Fernando Magellan şi epopeea omului care a înconjurat pentru prima oară Terra

Omul din Sabrosa

 

 

Condus de setea de faimă şi norooc, în plină epocă a marilor descoperiri geografice, exploratorul portughez Fernando Magellan (1480-1521) a pornit din Spania în anul 1519, cu o flotă de doar cinci corăbii pentru a găsi un traseu maritim prin vest către Insulele Mirodeniilor (denumire generală în perioada medievală pentru sud-estul Asiei, loc de unde erau exportate către Europa mult căutatele mirodenii şi condimente alimentare).

 

În decursul călătoriei sale (cum altfel decât una plină de peripeţii) exploratorul a trecut prin strâmtoarea care-i poartă azi numele devenind aşadar primul om care a înconjurat planeta pe prin mări şi oceane. Fernando Magellan a văzut lumina zilei la Sabrosa, regatul Portugaliei, în sînul unei familii de mici nobili. Fernao de Magalhaes în portugheză sau Fernando de Magallanes în spaniolă, a portnit încă de cînd era tânăr, alături de fratele său Diego, spre Lisabona unde avea să servească în rol de paj direct în anturajul reginei Leonora. Acolo, la curtea regală, micul Magellan a fost fascinat de poveştirile marinăreşti despre marea rivalitate maritimă dintre regatul portughez şi cel spaniol.

 

 

Atunci, ambele puteri se luptau pentru monopolul recoltării şi transportului mirodeniilor şi condimentelor din Indiile de Est (India, Indochina şi Indonezia). În acea periopadă, banalele cuişoare de astăzi erau cele mai preţuite condimente în Europa, costul lor depăşind cu mult valoarea greutăţii lor în aur. Cuişoarele nu erau folosite doar la aromatizarea mâncărurilor, căci europenii din acele timpuri credeau că esenţa de cuişoare poate vindeca orbirea, iar cuişoarele măcinate vindecau febra. În plus, se spunea că praful de cuişoare amestecat cu lapte, erau un tonic erectil fără egal…

 

În anul 1505, Magellan şi fratelea său s-au îmbarcat deci pentru prima lor călătorie spre Indii. În următorii şapte ani, viitorul explorator legendar a participat la o serie de expediţii maritime înspre India şi Africa, alegăndu-se cu câteva răni în urma mai multor lupte.

Îl găsim astfel în anul 1513 ca soldat în cadrul uriaşei flote de aproape 500 de corăbii trimise de regele Manuel în Maroc pentru a-l ataca pe guvernatorul regatului marocan, acesta refuzând plata tributului anual către regatul portughez. Portughezii au înfrânt uşor garnizoanele arabe iar Magellan a rămas pe pămînt african timp de circa un an de zile, răstimp în care a a fost rănit serios la un picior, cu care a şchiopătat de altfel pentru tot restul vieţii sale.

 

 

Condimente şi mirodenii, motorul marilor explorări geografice medievale

 

 

În secolul 15, condimentele ajunseseră epicentrul economiei globale de atunci, Cumva aveau importanţa pe care o are petrolul în prezent. Foarte preţuite pentru aroma lor, şi capacitatea de a conserva alimentele, la fel precum modul în care mascau mirosul cărnii uşor alterate, mirodenii precum scorţişoara, cuişoarele, nucşoara şi piperul atingeau preţuri colosale. Cum condimentele nu puteau fi cultiva în clima rece-temperată a Europei, nu a fost cruţat niciun efort în căutarea celei mai rapide rute maritime spre Indii.

 

În mod tradiţional, europenii navigau spre Indii pornind întotdeauna spre est, nimeni nu credea atunci că se poata ajunge acolo şi pronind dinspre vest. Asta ar fi însemnat ca întreaga lume de atunci să accepte şi să recunoască faptul că Pământul este rotund, o idee periculoasă atunci, considerată drept erezie de câtre atotputernica Biserică Romano-Catolică. Magellan a avut însă curajul să pornească spre vest…

 

 

Devenit între timp un experimentat om al mărilor, Magellan i-a cerut în aceeastă direcţie sprijinul regelui Manuel al Portugaliei. Cum regele era un catolic fervent, acesta i-a refuzat în numeroase rânduri ajutorul cerut. În anul 1517, frustrat şi dezamăgit, Magellan a renunţat la statutul şi cetăţenia sa portugheză alegând să se mute în Spania şi să ceară ajutor şi susţinere coroanei spaniole. Ajuns la Sevilla în luna octombrie a anului 1517, Magellan nu avea nicio legătură sau relaţie importantă la curte şi vorbea puţină spaniolă.

 

Spre norocul său, l-a întâlnit pe un alt refugiat protughez, Diogo Barbosa pe numele său, cu a cărui fiică avea să se căsătorească un an mai târziu. Familia Barbosa a fost cea care a prezentat nobililor spanioli propunerile îndrăzneţe ale lui Magellan, astfel încât aceştia i-au aranjat temerarului portughez o audianţă la rege. Monarhul Spaniei de atunci,era nimeni altul decât nepotul regelui Ferdinand şi al reginei Isabella, cuplul regal care i-au sponsorizat lui Cristofor Columb expediţiile sale care au dus la descoperirea Americilor.

