Ted Bundy – profil de criminal

Traume din copilărie

Theodore Robert Cowell s-a născut la data de 24 noiembrie 1946 într-un centru destinat mamelor necăsătorite din Burlington, Vermont. Deşi în certificatul de naştere paternitatea i-a fost atribuită unui veteran al forţelor aeriene, Lloyd Marshall, mama sa, Eleanor Louise, a susţinut că, de fapt, ea a fost sedusă de un alt veteran de război pe nume Jack Worthington. Lipsa de credibilitate a acestei poveşti a determinat însă apariţia unei ipoteze şocante. În cartea The Only Living Witness, The True Story of Serial Sex Killer Ted Bundy, Hugh Aynesworth şi Stephen Michaud afirmă că o parte dintre membrii familiei îl suspectau chiar pe Samuel Cowell, tatăl lui Eleanor, pe care îl considerau un adevărat tiran.

• Alan Dean Foster, unul dintre cei mai importanți scriitori de științifico-fantastic
• Björk, unul dintre cei mai influenți pionieri în muzica electronică și experimentală. A stârnit controverse la…

Cert este că, pentru a evita dispreţul public îndreptat împotriva mamelor singure şi, implicit, împotriva copiilor acestora, bunicii lui Theodore au spus cunoscuţilor şi lui însuşi că ei sunt părinţii lui şi că Eleanor este, de fapt, sora sa mai mare. Ted a trăit cu această convingere toată perioada copilăriei sale şi avea să descopere adevărul abia în Crimele săvârşite de Ted Bundy urmau două tipare timpul faculăţii. Deşi nu i-a mărturisit că este mama sa, Eleanor l-a luat pe micul Theodore cu ea în momentul în care a decis să se mute în Tacoma, Washington. Aici, s-a căsătorit cu John Bundy, care l-a adoptat pe Ted şi i-a dat numele său de familie.

Teddy, aşa cum îi spuneau prietenii, părea un copil obişnuit. Desigur, era implicat din când în când în altercaţii, însă la fel se întâmpla cu majoritatea băieţilor de vârsta sa. Totuşi, ceva îl deosebea de restul: “Era foarte uşor să îţi dai seama când se enerva pentru că ochii i se înnegreau instantaneu. Bănuiesc că sună ca un pasaj dintr-un roman ieftin, însă chiar se putea observa. Avea ochii albaştri, însă când se înfierbânta aceştia deveneau întunecaţi”, spune Terry Storwick, unul dintre prietenii săi din copilărie, în aceeaşi carte menţionată anterior.

Ted Bundy, aflat în custodia poliţiei din Florida, în 1978    Credit: Florida Memory Project / Wikimedia, CC BY-SA 3.0

Conflictul lui Bundy cu legea a început în perioada liceului. Era pasionat de schi, astfel că a început să fure din magazine echipamentul necesar practicării acestui sport şi să falsifice bilete pentru teleschi. 

Instinctul de a ucide

Deşi nu se cunoaşte cu exactitate momentul în care Ted şi-a început înfiorătoarea serie de crime, este posibil ca prima victimă să o fi făcut chiar la vârsta de 14 ani. Dovezile strânse în cazul morţii unei fetiţe de opt ani nu au fost suficiente pentru a demonstra că Bundy a fost făptaşul, însă această ipoteză rămâne în continuare posibilă.

Numărul persoanelor pe care Ted Bundy a mărturisit că le-ar fi omorât este de 30, însă în raza oraşelor în care au fost săvârşite aceste omoruri s-au înregistrat multe alte crime al căror autor a rămas necunoscut. Lesne de înţeles, bănuiala în toate aceste cazuri planează asupra sa, astfel că numărul total de victime ar putea depăşi 100. Mai mult, în momentul în care investigatorii FBI l-au întrebat dacă numărul persoanelor pe care le-a ucis este 36, Ted Bundy le-a răspuns: “Mai adăugaţi o cifră şi veţi avea numărul corect.”

