Incredibila poveste a lui D.B. Cooper: teroristul care nu a fost prins niciodată

 

Un individ obişnuit şi cererile sale neobişnuite

 

 

Înarmat cu o centură de explozibili şi un detonator în mâna dreaptă, Cooper a cerut autorităţilor americane suma de 200.000$ (suma ar echivala în zilele noastre cu circa 2, 3 milioane $) în bancnote de 20$, plus patru paraşute. Tot el a ordonat piloţilor să aterizeze precum era plănuit în aeroportul Tacoma din Seattle. Acolo, omul s-a ţinut de cuvânt. I-a eliberat pe cei 36 de pasageri, a încasat răscumpărarea şi a urcat la manşa avionului cu intenţia de a ajunge în Mexic.

Doar că avionul nu a ajuns niciodată în Mexic, ci a aterizat în Reno, Nevada, fără D.B. Cooper la bord…

 

Când avioanul se afla la altitudinea de 3.000 de metri, deasupra munţilor şi pădurilor izolate din statul Washington, D.B. Cooper a sărit din avion direct în mister şi neştiut. Căci din acel moment nu se mai ştie nimic despre el. S-au scris cărţi şi editoriale nesfârşite, s-au făcut filme despre soarta sa, mai multe decât atât, în anul următor doi escroci au încercat să obţină suma de 45.000$ de la un jurnalist american în schimbul unui interviu în exclusivitate cu un alt escroc care se pretindea D.B. Cooper, dar degeaba.

 

Omul parcă intrase în pământ. Numele său era un pseudonim, identitatea sa a rămas necunoscută, iar corpul său nu a fost găsit nici în zilele noastre. Nimeni nu ştie dacă mai trăieşte, sau care este adevărata sa identitate. Dosarul FBI-ului cu privire la cazul deturnării zborului 305 a rămas încă deschis. Ani de-a rândul zeci de agenţi au interogat peste 800 de suspecţi, şi peste 20.000 de documente au fost acceptate, studiate şi depozitate. Niciuna dintre ele nu a dus la soluţionarea cazului.

 

 

Cât despre Cooper, FBI-ul a creat două portrete robot ale atentatorului, după descrierile celor două stewardeze care au stat cel mai mult în preajma sa, dintre totţi pasagerii zborului. Ambele femei au dat descrieri aproape identice ale individului. Ambele femei au dat descrieri aproape identice ale individului.

 

Agenţii au trasat şi un portret psihologic al suspectului. Pentru a reuşi o astfel de faptă, fără îndoială că individul era un om cu calităţi deosebite. Foarte posibil să fi avut un trecut în armată, probabil în trupele speciale aeropurtate. La bordul aeronavei, suspectul băuse bourbon scump şi fumase ţigară după ţigară. Era totuşi un individ politicos şi manierat care nu bruscase pe nimeni. Singura dată când a ameninţat a fost în momentul în care a cerut banii şi paraşutele.

 

Nimeni nu fusese rănit în decursul incidentului, ba mai mult, D.B. Cooper a eliberat pasagerii ostatici chiar înainte să-şi primească răscumpărarea cerută. Singura urmă rămasă a fost cravata scumpă care a lăsat-o în avion înainte să sară. FBI-ul a reuşit să extragă mostre de ADN uman de pe cravată şi în deceniile următoare a găsit mai mulţi suspecţi în direcţia aceasta. 

 

 

 

Saltul spre necunoscut şi naşterea unei legende americane

 

 

Unul dintre ei era un individ pe nume Duane Weber. În anul 1996, văduva lui Weber a declarat autorităţilor că soţul i s-a confesat pe patul de moarte, declarând că el fusese Dan Cooper, atentatorul niciodată prins. Doar că în urma unei noi analize a ADN-ului cu ajutorul tehnologiei din anul 2001, urma să reiasă că Duane Weber nu era unul şi acelaşi cu D.B. Cooper.

 

Mulţi alţi agenţi federali l-au bănuit pe un individ pe nume Richard McCoy. La cinci luni de zile după isprava lui Cooper, noul suspect, care era un veteran al Războiului din Vietnam, a încercat o ispravă asemănătoare sărind dintr-un avion deasupra statului Utah, cu o valiză cu 500.000$ cash. A fost prins imediat şi condamnat la 45 de ani de închisoare. Doar că McCoy a evadat în anul 1974 fiind apoi ucis într-un schimb de focuri cu poliţia. Încă ceva. McCoy nu corespundea descrierii dată de stewardeze.

 

 

Au mai urmat numeroşi suspecţi în acest caz, cei mai proeminenţi fiind Kenneth Christiansen şi Bobby Drayton. Însă FBI-ul şi-a dat seama că niciunul dintre sutele de suspecţi interogaţi nu era unul şi acelaşi cu D.B. Cooper. Cum investigaţiile continuau, autorităţile au văzut că supoziţia conform căreia suspectul ar fi fost un paraşutist de elită începea să se clatine. Evident că omul avea unele cunoştinţe de bază legate de pilotarea de avioane şi paraşutism, însă doar un nebun sau un om fără experienţă în salturi cu paraşuta ar fi sărit în condiţiile în care a sărit D.B. Cooper

 

. În primul rând condiţiile erau total improprii saltului. Cooper sărise deasupra Munţilor Cascade, iar distanţa dintr eel şi vârfurile brazilor era extrem de impredictibilă. Ploua, era frig şi în vântul cumplit de rece, costumul de om de afaceri al lui Cooper nu i-ar fi ţinut deloc cald. La sol, temperatura era la limita îngheţului. Mulţi agenţi federali credeau că individul nu supravieţuise căderii. În sprijinul acestei supoziţii stau mărturie zecile de bancnote ale căror serie corespundea cu cele primite de Cooper, descoperite în anul 1980 de un băiat care se juca în zona în care individul sărise din avion. Cercetările amănunţite din zonă au dus la descoperirea unui craniu. Numai că era craniul unei femei…

 

Până în anul 2008, bancotele erau singura dovadă a prezenţei lui Cooper în zonă, însă în acel an, s-a descoperit o paraşută undeva în sud-vestul statului Washington. Doar că era confecţionată din mătase naturală, pe când cele patru paraşute primite de Cooper erau confecţionate din nylon.

 

 

Dacă individul a supravieţuti cu bine căderii şi a reuşit să ajungă în civilizaţie unde şi-a făcut pierdută urma, astăzi ar trebuie să aibă undeva în jurul vîrstei de 80 de ani. Însă omul este şi astăzi pe lista persoanelor căutate de către autorităţile americane. Între timp, legenda sa a ocolit mapamondul.

 

Lui D.B. Cooper i s-au dedicat emisiuni, filme documentare, pe Internet există forumuri de discuţii la adresa sa. Cazul său a dus la reconsiderarea măsurilor de securitate cu privire la zborurile interne din Statele Unite. Cât despre D.B. Cooper, omul a devenit probabil fără să vrea şi un idol al tuturor comunităţilor anarhiste şi antisistem din Occident, comunităţi care văd în el un om ideal conform concepţiilor lor, un om care a luptat cu sistemul şi nu doar că l-a învins, dar l-a şi umilit prin faptul că s-a sustras capturării sale.