 

 

În vârstă de doar 18 ani, regele Carlos i-a sponsorizat călătoriile lui Magellan care i-a promis regelui comori nemaivăzute pentru Spania. Pe data de 10 august 1519, Fernando Magellan şi-a luat la revedre de la familie şi prietenii pe care nu avea să-i mai vadă niciodată şi a preluat comanda flotei de caravelle intitulată Armada De Mollucas. Magellan comanda nava Trinidad, find urmat de alte patru vase, San Antonio, Concepcion, Victoria şi Santiago. Expediţia s-a dovedit a fi peste măsură de lungă şi anevoioasă, doar Victoria întorcându-se trei ani mai tărziu, cu un echipaj de doar 18 oameni din cei 270 îmbarcaţi iniţial pe cele cinci corăbii, Magellan a ridica ancora din portul Sanlucar de Barrameda şi a pornit spre traversarea Atlanticului. 

 

 

Învingătorul decapitat în Filipine

 

 

Peste circa 5 săptămâni, flota ajugea în America de Sud. Trei corăbii au navigat spre sud în căutarea unei ipotetice strămtori care să le permită trecerea în Oceanul Pacific. Flota a acostat în San Julian unde echipajul s-a răsculat în ziua de Paşti a anului 1529. Magelan a reuşit înăbuşirea revoltei, fiind obligat să-l execute pe unul dintre căpitanii adjuncţi. Între timp, curajosul portughez a trimis nava Santiago înainte pentru a explora ruta maritimă aleasă. Doar că Santiago s-a scufundat în urma unei teribile furtuni. Cinci luni mai târziu, când sezonul furtunilor părea să se fi domolit, Magellan şi corăbiile rămase au părăsit portul San Julian.

 

Pe data de 21 octombrie 1520 Fernando Magellan a traversat în sfârşit strâmtoarea care-i paortă şi astăzi numele. Trecerea prin strâmtoare s-a dovedit a fi periculoasă, mulţi marinari continuând să protesteze. Atunci, echipajul de pe San Antonio s-a răsculat şi s-a îndreptat înapoi spre Spania. Magellan rămăsese doar cu trei corăbii. Netemător şi neînduplecat, căpitanul şi-a continuat drumul, astfel încât în luna noiembrie a aceluiaşi an, el şi oamenii săi erau primii europeni care vedeau Oceanul Pacific, pe care însăşi Magellan l-a botezat Pacifico, în amintirea apelor sale calme şi relativ liniştite comparativ cu periculosul Atlantic.

 

 

În realitate, Pacificul are ape foarte primejdioase, răvăşite de taifunuri, uragane şi tsunami-uri, doar că Magellan a avut norocul să nu le întâlnească. Cum nu se cunoştea nimic despre acest ocean, optimistul Magellan estimase iniţial că traversarea acestuia avea să fie una rapidă. În realitate, flotei sale i-au luat peste trei luni de zile să străbată uriaşa Mar Pacifico!

 

Au ajuns astfel în Insula Guam de astăzi, unde echipajul şi-a refăcut parţial proviziile de apă şi alimente. Magellan şi oamenii săi şi-au continuat călătoria ajungând în arhipelagul filipinez, acostând în Insula Cebu. Acolo, Magellan a reuşit să se împrietenească cu băştinaşii, doar că dintr-un exces de zel religios , acesta s-a apucat să-i convertească în masă la creştinism. Cel mai mare erou al mărilor şi oceanelor din toate timpurile ajunsese iată foarte aproape de Insulele Mirodeniilor, doar că soarta cea neprevăzută şi implacabilă avea să intervină.

 

Băştinaşii filipinezi erau foarte războinici şi conflicte dese izbucneau între triburile din multitudinea de insule a arhipelagului. Când aliaţii săi din Cebu au intrat în război cu rivalii lor din Insula Mactan, Magellan s-a văzut nevoit să sară în ajutorul lor. Era ferm convins că urma o victorie rapidă, căci se baza pe superioritatea aparentă a armelor sale europene. Nu ştia că filipinezii aveau propriile lor arte marţiale, foarte eficiente şi perfecţionate de sute de ani de conflicte în care aceşti oameni ajunseseră luptători inegalabili cu suliţa, beţele, săbiile şi pumnalele.

 

Monument ridicat pe locul und ea fost ucis magellan, în oraşul Lapulapu din Insula Cebu, Filipine    

 

În ciuda avertismentelor războinicilor din Cebu şi ale propriilor subalterni, Magellan a insistat să conducă personal atacul contra triburilor din Mactan. Alegere fatală, căci a fost lovit de o lance, după care filipinezii i-au retezat un picior decapitându-l în cele din urmă…

 

Era data de 27 aprilie 1521, şi cel mai mare navigator medieval se înălţa la ceruri. Nu a ajuns niciodată în Insulele Mirodeniilor, şi după pierderea unei alte corăbii, cele două vase rămase au reuşit să ajungă în Insulele Moluce. Spre finalul călătoriei, doar corabia Victoria s-a întors în Spania în septembrie 1522. Era încărcată până la refuz de mirodenii şi condimente, dar mai avea doar 18 supravieţuitori ai primei călătorii în jurul Pământului.

 

Lansat în căutaterea bogăţiei şi gloriei, ambiţiosul Magellan a adus Europei nu doar condimente, ci informaţii şi cunoştinţe geografice cu mult mai valoroase decât orice vas încărcat cu mirodenii. Informaţii care aveau să schimbe lumea din temelii. Nu doar că Magellan descoperise cel mai mare ocean de pe Terra, dar a dovedit că lumea era cu mult mai mare şi mai variată decât se credea până atunci. În cele din urmă, aventura sa a demonstrat pentru totdeauna că Pămîntul nu era drept şi plat. Circumnavigaţia sa a fost cu siguranţă primul pas mare al omenirii. Din nefericire nu a trăit să-şi vadă visul şi realizările împlinite. Ca fapt divers, tot el a fost primul european care a văzut şi descris pinguinii.