Cele mai bune şi mai frumoase astrofotografii din 2013

De la an la an, tehnologia din ce în ce mai avansată ne ajută să surprindem imagini fenomenale cu universul. Tocmai de aceea, ne-am făcut un obicei ca la final de an să adunăm cele mai bune fotografii din ultimele 12 luni, alese, fireşte, atât pe criterii legate de aspect, cât şi în funcţie de importanţă, şi să le aşezăm într-un articol. 

Evident, întotdeauna ne este greu să alegem doar câteva din multitudinea de imagini realizate anual, tocmai de aceea, în 2013 ne-am bazat pe alegerile realizate de Phil Plairt, un pasionat şi bun cunoscător al astronomiei, pentru a crea lisa cu cele mai bune imagini cu Universul, din acest an. 

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

1. În interiorul unei galaxii vecine

(Foto: Rolf Olsen)

Diferenţa dintre un fotograf profesionist şi unul amator s-a îngustat din ce în ce mai mult în ultimul timp. Rolf Oslen este un fotograf astronom amator din Noua Zeelandă care foloseşte un telescop cu o oglindă de 25cm pentru a realiza imagini impresionante ale Universului. 

Pentru a crea această imagine cu galaxia Centaurus A, el lucrat 120 de ore, timp de 43 de nopţi. Galaxia în sine, este „vraişte”. Ea a suferit mai multe coliziuni cu mai multa galaxii, lucru care a creat un haos masiv. Banda de culoare închisă din centrul imaginii, cochilia imensă din jurul acesteia şi jeturile de gaz abia vizibile care ies din gaura neagră ce se află în centrul galaxiei (din stânga sus şi dreapta jos), sunt urmări ale trecutului violent. 

2. Un latte marţian

(Foto: ESA/G. Neukum (Freie Universitaet, Berlin)/Bill Dunford)

În ultimii 10 ani, Sonda Mars Express a tot orbitat cea de-a patra planetă de la Soare. Bill Dunford a profitat de multitudinea de noi informaţii despre Planeta Roşie dând naştere acestui mozaic uimitor care reprezintă polul sud al planetei. 

Totuşi, peisajul, care seamănă cu un caffee latte, nu ar arăta chiar aşa văzut prin ochiul omului, căci imaginile au fost realizate cu ajutorul tehnologiei cu infraroşu. 

3. Mirifica maternitate

(Foto: NASA, ESA, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA))

Pe 24 aprilie 2013 am sărbătorit cel de-al 23-lea an de la lansarea lui Hubble în spaţiu. Pentru a comemora acest eveniment, oamenii de ştiinţă de la Space Telescope Science Institute au publicat această imagine cu Nebuloasa Cap de Cal (numită astfel din cauza formei sale). Aceasta este localizată în constelaţia Orion şi reprezintă un fel de „maternitate a stelelor”, deoarece acesta este locul unde ele se nasc. 

4. Splendoarea lui Saturn 

(Foto: NASA/JPL/Space Science Institute/Gordan Ugarkovic)

Ştiaţi că toate imaginile realizat de Cassini sunt publice? Asta înseamnă că oricine doreşte le poate folosi pentru a crea propriile imagini. 

Gordan Ugarkovic este un dezvoltator de software şi uneori un adevărat geniu, când vine vorba de procesarea imaginilor. Dovada geniului său este chiar această imagine care surprinde planeta Saturn văzută de deasupra polului său nord. Compusă din 36 de expuneri separate, acest portret este extrem de detaliat. 

5. O stea pe moarte îşi varsă furia pe Univers

Foto: NASA, ESA, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

Atunci când stelele mor, o fac cu stil. NGC 5189 este un nor de gaz surprins de Hubble. În mijlocul lui se află o pitică albă, rămăşiţele a ceea ce cândva a fost o stea cu o masă de două ori mai mare ca a Soarelui. Pe măsură ce rămâne fără combustibil, ea elimină cantităţi uriaşe de gaz în spaţiu, arătându-şi nucleul dens. 

Învârtindu-se cu o viteză foarte mare, şi având un câmp magnetic uimitor, pitica albă aruncă jeturi gemene de energie din poli. 

6. Norii reci al Andromedei

Foto: ESA/Herschel/PACS

Galaxia Andromeda este singura galaxie spiralată pe care noi o putem observa cu ochiul liber. Iniţial s-a crezut că este o nebuloasă, confundându-se cu un nor de gaz. Abia în 1920, după ce a fost observată o explozie stelară din interiorul ei, astronomii şi-au dat seama că Andromeda este o galaxie. 

Andromeda este situată la 2,5 milioane de ani lumină distanţă de noi iar specialiştii susţin că în următorii 4,5 miliarde de ani ea va fuziona cu Calea Lactee.

