Operaţiunea Condor: Când CIA-ul vâna comuniştii dintr-un întreg continent

 

Frica de comunişti a fost mai mare decât grija pentru Drepturile Omului

 

 

Timp de trei ani, ţările incluse în ceea ce se numeşte Conul de Sud al Americii de Sud, au fost zguduite de un val de violenţe pe linie politică nemaivăzut până atunci nici chiar în acele locuri, unde drepturile omului şi democraţia erau oricum noţiuni superficiale de care autorităţile nu prea ţineau cont.

 

Regimurile militare care donduceau de peste zece ani Brazilia şi Paraguayul au inspirat liderii militarişti cu vederi de extrema dreaptă din Uruguay, Chile şi Argentina, care au răsturnat regimurile civile din acele ţări. Una dintre primele măsuri luate de noile regimuri a fost campania violentă contra adversarilor lor ideologici, adică politicienii şi simpatizanţii cu vederi comuniste. Poliţiile politice din acele ţări au ajuns rapid la adevărate proporţii „gestapoviste” care i-au speriat şi pe observatorii militari americani trimişi de Washington în aceste ţări aliate din America de Sud.

 

Departe de ochii lumii occidentale, aici proliferau deja lagărele de concentrare şi centrele de detenţie. Regimurile militare au orchestrat campanii de exterminare care au dus la crime în masă împotriva oponenţilor pe linie politică. Cel puţin 10.000 de politicieni şi figuri publice argentiniene şi peste 3.000 de chilieni au fost astfel ucişi din teama de proliferare a comunismului.

 

Un soldat american dintr-o unitate de intervenţie specială aflat într-o misiune de luptă.    Sursa foto: Shutterstock

 

Un noi termen, cel de „dispariţie” ava să intre în vocabularul legislaţiei internaţionale cu privire la drepturile omului. Aici, termenul de „dispariţie” includea arestarea în secret, interogarea, torturarea şi execuţia suspecţilor, care erau apoi aruncaţi în crematorii, gropi comune sau chiar în oceane. Însă cel mai păzit secret al acelor campanii de exterminare consta în înfiinţarea unui sistem internaţional de colaborare şi asistenţă între servicile secrete şi dictarorii acelor state, sistem cunoscut astăzi sub denumirea sa de cod dată de CIA, care a fost de fapt artizanul întregii operaţiuni. Este vorba de Operaţiunea Condor.

 

Era vorba mai degrabă de o uniune internaţională secretă pe atunci, a serviciilor de informaţii din ţările respective, a cărei misiune principală era de a-i identifica, urmări şi captura pe dizidenţii comunişti care reuşiseră să fugă din aceste ţări.

Interesul SUA în privinţa proliferării comunismului în America de Sud, era însă cu mult mai vechi.

 

Încă din data de 11 decembrie 1959, colonelul J.C. King, pe atunci şef al Diviziei Emisferei de Vest a CIA, a trimis un memorandum confidenţial lui Allen W. Dulles, director al CIA. În acel înscris, King atrăgea atenţia că în Cuba exista deja o dictatură de stânga, care putea sponsoriza şi încuraja oricând răspândirea comunismului în toate ţările Americii de Sud.

 

 

Operaţiunea 40 şi urmările sale

 

 

Ca răspuns la alerta ridicată de subalternul său, Dulles a pus bazele Operaţiunii 40, care a primit acest nume de la cei 40 de agenţi implicaţi iniţial. Ulterior numărul acestora a crescut la 70 de agenţi. Gruparea era la ordinele lui Richard Nixon, iar mai tîrziu, Tracy Barnes devenea ofiţerul operativ al viitoarei Cuban Task Force, o denumirte alternativă a Operaţiunii 40.

 

Acest grup nu avea să fie implicat doar în operaţii de urmărire şi sabotaj ci şi în asasinate politice, după cum declara un Frank Sturgis, fost membru al acesteia „Operaţiunea 40 s-a ocupat de asasinarea a numeroşi membri ai forţelor armate sau partidelor din ţările străine potenţial ostile, numai că o mare parte din misiunile noastre au avut loc în Cuba”.

 

Însă CIA nu s-a limitat doar la Cuba. Redutabila agenţie de informaţii şi spionaj s-a folsot chiar de forul International Development’s Office of Public Safety pentru a susţine şi sponsoriza prin intermediul acestui paravan, toate dictaturile militare de dreapta.

 

CIA a continuat să neutralizeze mulţi politicieni şi persoane importante din America de Sud, care ar fi putut deveni nişte ameninţări la adresa intereselor americane în zonă. Nimic nou, de altfel, căci şi celelalte mari servicii secrete acţionau la fel, ba uneori chiar mai rău, în propriile lor zone de influenţă.

 

O parte din obiectele deţinute de orice agent secret.    Sursa foto: Shutterstock

 

Îngrijorat de apariţia unui fond popular de simpatie pentru ideologia comunistă în ţările sud-americane, Washingtonul a convocat la Santiago de Chile în data de 25 noiembrie 1975, o întâlnire între agentul CIA Juan Manuel Contreras şi şefii serviciilor secrete chiliene, argentiniene, boliviene, paraguayene şi uruguayene. Principalul obiectiv al CIA era acela de a coordona operaţiunile seviciilor de informaţii „vasale” din zonă în încercările acestora de a lichida mişcările subversioniste marxiste.

