În anii celui de-al doilea Război Mondial un soldat german din cadrul temutelor trupe Waffen SS a primit Ordinul Crucea de Fier în Grad de Cavaler pentru merite deosebie şi bravură pe câmpul de luptă. Până aici nimic ieşit din comun, numeroşi soldaţi şi ofiţeri atât din Wermacht, cât şi din SS au primit decoraţii asemănătoare. Erich Gostl, căci despre el este vorba, a fost însă singurul dintre ei rămas literalmente fără faţă în urma unor răni grave, care a cerut să lupte în continuare cu toate că starea sa fiziologică i-ar fi permis să treacă fără probleme de exigentele comisii medicale din acele vremuri. Povestea sa, cât şi a trupelor Waffen SS, sunt mărturii în plus la adresa nebuniei şi hecatombelor umane declanşate de cel mai devastator război din întreaga istorie a omenirii.
Să lupţi chiar şi cu faţa smulsă
Pe data de 31 octombrie 1944, Erich Gostl, soldat încadrat în trupele Waffen SS a fost decorat cu Ordinul Crucea de Fier în Grad de Cavaler, drept recunoştinţă pentru bravura arătată de acesta pe câmpul de luptă din Bătălia pentru Normandia.
Astăzi, sterotipurile cu privire la imensa maşinărie de război germană, precum şi faptele reale, de o cruzime inimaginabilă, săvârşite de SS, ne împiedică cumva să vedem că şi de partea Germaniei Naziste au luptat o serie de soldaţi şi ofiţeri care au dat dovadă deseori de fapte de vitejie remarcabilă, chiar dacă prin natura lucrurilor erau obligaţi să lupte în conflagraţia nebunească stârnită de Adolf Hitler.
Imaginea tuturor acestor soldaţi germani bravi, a avut de suferit din cauza atrocităţilor făcute de clasa conducătoare nazistă de pe atunci.
Gostl a fost unul dintre acei soldaţi individuali, care în ciuda faptului că au suferit răni mutilante, au continuat să lupte în ciuda acestor handicapuri fiziologice care i-ar fi făcut pe mulţi alţi bărbaţi să nu se mai gândească nici în glumă la continuarea serviciului militar. Erich Gostl a fost de fapt un cetăţean austriac născut în Viena pe data de 17 aprilie 1925.
Mitraliera grea germană de tip MG-42
A fost inclus în rândurile celebrei divizii 1 Leibstandarte SS Adolf Hitler , fiind detaşat în Normandia. Acolo, a fost inclus în regimentul 1 SS Panzergrenadier care staţiona în apropierea oraşului Tilly, la doar câţiva kilometri de Caen. Pe atunci, Erich Gostl era un mitralior apreciat la trăgaciul mitralierei sale de tip MG-42.
În timpul luptelor din Campania pentru Normandia, pe când îşi apăra poziţia de un atac al trupelor britanico-canadiene, Erich a fost lovit în ochiul stâng de un glonte rătăcit. Aproape imediat o schijă l-a lovit în umărul stâng. În ciuda durerii şi sângerării puternice, Gostl a dat dovadă de o stăpânire de sine supraumană şi a continuat să lupte trăgând rafale de mitralieră. Când, un alt glonte l-a nimerit în celălalt ochi smulgându-I aproape jumătate din faţă.
În mod incredibil, soldatul de origine austriacă a continuat lupta, ghidâdu-se după auz, până când o altă schijă l-a lovit în pometele obezului drept. A reuşit să mai reziste până când asaltul inamicului a fost respins, dar se crede că Gostl a continuat de fapt să tragă până când i s-a blocat arma.
Bunul său prieten Elmar Bonn, a reuşit să ajungă la cuibul de mitralieră unde era Gostl, moment în care a fost oripilat de ce avea să găsească. Erich era scăldat în sânge, pradă unor dureri atroce, şi literalmente nu mai avea faţă, ci o masă amorfă de carne sângerândă.
Erich Gostl a reuşit să supravieţuiască rănilor cumplite, fiind transportat imediat la un spital de campanie, înainte să fie evacuat în Germania pentru a suporta operaţii complicate de reconstrucţie facială.
