Johann Gutenberg: omul care ne-a dăruit cărţile

Cel care ne-a influenţat vieţile tuturor

 

În toate dicţionarele şi enciclopediile, Johann Gutenberg este menţionat drept părintele de drept al primei maşinării de tipărit. Născut sub numele de Johann Genflesich, a preferat ulterior numele de Johann Gutenberg ( Ion Munte Frumos, într-o traducere aproximativă). Destinul său a fost unul deosebit, nu doar din prisma invenţiei sale care a schimbat ca nimeni alta întreaga lume, dar şi din cauza invidiilor şi intrigilor care i-au măcinat existenţa.

 

Despre Gutenberg, istoricii concluzionează că s-a născut între anii 1398, sau 1399 după alte surse, în oraşul Mainz. Părinţii săi erau de condiţie bună, mama sa, Elsgen Wyrch, era originară din satul Gutenberg, nume pe care micul Johann şi l-a însuşit şi adăugat ulterior. Cum se născuse într-o familie bogată, micul Johann a învăţat să citească la o vârstă fragedă, un fapt deosebit de rar în acele vremuri când singurii ştiutori de carte erau călugării şi unele persoane din clasa aristocrată.

 

Johann Gutenberg s-a văzut astfel nevoit să înveţe să citească după cărţi scrise şi copiate de mână, cum erau de fapt toate scrierile, manuscrisele şi volumele din Europa acelor timpuri. De fapt însăşi numele atribuit pe atunci cărţilor era grăitor în această privinţă, căci li se spunea manuscrise, de la latinescul Manus Scriptum, adică „scrise de mână”.

 

 

Pe vremea când Gutenberg începuse să crească puţin şi să cerceteze lumea înconjurătoare, apăruse totuşi o inovaţie în domeniul manuscriselor. Anume imprimarea-bloc a acestora. Tehnologia, foarte primitivă la prima vedere, dar revoluţionară în acele timpuri, consta pur şi simplu în alegerea unei scânduri de lemn pe care erau apoi sculptate toate literele şi cuvintele textului. Literele şi cuvintele ieşeau în relief şi erau vopsite cu cerneală. Placa era apoi presată pe bucata de hârtie, pergament sau piele argăsită şi textul era gata!

 

Această tehnologie a presei fixe imprimante, apăruse încă din perioada Antichităţii în China, şi zeci de mii de cărţi fuseseră tipărite astfel până în vremurile lui Gutenberg.

 

Evident, întregul proces era unul costisitor şi îndelungat, deoarece pentru fiecare pagină trebuia sculptată o nouă scândură cu litere proeminente. Fire atrasă de cunoaştere şi cu certe înclinaţii tehnice, tânărul Gutenberg citise atât manuscrise copiate de mână, cât şi cărţi tipărite cu ajutorul imprimării-bloc. În scurtă vreme a devenit conştient de nevoia stringentă de găsire a unei soluţii cu adevărat revoluţionare în domeniu, care să faciliteze producerea de cărţi.

 

 

Nu era singurul om care pe atunci era preocupat de descoperirea tehnologiei minune în domeniu, doar că spre deosebire de concurenţii săi, Johannes Gutenberg a preferat să-şi desfăşoare cercetările în secret, intimidat cumva şi de climatul politic şi social de atunci, climat dominat de prezenţa şi influenţa hotărîtoare a Bisericii Romano-Catolice. Alt motiv pentru care şi-a continuat cercetările de unul singur ţinea de firea şi caracterul său. Gutenberg credea că este pur şi simplu mai bun şi mai talentat în domeniul tainelor fizicii şi mecanicii decât rivalii săi.

 

Prin urmare, pe când se afla în căutarea unui atelier discret, unde să nu-l cunoască nimeni, Gutenberg şi-a îndreptat paşii spre Strasbourg. Acolo a găsit o clădire ruinată, unde trăiseră pe vremuri nişte călugări. A reuşit să găsească totuşi o cameră care avea nevoie doar de puţine reparaţii pentru a fi transformată într-un atelier de lucru conform exigenţelor sale.

 

Aşa s-a deschis o nouă lume

 

Nu a durat mult şi Gutenberg a început să ridice suspiciuni printre noii săi vechin care se întrebau ce făcea acesta de dimineaţa până seara târziu. Marelui inventatro de mai târziu nu-i păsa prea mult de părerea concetăţenilor săi, cu toate că trăia într-o epocă în care denunţul unui vecin îl putea trimite spre camera de tortură şi chiar spre rug, sub acuzaţii care de care mai fanteziste şi mai aberante.

 

Însă precum un german adevărat, fidel caracteristicilor care definesc acest popor, Gutenberg muncea neostoit, experimentând în camera sa tot felul de proiecte şi prototipuri care să-l ducă spre rezultatul mult dorit. Însă zi după zi, experimentele sale cădeau sortite eşecului. Cum un necaz nu vine aproape niciodată singur, Gutenberg începuse să o ducă rău şi cu banii.

