Liga Hanseatică: probabil prima corporaţie din lume

 

 

Când se ridică oraşele şi negustorii

 

 

Liga Hanseatică a apărut la început ca o asociere în scop comercial a oraşelor din nordul Germaniei. Organizaţia s-a constituit într-o redutabilă forţă regională care a dominat între anii 1250-1500 Marea Baltică şi Marea Nordului, plus teritoriile adiacente. În secolul al XIV-lea, pe când Liga se afla la apogeu, această organizaţie includea toate oraşele importate de pe ţărmul Balticii şi de-a lungul marilor cursuri de apă din nordul Germaniei.

 

Reţeaua sa de alianţe a cuprins aproximativ 170 de oraşe şi proteja interesele politice şi comerciale ale liderilor regionali şi ale negustorilor rivali prin intermediul unei puternice flote maritime şi fluviale finanţată de toţi membrii săi. Datorită limitelor metodelor de comunicare din perioada medievală, Liga a lansat un concept de coeziune politică prin intermediul unui parlament local. Organizaţie apărută cu scop declarat comercial, Liga Hanseatică a avut în esenţa sa o motivaţie eminamente politică.

 

 

Crearea sa, reflecta perfect slăbiciunile guvernărilor medievale, precum şi interesele divergente ale oraşelor şi marilor stăpânitori feudali de pământuri. În Evul Mediu, zona unde astăzi există Germania, Polonia, statele baltice, Olanda, Belgia şi o parte din Rusia se constituia dintr-o serie de teritorii cu graniţe volatile, stăpânite temporar de alianţe dintre regi, duci, conţi sau chiar ordine cavalereşti-monastice, cum era cel al Cavalerilor Teutoni. Principalele activităţi ale grupărilor politice de atunci constau în lupte interne şi rivalităţi neostoite, alături de colectarea de taxe de la supuşi. Nu erau interesaţi în dezvoltarea legăturilor comerciale, căci vedeau comerţul drept o activitate oarecare bună doar de taxat.

 

Acesta a fost unul dintre marile motive care au sta la baza constituirii Ligii. O serie de negustori proeminenţi s-au sfătuit în vederea creării unei uniuni în care toţi membrii să aibă drepturi şi îndatoriri egale. Noua asociaţie trebuia să rezolve de asemenea şi riscurile şi hazardul călătoriilor negustoreşti precum şi problematica ridicată de feudalii violenţi. 

 

Originea Ligii Hanseatice a fost fără îndoială una germană. Se pare că a fost fondată în oraşul Lubeck, situat strategic  pe malul vestic al Balticii, în apropiere de peninula daneză. În anul 1226, împăratul Friederick al II-lea Barbarossa a ridicat Lubeck-ul la rang de oraş imperial, care nu dădea socoteală decât împăratului. Odată ce Friederick , la fle ca alţi monarhi ai acelor timpuri locuiau departe de oraş, locuitorii din Lubeck s-au simţit dintotdeuna mai liberi decât alţii.

 

 

Principala sursă de venit a oraşului consta în pescuitul şi vânzarea heringilor din Baltica, doar că pentru a conserva aceşti valoroşi peşti, oamenii aveau nevoie de cantităţi mari de sare, care se găsea din belşug în minele din Kiel. Motiv pentru care oraşele Lubeck şi Hamburg au pus bazele unui comerţ cu sare şi peşte de-a lungul aşa numtei „Rute a Sării” dintre Kiel şi Cologne (viitorul Koln), Rostock şi Wismar, oraşe cetăţi care au intrat şi ele în asociaţie.

 

Atunci s-a format Liga. Originea termenului de „Hansa” este încă disputată de istorici, unii cred că era o ghildă comericală, alţii susţin că era numele unei taxe plătite de membrii care vroiau să intre în Ligă, în timp ce unii cercetători cred că Hansa era numele unei formaţiuni de mercenari angajaţi să-i protejeze pe comercianţi.

 

 

Liga care schimba regi şi stabilea comerţul interstatal medieval

 

 

 În jurul anului 1400, Liga s-a extins spre est, înglobând oraşele Riga, Novgorod şi Cracovia, care în particular avea o mare comunitate de negustori şi bancheri germani. Încă din anul 1396, Liga îşi stabilise propriul parlament sau Dietă,  a cărei primă adunare a fost la Lubeck, unde reprezentanţii oraşelor s-au pus de acord asupra problemelor curente care vizau pirateria, stabilirea preţurilor şi ambiţiile suveranilor. Însă nu au lipsit nici conflictele de interese.

 

Liga Hanseatică nu a fost niciodată o organizaţie politică puternică şi coerentă. Deciziile de a se implica în războaie erau mereu determinate de interesele comerciale ale oraşelor, precum şi de slăbiciunea nobililor feudali. Nu a existat niciodată o administraţie care să coelcteze taxele în comun. Lubeck rămăsese locul principal al adunărilor importante. În faţa unei ameninţări, oraşele cele mai primejduite îşi uneau forţele şi în funcţie de puterea adversarului, fie angajau o armată de mercenari, fie strângeau banii necesari păcii.

 

În anul 1361, Liga a strâns o mică armată contra regelui Valdemar al Danemarcei care atacase oraşul Visby din Insula Gotland, oraş care făcea parte din ligă. Salvarea oraşului era vitală, căci Visby avea o poziţie strategică între comunităţile din Marea Nordului din care Liga importa cereale, metale, piei de animale şi lână. Peste 70 de oraşe din Ligă au contribuit cu bani şi trupe iar regele danez Valdemar a fost înfrânt. Rezultatul acestei înfruntări s-a văzut după Tratatul din Stralsund în urma căruia Liga a dobândit un apasaj comercial sigur în Baltica.

