Una dintre cele mai controversate şi disputate teorii conspiraţioniste este aceea conform căreia lumea este condusă de mai multe foruri superioare care au ca scop o adevărată instaurarea a „domniei albilor bogaţi şi atotputernici”. Subiectul unui imperiu global condus de anglo-saxoni de religie protestantă şi puternici financiar, stârneşte şi astăzi dezbateri interesante. Unul dintre aceste cercuri de putere globalistă este Rhodes Trust, un fel de asociaţie semi-ocultă, fondată de Cecil Rhodes, un magnat şi politician britanic ale cărui idei şi principii pot fi uşor desluşite în politica anglo-britanică şi nord-atlantică din prezent.
Visul de mărire al lui Cecil Rhodes
Cecil Rhodes a fost un mare bancher şi om de stat a cărui mare ambiţie personală a fost aceea de a duce imperialismul anglo-saxon la apogeu. Pur şi simplu, acest om pe cât de important, pe atât de puţin cunoscut, vroia ca lumea întreagă să se afle sub dominarea Marii Britanii şi a aliatului său satelit, Statele Unite ale Americii. Cu atât mai mult, cu cât în epoca în care a trăit, colonialismul putea fi implementat în timp ce liderii occidentali puteau la rândul lor să acumuleze averi uriaşe şi să-şi consolideze puterea executivă, militară şi economică. Erau încă timpurile în care Imperiul Britanic îţi extindea pe cât posibil coloniile şi dominioanele pe care le avea în lumea întreagă.
Născut în luna iulie a anului 1853, Cecil Rhodes era unul dintre cei şase fii ai unui vicar din Hertfordshire, Anglia. Din cauza unei sănătăţi şubrede, Cecil nu a fost trimis să studieze în Eton sau Winchester, precum fraţii săi, şi nici nu a urmat o carieră militară. Constituţia sa fizică deosebit de firavă nu i-a permis nici să ajungă un om al bisericii sau să urmeze cursurile unei universităţi tehnice. În schimb, dragostea sa pentru natură şi agricultură aveau să-l propulseze în Africa de Sud.
Prin urmare, a ajuns în provincia sud-africană Natal unde în anul 1870 fratele său mai mare deţinea culturi de bumbac. O serie de insuccese în privinţa cultivării bumbacului au dus la prăbuşirea acestei afaceri. Pe lângă acest aspect, lumea deja căzuse în febra diamantelor. În Africa de Sud, tocmai fuseseră descoperite mari zăcăminte de diamante. Cei doi fraţi s-au mutat în Kimberley, unde în ciuda sorţilor potrivnici, au reuştit în cele din urmă să pună pe picoare o companie minieră. Cecil Rhodes şi-a petrecut toată tinereţea între Oxford şi Kimberley, simţindu-se stingher în ambele locuri.
Căutările sale de ordin academic, erau privite ciudat în provinciile miniere, iar râsul său neobişnuit, timbrul oratoric şi comportamentul său atipic l-au izolat cumva în mediile scrobite şi rigide din Anglia.
Însă Cecil Rhodes avea o inteligenţă nativă deosebită, iar înclinaţia sa aproape mistică pentru perpetuarea şi consolidarea imperialismului anglo-saxon, l-au făcut să fie remarcat în cercurile de putere ale acelor timpuri. Singurul obstacol serios, era starea sa precară de sănătate, dar nici acest aspect nu l-au ţinut departe de o fulminantă carieră politică şi economică.
A ajuns astfel să aibă numeroşi prieteni, discipoli şi admiratori printre militari de carieră, politicieni şi bancheri britanici. La urma urmei, Cecil era omul care spunea adesea cu nonşalanţă că „Statele Unite sunt nimic altceva decât o provincie britanică care va servi interesele Coroanei” sau că „doresc să consolidez o societate secretă care să aibă un singuri obiectiv-acela de a consolida imperiul britanic şi a aduce întreaga lume necivilizată sub conducere britanică.
În acest scop, vor acţiona şi Statele Unite ale Americii, şi nu ne vom opri până când vom crea un imperiul global condus de anglo-saxoni”.
Omul a avut şi alte ambiţii grandioase între care se numără construirea unei căi ferate care să lege Colonia Capului de Cairo, sau reconcilierea dintre coloniştii buri şi cei britanici (evident sub drapel britanic). Nu i-a scăpat din vedere nici întărirea şi străngerea fără precedent a legăturilor economice şi culturale dintre Marea Britanie şi Statele Unite.
Toate acestea l-au propulsat spre o fabuloasă carieră politică, cu numeroase împliniri între care se remarcă obţinerea gradelor maxime în Masonerie şi funcţia de prim-ministru al viitorului stat Africa de Sud.
Cecil Rhodes nu a fost niciodată însurat, şi toţi biografii săi insistă asupra faptului că acest om şi-a sacrificat de bunăvoie viaţa personală pentru cariera sa politică.