 

Presă de tipărit din perioada medievală    Sursa foto: Shutterstock

 

Prin urmare s-a văzut nevoit să se întoarcă în oraşul său natal, Mainz. Acolo, după o serie de căutări, l-a întâlnit pe Johann Fust, un bogat bijutier şi avocat local. Gutengerg i s-a destăinuit, povestindu-i lui Fust despre planurile şi încercările sale de a crea o maşinărie cu ajutorul căreia să tipărească cărţi multe şi ieftine. Fire atrasă de bani, Fust a devenit imediat interesat de ideile lui Gutenberg, împrumutându-l pe acesta cu suma de 800 guldeni necesară continuării cercetărilor. 

 

Perseverând în munca sa, lui Gutenberg i-a venit în cele din urmă ideea sculptării unor litere detaşabile, precum şi a unor matriţe sub forma cuvintelor şi semnelor de punctuaţie cele mai uzitate. Toate aceste litere de tipar puteau fi relativ uşor fixate după dorinţă în placa de imprimare, scurtând cu mult procesul creării paginilor.

 

 

Doar că literele şi matriţele din lemn nu reuşeau să imprime destul de bine cerneala pe hârtie, aşa că Gutenberg a avut o nouă idee genială care a revoluţionat cu totul procedeul crării cărţilor. A încercat să facă litere, semne şi matriţe din metal, care s-au dovedit în cele din urmă cu mult superioare celor din lemn. Pe de altă parte, creditorul său, Johann Fust a început să-i facă necazuri.

 

Fust era nerăbdător să-şi vadă investiţia dând roadele scontate în timp record, motiv pentru care, în totală necunoştinţă de cauză, a intrat în conflict deschis cu Gutenberg, refuzând să-i vadă acestuia meritele şi progresele şi acuzându-l deschis că-i cheltuieşte banii pe nimicuri.

În cele din urmă, Fust l-a dat în judecată pe Gutenberg, iar judecătorul i-a dat dreptate bijutierului avocat. Despăgubirile pe care Gutenberg a fost silit să i le plătească lui Fust au fost atât de mari, încât genialul inventator s-a văzut nevoit să-şi vândă chiar şi uneltele de lucru.

 

Sfârşitul unui geniu uitat şi cea mai valoroasă carte din lume

 

Cu toate că Gutenberg era practic falimentar, totuşi reuşise să-şi menţină un mic atelier de imprimat, în consecinţă ajungând să tipărească prima Biblie în oraşul Bamberg. Inventatorul deja atrăsese atenţia clerului şi primise comanda tipăririi primei Biblii în limba latină. Aceasta a apărut în două volume, fiecare alcătuite din 300 de pagini, fiecare pagină având circa 42 de pasaje.

 

Literele erau clare şi citibile. Veştile despre primele cărţi tipărite au circulat rapid, astfel că încă dinaintea morţii lui Gutenberg funcţionau ateliere de tipărit în marile oraşe ale Europei Occidentale. Între anii 1450-1455, Biblia Gutenberg era deja definitivată. Conform cercetărilor, în acel interval de timp, un total de 200 de exemplare fuseseră tipărite pe suport de hârtie din resturi vegetale de bumbac,iar alte 30 de exemplare fuseseră tipărite pe piei de animale.

 

 

Astăzi, mai există doar 22 de astfel de exemplare tipărite pe hârtie, alături de 7 exemplare cu pagini din piele special prelucrată.    Este posibil ca Dicţionarul Catolic, alcătuit din 300 de copii a 754 pagini, să fi fost tipărit în anul 1460 în Mainz, chiar în atelierul tipografic al lui Gutenberg.

 

În anul 1462, în urma unor conflicte armate locale, oraşul Mainz a fost ars şi jefuit de trupele arhiepiscopului Adolph von Nassau, iar Gutenberg s-a văzut exilat. Îmbătrânit, inventatorul s-a mutat în Eltville unde a fondat un nou atelier tipografic. Trei ani mai târziu, meritele sale au fost parţial recunoscute de autorităţi, care prin arhiepiscopul von Nassau i-au dăruit inventatorului titlul de nobil de curte.Gutenberg avea să moară totuşi în anul 1468, în mizerie şi sărăcie.

 

Paradoxal, cel considerat de mulţi istorici şi specialişti ca fiind cel mai important inventator din istorie, nu a profitat niciodată de beneficiile uriaşe aduse omenirii de invenţia sa. Omul căruia întreaga omenire îi datorează o bună parte din progresul, educaţia şi dezvoltarea culturii şi civilizaţiei sale, a murit în Mainz, fiind îngropat în cimitirul franciscan al oraşului. Biserica şi cimitirul respectiv au fost mai apoi distruse de vitregiile istoriei, iar locul unde Gutenberg a fost îngropat a rămas necunoscut şi în zielele noastre.

 

 

Fără invenţia sa, nu doar Reforma Protestantă, care pe atunci bătea la uşă, dar şi toate celelalte mari evenimente ale istoriei poate nu ar fi avut loc, sau s-ar fi întâmplat cu mult întârziate şi ar fi avut alte dimensiuni şi implicaţii în decursul timpului.

 

Astăzi, dacă ediţiile Bibliei Gutenberg ar fi scoase la licitaţie, specialiştii estimează că preţul de pornire pentru orice exemplar ar începe de la suma de 100 milioane dolari!

 

Chiar şi o singură pagină din Biblia originală tipărită de Johann Gutenberg ar costa aproximativ 100.000$.