Dintre cele 25 de victime pe care poliţia a reuşit în cele din urmă să le identifice, prima în ordine cronologică a fost Karen Sparks, o fată de 18 ani pe care Bundy a încercat să o ucidă pe 4 ianuarie 1974 în raza statului Oregon. Fata a fost lovită în somn cu un obiect contondent şi violată ulterior, însă a reuşit să supravieţuiască. Nici o lună mai târziu, pe 4 februarie, Lynda Ann Healy (21 de ani) a murit după ce a fost supusă aceluiaşi tratament. Până în luna iulie a aceluiaşi an, Ted a răpit şi a ucis încă alte şapte fete, după care le-a ascuns cadavrele în împrejurimile oraşului.

Seria crimelor era însă departe de a fi luat sfârşit. Au urmat până la jumătatea anului 1975 încă zece tentative, de această dată pe o arie geografică mult mai largă, în diferite oraşe din statele Colorado, Idaho şi Utah. Dintre acestea, nouă s-au soldat cu moartea victimelor: o singură fată, Carol DaRonch, a reuşit să fugă din maşina sa.

În luna august, Bundy a refuzat să oprească la semnalul poliţiei pentru un control de rutină. După ce a fost prins, în maşină s-au găsit o serie de obiecte incriminatoare, printre care o mască, o bară de metal, cătuşe şi saci de gunoi. Bundy a fost arestat, însă pentru că poliţia nu a găsit suficiente probe pentru a demonstra că el este criminalul pe care toată ţara îl căuta, a fost eliberat. Condamnarea sa la închisoare a venit abia peste un an, la jumătatea lui 1976.

Ted Bundy la închisoare, în Florida, 1978.    Credit: Florida Memory Project / Wikimedia, CC BY-SA 3.0

Tentativele sale de evadare au fost nenumărate. Prima care s-a soldat cu succes i-a oferit doar şase zile de libertate până să fie prins. Bundy nu a renunţat şi, după un plan minuţios, a reuşit, pe 30 decembrie 1977, să scape din nou din închisoare. De această dată, totul a fost atât de bine calculat şi disimulat, încât evadarea sa a fost observată de paznici abia a doua zi. În acest moment, Bundy era deja la 1.500 de kilometri distanţă.

Ultimele tentative de crimă pe care investigaţiile le-au putut identifica au avut loc în Florida, în primele două luni ale anului 1978. Aici, Ted a atacat încă şase fete, dintre care numai trei au reuşit să supravieţuiască. Într-un final, Ted Bundy a fost arestat la jumătatea lunii februarie.

Tiparul crimelor

Toate crimele pe care le-a săvârşit Ted Bundy au avut ca victime fete sau femei tinere. Acesta le lovea în mod repetat cu obiecte contondente sau le strangula până când rămâneau fără suflare. Majoritatea crimelor sale au urmat două tipare. Primul şi cel mai des folosit era cel în care Bundy intra în casele femeilor în timp ce ele dormeau. Totuşi, Bundy nu se sfia nici să le abordeze şi să le atragă în maşina sa, profitând de faptul că avea un aspect plăcut şi era un tip carismatic.

Maşina Volkswagen a lui Ted Bundy, azi exponat de muzeu, la National Museum of Crime & Punishment din Washington, D.C.    Credit: DCTWINKIE5500 / Wikimedia, CC BY-SA 2.0

După ce îşi omora victimele, acesta le abuza sexual şi le transporta într-un loc cât mai îndepărtat de locul faptei. De cele mai multe ori, Bundy se întorcea în mai multe rânduri în locul în care a ascuns cadavrele pentru a săvârşi acte de necrofilie. 

Sentinţa 

Judecarea sa a început în 1979 şi s-a derulat pe parcursul a trei procese. În fiecare dintre acestea, a fost condamnat la moarte prin electrocutare. Abia zece ani mai târziu, în data de 24 ianuarie 1989, Ted Bundy a fost executat pe scaunul electric. Vestea că a încetat din viaţă a stârnit o adevărată sărbătoare în rândul oamenilor care aşteptau în faţa închisorii. 

Ultimele sale cuvinte, conform ziarului Orlando Sentinel, au fost: “Transmiteţi familiei şi prietenilor mei dragostea mea.”