 

Operaţiunea Condor funcţiona deci cu încuvinţarea tacită a Washingtonului, cu toate că la neivel oficial era negată orice aducere în discuţie a acestui subiect. Pentru partea americană, riscul unei revoluţii marxiste generalizate care ar fi destabilizat zona era prea mare…

 

Exemplul Cubei fusese de ajuns pentru a alarma toate cercurile de putere de la Washington. Ţintele Operaţiunii Condor erau în mod oficial gherilele comuniste, dar agenţii implicaţi capturau sau lichidau orice politician suspectat de simpatii comuniste. Spre exemplu, numai în Argentina peste 30.000 de socialişti, sindicalişti stângişti, rude şi prieteni ai activiştilor comunişti au fost ucişi de regimul militar din ţară.

 

Conform unui raport al FBI din anul 1976, Operaţiunea Condor avea mai multe niveluri de acţionare. Primul nivel viza cooperarea mutuală dintre serviciile secrete ale regimurilor militare, incluzând aici acţiuni coordonate dintre supravegherea oamenilor politici şi schimbul de informaţii. Al doilea nivel se referea la organizarea operaţiunilor transfrontaliere care-i vizau pe dizidenţii fugiţi. Al treilea şi cel mai secret nivel, consta în înfinţarea de echipe speciale de asasini din ţările membre care călătorea peste tot în lume cu scopul de a-i asanina pe „inamicii subversivi”.

 

Al treilea nivel sau Faza 3, cum i se mai spunea, viza eliminarea liderilor politici şi sociali care aveau potenţialul şi carisma de a mobiliza opinia publică mondială şi puteau obţine sprijinul URSS-ului de atunci.

Printre victimele Fazei 3 a Operaţiunii Condor, s-au numărat Orlando Letelier –ministru de externe al statului Chile sub preşedintele Salvador Allende şi un inamic declarat al regimului Pinochet, şi  liderul democrat chilian Bernardo Leight asasinat în Roma alături de soţia sa. Asasinatele Operaţiunii Condor din Buenos Aires i-au vizat pe generalul Carlos Prats, fost comandant al Statului Major ala Armatei din Chile, fostul preşedinte naţionalist al Boliviei, Juan Jose Torres şi doi politicieni uruguaieni cunoscuţi pentru opoziţia lor faţă de dictatura militară din ţara lor.

 

Conform unor documente declasificate ale Defense Intelligence Agency din 1976, Operaţiunea Condor a folosit pe lângă agenţii săi şi echipe de comando multinaţionale şi unităţi operative paramilitare. Condor avea propriul sitem de telecomunicaţii intitula Condortel, pentru a-şi coordona acţiunile, planificările şi atacurile contra ţintelor vizate. Un ofiţer argentinian de informaţii a declarat în anii 90 că CIA a jucat un rol capital în stabilirea unor legături computerizate între unităţile operative şi de informaţii ale celor şase state implicate în Operaţiunea Condor.

 

Declasificarea mai multor documente americane a evidenţiat faptul că responsabilii cu securitatea SUA din acele timpuri au considerat Operaţiunea Condor drept nimic altceva decât o organizaţie contrateroristă legitimă şi necesară, şi în concluzie nu au ezitat cu nimic în susţinerea financiară şi logistică a partenerilor sud-americani implicaţi în vânătoarea de comunişti.

 

 

Un raport al CIA din anul 1976, declara că una dintre echipele de lichidare din Operaţiunea Condor era „structurată aproape identic după standardele unităţilor forţelor speciale americane” şi specifica că operaţiunile acestor echipe aveau ca obiect susţinerea atacurilor împotriva insurgenţilor şi eliminarea tuturor ameninţărilor teroriste ale susţinătorilor marxismului. Raportul mai menţiona şi despre modul în  care ofiţerii din aceste ţări sud-americane se lăudau literalmente faţă de colegii lor americani cu privire la victimele lor.

 

Detaliile cu privire al Operaţiuna Condor au început să fie remise publicului de abia din anul 1992, în momentul în care Jose Fernandez, un judecător paraguayan a descoperit cee ce ulterior aveau să fie denumite „arhivele terorii”, adică un set de documente care aduceau noi informaţii despre soarta a mii de sud-americani răpiţi în secret, torturaţi şi ucişi de autorităţile din statele menţionate.

 

Descoperirea şi publicarea inclusiv de către partea americană a numeroase documente claisficate anterior dret secrete de stat, alături de o seride de anchete judiciare neostoite aveau să aducă o nouă lumină asupra celei mai cumplite perioade de represalii politice din istoria Americii de Sud. În prezent, autorităţile americane vor să risipească aura de mister asupra întregii operaţiuni prin ordonarea declasificării a unui număr tot mai mare de dosare care vizează acea perioadă.