Câtă ştiinţă este în astrologie?

Între aceste două domenii există însă o deosebire esenţială: astronomia cercetează prin metode ştiinţifice obiectele din spaţiul cosmic, în vreme ce astrologia caută să explice modul în care aceste corpuri cereşti şi mişcarea lor influenţează viaţa terestră, caracterul şi destinul oamenilor.

Timp de mii de ani, dorinţa de a afla influenţa astrelor asupra evenimentelor şi a vieţii de zi cu zi a dus la observaţii astronomice importante.

• Rebecca Lee Crumpler, prima femeie de culoare medic. „Cu siguranță, dacă femeile nu pun întrebări medicilor,…
• Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat…

Abia în anii 1600, cele două ramuri s-au separat, după ce Isaac Newton a demonstrat procesele fizice prin care corpurile cereşti se influenţează reciproc.

Din acest moment, astronomia a evoluat separat, bazându-se pe teorii riguroase, iar predicţiile astrale au rămas în sfera astrologiei, fiind considerate acum o pseudoştiinţă, un simplu divertisment.

Cu toate acestea, în întreaga lume, mii de oameni consultă zilnic horoscopul şi vor să afle neapărat care este zodia persoanei pe care tocmai au cunoscut-o.

Primele observaţii astronomice

Primele observaţii astronomice au fost făcute în Mesopotamia, în jurul anului 3.000 î.e.n. Aici au fost identificate principalele constelaţii, care sunt de fapt tipare formate de cer de anumite stele din galaxie.

La rândul lor, babilonienii şi-au adus contribuţia în acest domeniu, inventând sistemul numeric, care a făcut posibil măsurarea minutelor şi secundelor, esenţiale în astronomia modernă. Tot ei au inventat conceptul de zodiac.

Zodiacul este secvenţa constelaţiilor prin care planetele şi Soarele par să se deplaseze pe cer. Acest zodiac a fost împărţit în 12 segmente egale, care au primit numele unor animale.

Hartă reprezentând constelaţiile, realizată în China    (Foto: Wikipedia)

Numele zodiac provine din limba greacă şi înseamnă „cerc de animale” (zōdiakos kyklos). Tot grecii au stabilit ulterior şi simbolurile folosite pentru a desemna fiecare zodie în parte.

Zodiile sunt:

♈  Aries (Berbec): 21 martie – 19 aprilie

♉  Taurus (Taur): 20 aprilie – 20 mai

♊  Gemini (Gemeni): 21 mai – 21 iunie

♋  Cancer (Rac): 22 iunie – 22 iulie

♌  Leo (Leu): 23 iulie – 22 august

♍  Virgo (Fecioara): 23 august –  22 septembrie

♎  Libra (Balanţă): 23 septembrie – 23 octombrie

♏ Scorpius (Scorpion): 24 octombrie – 21 noiembrie

♐  Sagittarius (Săgetător): 22 noiembrie  – 21 decembrie

♑  Capricornus (Capricorn): 22 decembrie – 19 ianuarie

♒  Aquarius (Vărsătorr): 20 ianuarie – 18 februarie

♓  Pisces (Peşti): 19 februarie – 20 martie

Constelaţiile erau legate de anumite perioade din an şi de anumiţi zei, care influenţau soarta oamenilor.

În Egiptul antic, religia şi astronomia erau imposibil de separat. Toate festivalurile religioase şi alte date importante erau stabilite în funcţie de un calendar.

Arheologii au descoperit mai multe cărţi care descriu mişcările stelelor, Lunii şi Soarelui. Data la care răsărea steaua Sirius era esenţială, pentru că marca începutul perioadei anuale de inundaţie, când Nilul se revărsa şi asigura astfel o recoltă bogată.

În privinţa observaţiilor astronomice, grecii antici au avut un sistem mult mai elaborat. Primele teorii au fost formulate în secolul al V-lea î.e.n, de adepţii lui Pitagora. Ei au fost primii care au considerat Pământul un corp ceresc circular, care se roteşte în jurul axei sale şi în jurul Soarelui.

Dar aceşti primi astronomi credeau în mod greşit că oamenii trăiesc pe o singură jumătate a sferei Pământului, pentru că pe cealaltă jumătate ar fi fost arşi de flăcările soarelui. Tot ei credeau că dincolo de planeta noastră se află Luna, Soarele, apoi planetele şi mai departe stelele, care sunt fixate pe o sferă.