 

 

Liga Hanseatică a contribuit şi la apărarea oraşului Danzig, atunci când regii polonezi au încercat să-i submineze independenţa şi să-l anexeze. Încrezătoare, Liga a încercat să-şi impună dominaţia şi în relaţiile comerciale cu regatul Norvegiei. În anul 1368, Norvegia era dependentă de importul de grâne pentru a-şi hrăni populaţia, iar în schimbul acestora, regatul nordic exporta peşte, unt şi piei de animale. Hansa vroia să controleze comerţul cu grâne şi să-şi stabilească un „Kontor” adică o reprezentanţă comercială permanentă în portul Bergen, care urma să devină o aşezare germană. Când norvegienii au rezistat cererilor Ligii care dorea privilegii, plus excluderea concurenţei negustorilor olandezi şi englezi, flota Ligii a insituit o blogadă asupra porturilor norvegiene în vederea interzicerii acostării corăbiilor cu grâne. În cele din urmă norvegienii au cedat…

 

Chiar şi în momentele ei de apogeu, oraşele Lubeck şi Hamburg şi-au păstrat un statut special. Una dintre cele mai de succes afaceri ale Ligii a constat în investişiile fără precedent în contrucţiile navale. Şantierele de profil din Lubeck şi Danzic construiu zi- lumină corăbii vândute în toată Europa. În secolul XIV, Hansa a lansat la apă un nou tip de corăbii de transport denumite per-general Holk, corăbii care puteau transporta până la 300 tone de mărfuri.

 

Liga construia şi vindea de asemena nave de luptă, folosite cu succes de englezi în luptele lor cu piraţii dintre anii1394-1420 În secolul al XVI-lea, cea mai mare corabie din lume se numea Adler von Lubeck şi aparţinea evident, Ligii Hanseatice. Liga şi-a trimis şi stabilit numeroase reprezentanţe comerciale în majoritatea oraşelor importante ale Europei. 

 

 

Va avea Uniunea Europeană destinul Ligii Hanseatice?

 

 

Declinul Ligii Hanseatice avea să coincidă cu mai mulţi factori care au ajuns la apogeu în timpul secolului al XVI-lea. Primul factor ca importanţă, a constat în cristalizarea şi edificarea conceptului de stat naţiune, urmat de dorinţele capetelor încoronate de a controla comerţul din ţările lor, alături de întărirea puterii absolutiste din propriile ţări. În regatul englez, spre exemplu, interesele Ligii Hanseatice au intrat în conflict direct cu cele ale Comaniei de Comercianţi Aventurieri din Londra.

 

 

Declinul Hansei a fost de asemenea o confirmare istorică a faptului că în fatidicul secol XVI, centrul comerţului european s-a mutat definitiv din nordul continentului în sudul, vestul şi estul acestuia. Descoperirea Lumii Noi de către Spania şi Portugalia, mărfurile aduse în Europa de către Imperiul Otoman şi mai ales ridicarea puterii maritime a Olandei şi Angliei au fost lovituri mortale pentru viitorul Ligii. În acelaşi timp, bancurile de heringi din Baltica au migrat spre Marea Nordului. Majoritatea negustorilor din oraşele Hansei şi-au schimbat obiectul comerţului şi au început să importe lână şi haine din Anglia.

 

O mişcare aproape disperată, de reînviere a autorităţii Ligii a fost făcută între anii 1534-1535, de către primarul din Lubeck, Jurgen Wullenweber. Acesta a încercat să facă o nouă confederaţie între oraşe pentru a exclude comercianţii olandezi şi englezi din Baltica, precum şi a preveni furtul de tehnologii de contrucţii a navelor din Lubeck şi Danzig. Mişcarea primarului avea să ducă la un conflict armat între Suedia, Danemarca şi Olanda. Lucrurile scăpaseră de sub control, aşa că în anul 1536, primarul a fost arestat şi executat din ordinul lui Henry al II-lea, duce de Brunswick-Wolfen-biitel.

 

 

Moştenirea Ligii Hanseatice a rezidat în timp până în zielel noastre în cele mai neaşteptate locuri. Regăsim Liga în numele echipei germane de fotbal, FC Hansa Rostock, al companiei aeriene germane Lufthansa, în timp ce primăriile oraşelor Lubeck, Hamburg şi Bremen sunt mândre de moştenirea lor istorică şi se descriu şi astăzi drept „oraşe libere şi Hanseatice”.

 

În anul 1990, s-a stabilit chiar un nou parlament hanseatic în Hamburg, cu scopul reprezentării intereselor companiilor mici şi mijlocii în oraşele din nordul Germaniei, Polonia şi statele baltice. Istoria şi unele caracteristici ale Ligii Hanseatice trimite instantaneu cu gândul la o comparaţie deschisă cu Uniunea Europeană din prezent. UE a început de altfel ca un for care a promovat relaţii comerciale prieteneşti şi solidare între toţi membrii iniţiali, în particular între Franţa şi Germania, doi inamici istorici de tradiţie.

 

Însă UE are probleme serioase din punct de vedere comercial, atunci când are de înfruntat competiţia mărfurilor şi produselor ieftine provenite din ţări în curs rapid de dezvoltare precum China, India, Brazilia şi Rusia. Este interesant de urmărit dacă recrudescenţa tot mai oputernică a naţionalismului şi separatismului regional din Europa va pune Uniunii aceleaşi probleme pe care le-a ridicat în trecut Ligii Hanseatice.