Fofografia şi semnătura lui Erich Gostl
Imediat după ce a părăsit spitalul, cu toate că era nevăzător la ambii ochi şi avea o faţă pe care nu i-o mai recunoştea nici propria-i mamă, Erich s-a înscris la Şcoala Militară pentru Nevăzători din Cerniplas, Praga, după care a fost decorat cu înaltul însemn al Crucii de Fier. Istoricii presupun că povestea sa a fost omisă deliberat de uriaşa maşină de propagandă a lui Goebbels pe motiv că rănile sale erau prea grave pentru a mobiliza pozitiv populaţia.
Cât despre sine, Gostl afirma laconic că este „doar un soldat care şi-a făcut datoria”. La sfârşitul războiului, Erich Gostl a căzut prizonier al trupelor Aliate, dar a fost eliberat în luna aprilie a anului 1946. Şi-a reînceput viaţa de civil ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cu ajutorul de nepreţuit al soţiei sale, Erich a reuşit să-şi dea doctoratul în drept la Universitatea din Viena.
A trăit aproape anonim până pe data de 28 octombrie 1990, când a decedat în Sant Jakob, Austria. Dacă cumva s-ar fi născut american sau englez, cu siguranţă că povestea sa ar fi fost ecranizată de mai multe ori chiar, în binecunoscutul stil hollywoodian.
Waffen SS – Copii de suflet al Fuhrerului
Waffen SS (în traducere directă escadronul înarmat de protecţie) a fost secţiunea armată a celebrului SS (Schutzstaffel), comandat direct de către sinistrul Heinrich Himmler. După un început cumva timid, ca o unitate de protecţie a liderilor Partidului Naţional Socialist, Waffern SS s-a transformat cu timpul într-o forţă uriaşă, care cuprindea la un moment dat 38 de divizii de luptă, care aveau în compoziţie circa 950.000 de combatanţi.
Pregătirea de luptă a celor din Waffen SS consta de obicei din câteva luni de antrenamente de bază, dar deosebit de intense. Acestea urmăreau optimizarea maximă a trei mari obiective: anume condiţia fizică, mânuirea armelor mici şi îndoctrinarea pe linie politică. Pregătirile erau atât de dure, încât unul din trei candidaţi erau respinşi. Scopul strategilor din Waffen SS era acela de a produce soldaţi şi ofiţeri de elită, şi multe din principiile organizatorice şi metodele lor sunt şi astăzi folosite de multe forţe armate din diferite state ale lumii.
Atmosfera din Waffen era una cu totul şi cu totul specială, relaxată chiar. Aici soldaţii şi ofiţerii aveau relaţii de amiciţie, spre deosebire de atmosfera rigidă din Wermacht. Până şi salutul lor era diferit, fiind o versiune relaxată a „Sieg Heil”.
Nu trebuie uitat totuşi că din rândul unităţilor SS, sinistrul Himmler a ordonat formarea formaţiunilor Totenkopf, Einsatzgruppen şi LSSAH, brigăzilor Kaminski şi RONA, toate acestea fiind implicate în atrocităţi şi crime împotriva umanităţii.
Spre sfârşitul războiului, în ciuda pierdererilor masive, multe dintre unităţile SS şi-au păstrat reputaţia unor formaţiuni de luptă extrem de eficiente în ciuda faptului că în ultimii ani, calitatea pregătirii scăzuse execrabil, iar unele dintre trupele Freilinge erau aproape de rebeliune.
Nu trebuie uitat nici faptul că Waffen SS a functionat ca o adevărată Legiune Străină pentru cetăţeni străini, dar care îmbrăţişau doctrina şi motivaţiile naziste. Au existat asdtfel brigăzi Waffen SS cu specific naţional, compuse din francezi, norvegieni, austrieci, flamanzi, valoni, olandezi, baltici, finlandezi, ruşi, ucrainieni, spanioli, maghiari, bosniaci, etc.
În urma acestor fapte, întreaga organizaţie Waffen SS a fost condamnată ca fiind o organiaţie vinovată de crime de război şi crime împotriva umanităzii de către Tribunaul Militar Internaţional de la Nurnberg, în timpul celebrului Proces de la Nurnberg.