Cine a fost Papa Ioan Paul al II-lea? Tot ce trebuie să ştii despre „atletul lui Dumnezeu”, care a contribuit la prăbuşirea comunismului

Acest papă, care a domnit aproape 27 de ani, a ocupat un loc important pe scena internaţională: exprimându-şi în toate colţurile lumii poziţia despre drepturile omului, prin contactele sale cu tinerii, Karol Wojtyla, care era fotografiat la schi sau în piscină, a întruchipat o imagine de forţă, de modernitate, de vigoare, informează AFP. Prin el, Biserica catolică a ţinut prima pagină a presei internaţionale, iar catolicii s-au simţit mai siguri pe ei înşişi.

Viaţa lui seamănă cu un roman. Născut pe 18 mai 1920, la Wadowice, în sudul Poloniei, rămas orfan de mamă la vârsta de 9 ani şi crescut de un tată care era ofiţer de carieră, Karol Wojtyla a fost marcat de copilăria sa privată de prezenţa maternă şi şi-a dedicat întreaga viaţă Fecioarei Maria, modelul mamei şi al soţiei. Crucea va ocupa şi ea un loc central în spiritul său.

În timpul teribilei ocupaţii naziste din Polonia, a jucat într-o trupă de teatru, s-a înscris într-un seminar clandestin şi a lucrat într-o uzină. A format tineri, s-a îndrăgostit. Pasionat de teatru, a renunţat la scenă pentru o pasiune mai mare: credinţa în Dumnezeu.

Pe 1 noiembrie 1946, a devenit preot. Atunci când a fost ales în fruntea Bisericii catolice, în 1978, primul papă slav avea vârsta de 58 de ani.

Foarte repede, a favorizat contactul direct cu mulţime. Poliglot, filosof, nu a ezitat niciodată să se întâlnească cu reprezentanţi au culturii.

Vaticanul era prea mic pentru el. A crescut numărul călătoriilor papale, din savana africană până în Anzii Cordilieri, din Manhattan şi până în mahalalele din Rio de Janeiro, a ştiut să facă gesturi puternice pentru cei care se simţeau excluşi şi a întărit sentimentul de universalitate a Bisericii.

Charisma sa era evidentă chiar şi în ţările musulmane. Pasionat de teatru în tinereţe, şi-a păstrat un acut simţ al publicului. Ştia să predice atât contra situaţiilor sociale injuste, cât şi împotriva Mafiei.

Presa l-a numit „globe-trotterul Evangheliei”, „atletul lui Dumnezeu”. A înfiinţat Zilele mondiale ale tineretului (JMJ), care adună milioane de tineri, dovedind o intituiţie sclipitoare, mai ales după scăderea numărului de credincioşi catolici de după Conciliu.

Pe 13 mai 1981, extremistul turc Mehmet Ali Agca l-a rănit grav, împuşcându-l cu trei focuri de armă, în piaţa Sf. Petru. A scăpat cu viaţă şi a atribuit supravieţuirea sa bunătăţii Fecioarei Maria. A ieşit din această gravă cumpănă mai popular ca niciodată.

Declinul său fizic a început mult mai târziu, în 1994. Maladia Parkinson şi-a îndeplinit în cele din urmă misiunea ei lentă.

Lumea întreagă îi urmărea agonia, pasiunea creştină trăită cu mult curaj, în direct, în 2005.

Viaţa lui a urmărit parcursul istoriei. Karol Wojtyla a rezistat în faţa a două regimuri totalitare – nazismul şi stalinismul – şi a contribuit la victoria mişcării „Solidaritatea” în Polonia şi la prăbuşirea Zidului Berlinului , marcând prăbuşirea comunismului pe Bătrânul Continent. Acelaşi simţ al istoriei l-a condus spre penitenţă pentru răul făcut de creştini, mai ales faţă de evrei. Acele penitenţe au fost uneori rău înţelese de Biserică.

A luptat şi contra capitalismului neînfrânat, criticând roadele acestuia: hedonismul şi relativismul.

Angajamentele acestui om al păcii nu au fost toate încununate cu succes. S-a opus, în van, intervenţiei americane în Irak în 2003. A părut, uneori, că i-a menajat pe dictatori, decepţionându-i pe unii dintre admiratorii săi.

Greu de inclus într-o categorie, a fost întotdeauna deschis în faţa problemelor economice, dialogului cu islamul, cu iudaismul. A inaugurat întâlnirile interreligioase de la Assisi.

În paralel, a întărit linia conservatoare a Bisericii despre familie, moralitate, sexualitate. Această doctrină strictă, directă, i-a adus mulţi inamici, dar şi o popularitate în rândul altora.

Condamnarea contracepţiei şi a folosirii prezervativului în epoca epidemiei de SIDA a creat între el şi mulţi credincioşi catolici o prăpastie de neîncredere.

Apărarea Bisericii, lipsa lui de determinare în faţa abuzurilor pedofile i-au fost şi ele reproşate. Temându-se de calomniile serviciilor secrete comuniste, a refuzat să asculte acuzaţiile aduse mexicanului Martial Maciel, fondatorul Legionarilor lui Hristos, corupt şi pedofil.

Un punct de fricţiune a apărut şi în America Latină, după o punere la punct foarte dură a „teologiei eliberării”, ale cărei deparaje marxiste erau suportate foarte greu de papă.

„Era un om al certitudinilor, nu al dubiilor, dar şi un mistic care avea picioarele pe pământ”, a declarat despre el unul dintre colaboratorii săi apropiaţi, cardinalul Giovanni Battista Re.

Prelatul italian a subliniat faptul că papa Ioan Paul al II-lea îşi găsea energia în rugăciune, chiar şi în timp ce călătorea. El spunea că marile decizii se iau „în genunchi”.

În 1989, Ioan Paul al II-lea l-a primit la Vatican pe fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov cu aceste cuvinte: „M-am pregătit pentru această întâlnire rugându-mă pentru dumneavoastră”.

Papa Ioan Paul al II-lea a murit pe 2 aprilie 2005, la vârsta de 84 de ani.

Sursa: Mediafax