O neiertătoare boală de inimă i-a adus sfârşitul în anul 1902. Rhodes nu a mai apucat să vadă sfârşitul Războiului Anglo-Bur, însă complexa sa moştenire l-a urmat în eternitate.
Cecil Rhodes a fost unul ditnre cei mai bogaţi oameni din lume, tot el a fost părintele fondator al puternicei companii miniere De Beers, precum şi fondatorul unei noi ţări, căci colonia stat Rhodesia (viitorul stat Zimbabwe) avea să fie denumită după numele său.
Idealurile sale politice au fost inspirate de către un ritual de iniţiere în Masonerie, pe când Cecil Rhodes avea 24 de ani şi era student al Universităţii Oxford. Acel moment pare să fi fost un fel de epifanie, după cum declara Rhodes în volumul său „Confessions of Faith”, în care mai descrie şi ambiţia sa de a fonda o societate secretă care să servească interesele Marii Britanice şi să unească întreaga rasă anglo-saxonă într-un singur imperiu care să cucerească lumea.
Oswald Spengler în valoroasa sa lucrare „Decline and Fall of Civilization in the West”, apărută în anul 1918, analizează magistral ideologia colonialist-rasistă căreia-i căzuseră victime atât Rhodes, cât şi alţi magnaţi ai acelor timpuri. Conform lui Spengler, Rhodes a fost precursorul unui gen de Cezar occidental care viza cu fervoarea dominarea lumii.
Trustul lui Rhodes şi roadele sale
Spre sfârşitul vieţii sale, Cecil Rhodes a reuşit să înfiinţeze acea societate secretă în care îşi punea speranţe că-i va continua activitatea. Tot el a lansat o bursă elitistă care-i poartă de asemenea numele. Cu toate acestea, Trustul Rhodes a fost fondat oficial în anul 1902, sub auspiciile Parlamentului Britanic. Conform lui Rhodes în persoană, trustul său avea ca scop identificarea şi pregătirea unor tineri talentaţi în politica mondială care „să aibă forţa morală şi instinctul de a conduce”. Asta în mod oficial.
În realitate, se pare că trustul avea scopuri orientate clar spre selecţionarea unor lideri care să ducă la bun sfârşit o Nouă Ordine Mondială, în varianta ei anglo-saxon-imperialistă. Astfel, trustul şi sumele imense de bani lăsate de Rhodes în acest scop au fost preluate direct de către Lordul Rosebury, un agent al temutei Casei Rothschild.
Mai mult decât atât, a şaptea şi ultima dorinţă din testamentul lăsat de Cecil Rhodes, ordona ca nimeni altul decât Nathan Rothschild să fie administratorul averii sale şi al bursei de şcolarizare Rhodes din cadrul Universităţii Oxford, instituţie controlată de Mişcarea Fabiană.
Bursele Rhodes ofereau un program de pregătire pentru tinerii bărbaţi şi (ulterior) femei din Statele Unite, Marea Britanie şi Germania care se dovedeau demni de standardele şi pricipiile lui Rhodes. Se spune despre trust şi burse că au acţionat şi acţionează în prezent ca nişte adevărate pepiniere vii pentru cadre şi lideri care să acţioneze pentru interesele grupului Illuminati.
Moştenirea lăsată de Rhodes în politica mondială a statelor de origien anglo-saxonă a fost una uriaşă. Toate guvernele anglo-americane, precum şi celebrele „think-tank-uri” care analizează şi hotărăsc soarta lumii îşi trag originile şi în ideologia şi principiile de acţiune creionate de Rhodes. Şi nu există confirmare mai bună a acestei situaţii, decât declaraţia fostului preşedinte american Lyndon Johnson.
Acesta, a declarat la un moment dat că el era singurul membru al administraţiei Kennedy care absolvise un liceu şi o facultate banală de pe undeva din Texas. În rest, toţi membrii „establishmentului” de la Washington fuseseră bursieri Rhodes şi absolvenţi ai Universităţii Oxford. Şi din acele vremuri până la ora actuală, situaţia nu s-a schimbat deloc. Liderii politici şi economici croiţi după standardele lui Cecil Rhides pot fi văzuţi în toate posturile importante din Statele Unite, Marea Britanie, Germania, NATO, sau chiar ONU.
Ca un mic exemplu, fostul preşedinte american Bill Clinton şi Kurt Schmoke, fost primar din Baltimore au fost ambii discopilii ideologici ai lui Rhodes şi beneficiari ai burselor sale.
Evident, la ora actuală, ideologii inspiraţi de Rhodes îşi văd planurile de dominare a lumii puse în pericol de ascensiunea Chinei şi Rusiei precum şi de problemele socio-economice ale Statelor Unite şi Uniunii Europene.
Însă, cum a demonstat de atâtea ori în decursul istoriei, viitorul este mereu deschis.