Sus mâinile! Vine Poliţia Religiei!

„Miliţiano-securiştii” lui Allah şi Comitetul pentru Promovarea Virtuţilor şi Prevenirea Viciilor 

 

 

La ora actuală, conceptul de poliţie a religiei se aplică unor forţe represive care au ca obiective implementarea normelor religioase la nivelul unor societăţi umane şi pedepsirea persoanelor care nu se supun dogmelor şi principiilor religiilor respective.

 

Termenul în sine, nu se limitează la această definire, căci în timp ce marea majoritatea aforţelor poliţieneşti care la ora actuală se ocupă de aşa ceva sunt în ţările findamentalist musulmane precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Iranul, au existat în trecutul apropiat grupări poliţieneşti specializate fie în monitorizarea şi combaterea credincioşilor, cum s-a întâmplat în toate ţările care au cunoscut regimul comunist, fie în menţinerea unei stări tensionate pe fond religios cum este exemplul mişcărilor extremiste creştine neoprotestante din Statele Unite ale Americii, mişcări active şi la ora actuală pe teritoriul american.

 

Înapoi în lumea musulmană, forţele de poliţie a religiei au apărut încă de la începuturile acestei religii, mai precis încă de la apariţia pe scena istoriei a primelor califate.

Aceste forţe active şi astăzi, se numesc Mutaween, adică pur şi simplu –Voluntari, într-o traducere directă din limba arabă, şi alcătuiesc de fapt temutele brigăzi de poliţie clericală care se ocupă de aplicarea de facto a Shariei- legea islamică. Cel puţin, pe teritoriul saudit, puterea Mutaween-ului a crescut considerabil odată cu naşterea doctrinei wahhabite, doctrină care a militat dintotdeauna pentru întoarcerea la islamismul iniţial, precum şi la interpretarea directă a perceptelor religioase, şi mai ales pentru aplicarea lor fără abatere de la litera legii Coranului.

 

 

În Arabia Saudită, ţara unde există cele mai importante locuri sfinte ale Islamului, şi totodată statul cu cele mai stricte reguli musulmane din lume, miliţiile Mutaween deţin de fapt puterea pe stradă şi în orice instituţie. Nimeni nu li se poate substitui şi nimeni nu poate scăpa nepedepsit de ei dacă au fost prinşi că au încălcat Sharia, nici măcar turiştii sau diplomaţii străini nu sunt la adăpost de poliţia religioasă de aici.

 

Grupaţi într-un for oficial denumit sec şi totodată pompos, Comitetul pentru Promovarea Virtuţilor şi Prevenirea Viciilor, denumit simplu Haia de către arabii saudiţi, cei din Mutaween implementează zi şi noapte Sharia în acest colţ de lume care înfloreşte material doar pe baza petro-dolarilor.

 

Numărul „poliţiştilor lui Allah” de aici cuprinde circa 3.500-4.000 de indivizi pregătiţi şi îndoctrinaţi strict după tradiţiile locale şi versetele Coranului. Poliţiştii Islamului patrulează non stop pe străzile tuturor aşezărilor, veghind cu ochi de vultur la respectarea codurilor vestimentare, separarea strictă a bărbaţilor de femei în toate zonele publice, efectuarea conform tradiţiei a rugăciunilro zilnice spre Mecca, şi mai ales comportamentul tuturor oamenilor, fie ei localnici sau străini.

 

Ei sunt nimeni alţii decât cei care-i biciuiesc în public pe cei prinşi că au încălcat vreun concept musulman. Conform unei „reforme” din anul 2007, celor din Mutaween li se întăreşte dreptul multisecular de a purta bastoane şi bice cu care să-i bată pe loc pe cei vinovaţi de nesocotirea Shariei. Tot ei cei care şi-au câştigat o cruntă şi sângeroasă faimă în lumea întreagă pentru tăierea mâinilor celor prinşi la furat sau executarea publică a condamnaţilor la moarte. Cu toţii poartă bărbi cât mai lungi, pe care şi le vopsesc uneori cu henna şi au capul acoperit cu un shemagh, bucata de pânză cu care arabii se apără de soarele arzător şi care face parte din costumul tradiţional bărbătesc din aceste locuri.

 

Merg în grupuri de 4-5 oameni, unul dintre ei are un mic butuc din lemn şi o sabie, iar  între ei este întotdeauna şi un medic care are ca rol oprirea sângerării, suturarea braţului amputat şi administrarea de analgeizice şi antibiotice celui care este condamnat la tăierea mâinii. De obicei este retezată cu sabia doar palma unei mâini, lăsându-i victimei doar braţul şi antebraţul.

