenit cetăţean francez (n. 28 nov. 1632, la Florenţa.
1797 – S-a născut Wilhelm I (Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern), rege al Prusiei şi împărat german (m. 9 mar. 1888).
1832 – A încetat din viaţă poetul şi omul de ştiinţă Johann Wolfgang von Goethe. (n. 28 aug. 1749).
1834 – Alexandru Ghica şi Mihail Sturdza au fost numiţi domni ai Ţării Româneşti şi Moldovei.
1926 – S-a constituit Federaţia Română de Box.
1965 – La propunerea lui I. Gh. Maurer, Nicolae Ceauşescu devine prim-secretar al C.C. al P.C.R.
1977 – Nicolae Ceauşescu a decis ”refacerea urbanistică” a Bucureştiului, în urma cutremurului din 7 martie 1977.
1991 – În urma convorbirilor dintre Alexandr Besmertnîh, ministrul de Externe sovietic, şi omologul său român, Adrian Năstase, a fost parafat Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie dintre URSS şi România.
1997 – Regele Mihai a sosit la Londra, în cadrul primei misiuni dintre cele asumate cu prilejul ultimei vizite pe care fostul suveran al României a făcut-o la Bucureşti, în vederea sprijinirii demersurilor României de aderare la NATO.
2001 – Guvernul a aprobat proiectul de lege privind accesul la informaţiile publice.
2004 – A fost asasinat Şeicul Ahmed Yassin, liderul spiritual al mişcării islamiste palestiniene Hamas (n. 1937).
Sursă: Mediafax