Această imagine a fost surprinsă de Observatorul Spaţial Herschel, lansat de ESA în 2009 (el deja a încetat să funcţioneze pe 29 aprilie 2013, deoarece nu mai dispunea de heliul lichid necesar pentru răcire). 

Imaginea realizată cu ajutorul tehnologiei infraroşu le permite astronomilor să observe norii de praf a căror temperatură se ridică cu câteva zeci de grade peste zero absolut. În imagine, cei mai reci nori sunt mai strălucitori şi coloraţi în roşu, în timp ce norii de praf mai calzi au o nuanţă albăstruie.

7. Anul cometei (partea 1)

(Foto: Göran Stran)

În 2013 am avut parte de „vizite” spectaculoase ale cometelor care au invadat sistemul nostru solar. Însă, dintre toate, cel mai mult s-au remarcat două: C/2012 S1 (ISON) şi C/2011 L4 (Pan-STARRS). 

Pan-STARRS a ajuns la noi prima, în primăvară. În această imagine, cometa a fost surprinsă de astrofotograful suedez Göran Strand, pe data de 4 aprilie, din oraşul Östersund, Suedia. Spectaculos la această imagine este faptul că alături de splendida cometă o putem observa pe Andromeda (desigur, totul depinde de perspectivă, căci, cometa se afla la o distanţă de 200 de milioane de kilometri de noi, pe când Andromeda este situată la 25 de cvintilioane de kilometri de noi) . 

8. Anul cometei (partea a doua)

(Foto: Damian Peach)

Cea de-a doua cometă despre care s-a tot vorbit anul acesta a fost ISON. Deşi ea s-a dezintegrat în urma întâlnirii cu Soarele, trebuie să recunoaştem că a fost o adevărată minune faptul că ea a supravieţuit atât de mult. Imaginea de aici a fost realizată de Damian Peach pe 13 noiembrie, nu cu mult înainte ca spectaculoasa cometă să îşi găsească sfârşitul. 

Coada cometei se întinde pe zeci de milioane de kilometri, iar vântul care bate spre gazul emis de cometă, intensifică electronii din atomii de gaz şi chiar ionizează gazul, „furându-i” un electron sau doi. Pe măsură ce electronii „dansează” cu atomii părinţi, ei emit lumină, de obicei în spectrul albastru sau verde.  În plus, vântul solar călătoreşte foarte repede comparativ cu cometa, motiv pentru care el suflă particulele ionizate de gaz departe de Soare. Aşa se explică de ce se pot forma mai multe cozi de praf: cea galbenă din praf şi una ionică de culoare albastră sau verde. 

9. Cele două bule

(Foto: Ettore Carretti, CSIRO (radio image); S-PASS survey team (radio data); Axel Mellinger, Central Michigan University (optical image); Eli Bressert, CSIRO (composition))

Calea Lactee este o vastă colecţie de stele, gaze şi praf. Dar, tocmai pentru că oamenii de ştiinţă studiază intens galaxia noastră, ne vine greu să credem că o structură care este cât jumătatea Căii Lactee nu a fost observată până acum. Recent, oamenii de ştiinţă au descoperit două bule mari de gaz care sunt împinse din centrul galaxiei, spre marginea ei. Uimitor este faptul că fiecare dintre aceste bule are o lungime de 50.000 de ani lumină. 

Această imagine arată bulele suprapuse peste o imagine cu galaxia noastră. Astfel, creatorii imaginii încearcă să ne arate că dacă am putea vedea cu ajutorul undelor radio, atunci am observa că aceste bule acoperă jumătate din cer

10. Cea mai tânără gaură neagră din Calea Lactee

(Foto: NASA/CXC/MIT/L.Lopez et al. (X-ray); Palomar (infrared); NSF/NRAO/VLA (infrared))

La 26 de mii de ani lumină există ciudata nebuloasă W49B. Acest nor de gaz cu formă asemănătoare cu cea a unui butoi împrăştie resturile unei stele care explodează, adică ale unei supernove. Imaginea pe care o vedeţi este o combinaţie între emisii radio (cele violet), infraroşii (cele galbene) şi  raze X (cele de culoare albastră şi verde). 

În cea mai mare parte a timpului, aceste stele lasă în urmă o stea neutronică foarte densă. În cazul acestui nor foarte tânăr (are aproximativ 1000 de ani) o stea neutronică ar fi observată imediat şi cu toate acestea, ea nu apare. Tocmai de aceea, se pare că acest eveniment titanic a creat o gaură neagră, probabil cea mai tânără din galaxie. 

În plus, W49B are şi o formă ciudată. Mai exact ea este alungită, iar gazul din interiorul său nu este distribuit în mod egal, ceea ce însemnă că nu a fost o explozie sferică. Aşadar, se pare că a fost erupţie similară cu cea de raze gamma, una dintre cele mai luminoase şi violente din Univers.