 

Uneori, cei din Mutaween, poartă şi arme de foc.    Sursa foto: Shutterstock

 

În timpul patrulărilor, cei din Mutaween sunt atenţi la identificarea celor care consumă sau fac trafic de droguri şi băuturi alcoolice, identificarea femeilor care îşi dau uneori jos vălul care le acoperă chipul, asigurarea faptului că bărbaţii şi femeile care se plimbă în public sunt rude apropiate (în caz contrar ambii sunt biciuiţi tot în public), iar mai nou, verifică ca nimeni să nu filmeze cu telefoanele sau să preia obiceiuri occidentale precum Valentine’s Day. Vinovaţii sunt biciuiţi, iar cetăţenii străini sunt cel mai adesea arestaţi şi amendaţi cu sume mari de bani. Până şi vânzarea de păpuşi Barbie este strict interzisă, deoarece este văzută ca o ameniţare morală la Islam. 

 

Situaţia poate deveni uneori nu doar absurdă, ci şi tragică, cum o demosntrează şi un incident petrecut în luna martie a anului 2007, când 15 adolescente au fost lăsate pur şi simplu de Mutaween să ardă de vii în timpul unui incendiu accidental la o şcoală publică din Mecca. Poliţiştii religiei nu i-au lăsat pe pompieri şi pe cei din personalul civil al şcolii să intre şi să le salveze pe fete, ba chiar i-au bătut pe cei care insistau. Motivul? Fetele respective nu erau „acoperite cuviincios din cap până în picioare”, iar cei din Mutaween nu vroiau ca pompierii să le vadă cumva feţele sau să le atingă în timp ce le scoteau din clădirea arzândă, fapt care în concepţia poliţiei moravurilor ar fi putut degenera în excitare sexuală…

 

În aceeaşi notă a absurdului şi tiraniei crude, unii musulmani surprinşi că au băut alcool, au fost bătuţi până la moarte…

Iar în luna august a anului 2008, un membru al Mutaween i-a tăiat limba propriei fiice care se convertise în taină la creştinism, după care i-a dat foc de vie. Făptaşul a scăpat fără nicio condamnare…

 

 

Viitor nestingherit de nimeni?

 

 

Conform unui raport oficial dat publicităţii de către Pew Research Center, la nivelul anului 2012, un număr de cel puţin 17 naţiuni (9% din ţările lumii) aveau grupări poliţieneşti care se ocupau de controlul şi reglementarea normelor religioase la nivelul societăţilor din ţările respective. Poliţiile religiilor sunt întâlnite cel mai adesea în Orientul Mijlociu şi în nordul Africii, unde circa o treime din statele acestor regiuni geo-politice au forţe poliţieneşti specializate în control şi represiune le linie religioasă.

 

Spre exemplu, în Arabia Saudită, stat în care relativ recent Preşedintele Obama s-a întâlnit cu Regele Abdullah, miliţiile Mutaween nu s-au sfiit să impună un cod moral specific nici cetăţenilor străini rezidenţi temporar în această ţară. Acum un an de zile, în 2014, poliţia religioasă saudită a distrus o serie de situri arheologice  din sudul oraşului al-Baha, situri care conţineau morminte străvechi. Motivaţia lor? Mormintele erau păgâne, în ele nu fuseseră îngropaţi musulmani, fiind mult mia vechi decât apariţia Islamului pe scena istoriei, prin urmare, trebuiau să dispară…

 

Anul trecut, de Valentine’s Day, miliţienii lui Allah au organizat în premieră patrule care monitorizau şi interogau pe cei bănuiţi că vând bomboane, flori, şi orice obiecte roşii sau în formă de inimioară.

 

 

După cum menţionam, Arabia Saudită nu este deloc singură în frontul internaţional al poliţiei pe motive religioase. În regiunea Asiei de sud-est, există forţe poliţieneşti care veghează normele religioase în 8 dintre cele 50 de stare care alcătuiesc această regiune geo-politică. În Vietnam, agenţia poliţienească guvernamentală la adresa cultelor continuă să monitorizeze atent grupările religioase, arestând şi interogând orice suspect din rândurile neoprotestanţilor Dega sau ale catolicilor din Ha Mon.

 

În Malaezia, ofiţerii poliţiei religioase, tot de orientare musulmană, fac frecvent raiduri pentru a impune legea Sharia celor care se îmbracă indecent, beau alcool sau privesc materiale pornografice.

În Africa sub-sahariană, cea mai gravă situaţie se află în Nigeria şi Somalia. În Nigeria, Hisbah, adică poliţia religiei de aici este susţinută cu fonduri de autorităţile din mai multe state. Iar în Somalia situaţia este şi mai gravă.

 

La nivelul anului 2014, forţele de poliţie religioasă nu au apărut în mod oficial în nicio ţară din Europa sau ambele Americi. Însă până când?

 

Toţi marii istorici şi specialişti trag de mult timp semnale de alarmă cu privire la creşterea fără oprelişti a numărulului musulmanilor din Europa, precum şi în privinţa radicalizării multora dintre ei. Soluţiile aşteaptă la uşă, dar factorii de decizie se codesc. Să nu fie prea târziu…