Desen într-un mormânt egiptean, reprezentând constelaţiile    (Foto: Wikipedia)

Această idee a sferelor a dat naştere ulterior sistemului Ptolemaic, complet greşit, dar care a fost considerat valabil până în Evul Mediu.

Formulat în secolul al II-lea î.e.n. de Claudius Ptolemaeus, acest sistem susţinea că Pământul este un corp ceresc fix, care nu se mişcă, aflat în centrul Universului.

Ptolemeu a scris 13 cărţi, în care prezintă mişcarea altor corpuri cereşti, printre care Luna şi Soarele, plus alte 5 planete, toate fiind ataşate de o sferă de cristal.

Pentru greci, cu excepţia pitagoreicilor, Pământul era fix, iar cerul, toate stele şi planetele, inclusiv Soarele, se învârteau în jurul planetei noastre. Teoria pitagoreică va fi reluată abia de Nicolaus Copernicus, în jurul anului 1500.

Din această epocă datează şi un bizar dispozitiv mecanic, numit Mecanismul Antikythera, descoperit pe epava unei corăbii naufragiate lângă insula Antikythera.

Arheologii cred că dispozitivul, realizat în jurul anilor 150-100 î.e.n., era de fapt un mecanism de calculare a poziţiei planetelor şi stelelor, fiind practic strămoşul calculatoarelor astronomice.

Mecanismul Antikythera este considerat primul calculator astronomic din lume    (Foto: Wikipedia)

În Asia, primele observaţii au fost realizate în China, unde au fost găsite documente din secolul al VI-lea î.e.n. Astronomii chinezi reuşeau să prevadă cu mare exactitate eclipsele. În anul 185 e.n. a fost înregistrată de astronomii chinezi prima observare a unei supernove.

O altă supernovă, explozie care a dus la formarea Nebuloasei Crabul în anul 1054, a fost de asemenea notată în documente, deşi nu are apare menţionată şi de astronomii europeni.

Şi în America Centrală şi de Sud a existat un mare interes pentru studierea astrelor. Mayaşii calculau corect fazele Lunii, periodicitatea eclipselor şi apariţia planetei Venus seara sau dimineaţa.

Arabii ne-au lăsat documente despre poziţia, strălucirea şi culorile stelelor. Abd al-Rahman al-Sufi a observat în secolul X „un mic nor”, cunoscut acum drept Galaxia Andromeda. Tot el a menţionat şi Marele Nor Magelanic.

În această perioadă, lângă Teheran a fost construit un mare observator astronomic, unde specialiştii au putut calcula înclinarea axei Pământului în raport cu Soarele.

Tot în Persia (actualul Iran), poetul, filosoful şi matematicianul Omar Khayyam a conceput un calendar nou, care era mai exact decât calendarul iulian şi foarte apropiat de cel gregorian.

În Europa, astronomia a evoluat odată cu folosirea telescopului, primul care a utilizat acest dispozitiv fiind Galileo Galilei.

În anul 1610, el a descoperit cele patru luni ale planetei Jupiter. Era pentru prima dată când în jurul unei alte planete erau observaţi sateliţi naturali. Tot Galilei a explicat corect existenţa petelor solare şi a observat că Luna este plină de cratere.

O importanţă deosebită a avut-o şi contribuţia lui Nicolaus Copernicus, care a respins modelul ptolemaic, observând că Pământul este cel care se învârte în jurul Soarelui.

Astronomul polonez a greşit însă, considerând că orbitele planetelor sunt perfect circulare, eroare care avea să fie corectată abia ulterior, de Kepler.

Observatorul astronomic de la Chichen Itza    (Foto: Wikipedia)

Cu toate acestea, Copernicus este cel care a pus practic bazele astronomiei moderne, identificând corect poziţia planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn.

Tot el a explicat mişcările prograde şi retrograde ale planetelor (planetele retrograde sunt cele care, aparent, orbitează în sens invers stelei lor, ca şi când s-ar întoarce din drum, dar este o simplă iluzie optică).

Johannes Kepler este primul astronom care a reuşit să formuleze legea mişcării planetelor, care acum îi poartă numele. Iar Isaac Newton, cel care a enunţat legea gravitaţiei, a precizat că această forţă, care ţine obiectele pe Pământ, determină Luna să orbiteze în jurul planetei noastre.

De ce este astrologia o pseudoştiinţă?

Începând cu secolul al XVII-lea, astrologia a început să piardă tot mai mult din credibilitatea ştiinţifică de care se bucura în Antichitate şi ulterior. Astronomii şi fizicienii au contestat capacitatea ei de a explica fenomenele din univers, iar de atunci este considerată o psuedoştiinţă.

În primul rând, astrologia nu poate explica mecanismul prin care mişcarea planetelor şi stelelor ar influenţa viaţa oamenilor.

În urmarea unor teste ştiinţifice, astrologii nu au putut potrivi datele obţinute de ei prin calcule specifice cu profilul real al unor persoane care au fost analizate.

Cu toate acestea, chiar şi acum există multe persoane care cred în horoscop şi în zodiac.

Cele 12 semne ale zodiacului    (Foto: Wikipedia)

Horoscopul este o diagramă astrologică reprezentând poziţiile Soarelui, Lunii şi planetelor la un anumit moment în timp, într-un loc anume, de exemplu la naşterea unei persoane, în oraşul X.

Cuvântul provine din limba greacă şi înseamnă „observator al orei”. Astrologii susţin că această hartă astrologică determină personalitatea oamenilor.

Uneori, multe persoane se recunosc caracteristicile zodiei pe care o reprezintă, dar acest lucru poate fi explicat prin efectul Forer sau Barnum.

Testele psihologilor au arătat că este posibil ca descrierile legate de personalitarea cuiva sau anticipările unor evenimente generice să fie corecte simultan în cazul mai multor oameni. Explicaţia este simplă: aceste descrieri sunt foarte generale, foarte vagi, astfel că se potrivesc multor persoane.

De exemplu, mulţi bărbaţi din zodia Leu sunt ambiţioşi, temperamentali şi pasionali. Nu există însă o legătură cauză-efect între zodie şi trăsături, ci este o simplă corelaţie.

Diagramă astrologică unde pot fi văzute casele, clar delimitate    (Foto: Wikipedia)

Un alt fenomen care explică succesul de care încă se bucură astrologia este validarea subiectivă. Ea are loc atunci când două evenimente care nu au legătură între ele sunt considerate corelate, din cauza credinţei sau a aşteptării unei persoane, care crede că există această legătură. Astfel, oamenii vor găsi imediat corespondenţe între trăsăturile lor de personalitate şi descrierile din horoscop.

La realizarea horoscopului, astrologul ia în calcul nu doar poziţia corpurilor cereşti, ci şi unghiurile primare, sau punctele cardinale. Astfel, există 4 puncte cardinale: ascendentul (prima casă – răsăritul), casa a zecea (nordul), descendentul (casa a şaptea – vestul) şi casa a patra (sudul).

Ascendentul este constelaţia zodiacală aflată la răsărit în momentul naşterii unei persoane. Astrologii cred că acest ascendent influenţează personalitatea cuiva în a doua parte a vieţii, în timp ce zodia contează mai mult pentru prima parte a vieţii.

De aceea, pentru un horoscop personalizat, astrologul trebuie să calculeze ascendentul şi casa a zecea. Horoscopul conţine 12 sectoare în jurul cercului (ecliptic), numite case.

Un horoscop personalizat, creat pentru 1 ianuarie 2000, ora 12:01:00 a.m. Eastern Standard Time, în New York City, SUA (Longitudine: 074W00’23” – Latitudine: 40N42’51”).    (Foto: Wikipedia)

Calculele sunt extrem de complicate şi de durată, iar acest tip de horoscop personalizat diferă foarte mult de horoscopul zilnic, publicat de regulă în reviste şi ziare.

Acesta din urmă încearcă să prezică evenimentele importante din acea zi pentru fiecare zodie în parte, fără să ţină cont de alte detalii specifice.

De obicei, aceste estimări sunt foarte generale şi optimiste, prezentând viitoare câştiguri financiare, promovări profesionale sau întâlnirea cu marea iubire.

Desigur, pentru unii dintre cei care citesc acele rânduri, evenimentul dorit chiar va avea loc. Din nou, efectul Forer poate explica aceste fericite coincidenţe.

Surse: Space.com, History World, Princeton.edu, Encyclopedia Britannica, Sky and Telescope