Istoria antică şi misterioasă a tatuajelor: 10 culturi care recurgeau la astfel de tehnici de modificare corporală

Pentru că uneori ne uităm trecutul, obiceiurile şi practicile, am ales ca de această dată să spunem, prin zece exemple antice, poveştile tatuajelor străvechi. Inspirată dintr-un articol apărut în publicaţia americană Archaeology, lista de mai jos va trata pe rând cele mai cunoscute şi mai populare culturi care recurgeau la această metodă de exprimare. 

1. Figurinele din lut

În 1981 au fost descoperite mai bine de 20 de figurine umane din lut în nord-estul României, la Cucuteni. Toate aceste figurine aveau sculptate de-a lungul corpului decoraţii complexe. Figurinele umane au fost create de cucutenieni, oamenii care au trăit în perioada 4800 – 3000 î.e.n, iar specialiştii susţin că ele trebuie să fi jucat un rol important în viaţa acestei culturi. 

Unii oameni de ştiinţă au interpretat aceste linii drept reprezentări ale modificărilor corporale. „Ar putea fi tatuaje”, susţine arheologul Douglass W. Bailey, de la Universitatea San Francisco.  „Unii spun că este vorba de haine, sau că ar putea reprezenta altceva, ceva ce noi nu putem înţelege. Adevărul este că s-ar putea să nu dezlegăm niciodată misterul legat de modelele de pe corpul figurinelor de la Cucuteni. Iar dacă privim dintr-un alt unghi, s-ar putea ca această lacună să fie neimportantă. Ceea ce este important este faptul că oamenii care au trăit în acea perioadă foloseau suprafaţa corpului pentru a comunica idei, indiferent că era vorba de mesaje legate de apartenenţa la un grup sau de identitatea individuală”. 

Douglass W. Bailey notează că figurinele din Paleoliticul timpuriu, precum Venus de Willendorf erau nemarcate şi că inciziile de pe corpurile figurinelor au apărut abia după începutul neoliticului, atunci când ceramica a început să fie confecţionată şi decorată. 

„În neolitic, oamenii realizau incizii în vase cu ajutorul unui obiect ascuţit. Dacă vasul era o metaforă a corpului, procesul de gravare putea fi văzut şi ca o tatuare”, consideră Bailey. 

Deşi este posibil ca practica să fi existat în paleolitic, nu există dovezi care să indice că tatuajele ar fi existat mai devreme de acum 7.000 de ani. Poate că abia după ce au fost decorate primele vase, oamenii au început să realizeze schimbări permanente pe propriile corpuri. 

2. Tatuajele lui Otzi

Poate cel mai faimos om tatuat din istorie este Ötzi, care a murit în Alpii Italieni acum mai bine de 5.000 de ani. Hainele şi uneltele lui oferă informaţii foarte important referitoare la stilul de viaţă al păstorilor din epoca cuprului, însă corpul lui ascunde şi mai multe mistere şi date referitoare la trecutul nostru. Trupul său, păstrat aproape perfect pentru mii de ani, este acoperit de 57 de tatuaje sub formă de linii. 

După ce au analizat aceste tatuaje, în 2009, oamenii de ştiinţă de la Universitatea de Medicina din Graz (Austria) au ajuns la concluzia că ele au fost create cu ajutorul funinginea. Mai mult, în unele dintre tatuaje s-au găsit cristale de siliciu şi cenuşă, motiv pentru care oamenii de ştiinţă au concluzionat că materia primă pentru realizarea tatuajelor ar fi provenit din focurile domestice. 

Din cauza faptului că tatuajele lui Ötzi sunt dispuse în părţile corpului „cele mai uzate”, precum gleznele, zona lombară, tendonul lui Achile, genunchi şi încheieturi, specialiştii presupun că ele nu aveau funcţie decorativă, ci mai curând una terapeutică.

Aşa se înţelege de ce, atunci când au studiat pentru prima dată corpul lui Ötzi, oamenii de ştiinţă au fost uimiţi deoarece nu mai văzuseră niciodată tatuaje din epoca cuprului şi deoarece până atunci se credea că acupunctura, ca practică terapeutică, a luat naştere în Asia acum mai bine de 2000 de ani. 

3. Figurinele egiptene din faianţă

Printre culturile cunoscute pentru practicarea tatuajelor, se numără şi egiptenii, cei pentru care arta tatuajelor pare să fi ţinut doar de universul femeii. Există mai multe exemple de femei tatuate, printre care se numără şi mumia lui Amunet, o preoteasă a zeiţei Hathor, descoperită în 1891. 

Cu toate acestea, figurinele de ceramică şi vasele pe care sunt întruchipate femei tatuate aduc şi mai multe dovezi cu privire la această practică. În Regatul Mijlociu Egiptean, figurinele de faianţă fără picioare, cunoscute sub numele de „Mirese ale morţilor”, erau create folosind modele de linii şi romburi. În principal, desenele sunt prezente în zona abdomenului, însă există şi situaţii când modele sunt răspândite şi pe coapse. 

Astfel de figurine se găseau, cel mai probabil, în case, temple şi morminte, având rolul de obiecte decorative sau ofrande pentru zei. Pe lângă tatuaje, care par sugestive din punct de vedere sexual, adesea, figurinele poartă centuri confecţionate din melci de mare Cypraeidae, un simbol al feminităţii. De asemenea, figurinele aveau ataşate prin intermediul unor găuri din cap, şuviţe de păr, care erau considerate foarte erotice. 

Aşadar, este foarte probabil ca tatuajele să fi fost considerate un element al sexualităţii feminine şi ca ele să fie introduse în mormânt pentru a-i permite defunctului să îşi continue viaţa sexuală. 

Totuşi, din cauză că unele figurine au fost găsite în mormintele femeilor, este posibil ca ele să fi funcţionat ca imagine a feminităţii ideale. În perioada Noului Regat egiptean, în repertoriul tatuajelor este introdus încă un nou model. Astfel, femeile, mai ales muzicienele sau dansatoarele erau, uneori, reprezentate având pe coapse un zeu pitic, pe numele său Bes. Acesta era protectorul femeilor, al copiilor şi al căminului. 

4. Figurinele Dogu

În anii 1870, guvernul japonez a interzis practicile de modificare corporală din rândul grupului de indigeni Ainu, care fuseseră renumiţi pentru tatuajele lor complicate de pe faţă şi braţe. Philippe Dallais, de la Muzeul de etnografie din Neuchâtel, Elveţia, crede că acest grup era singurul care mai practica o tradiţie veche de mii de ani a oamenilor Jomon.

Vânători-culegători, care în cele din urmă au devenit sedentari, oamenii Jōmon au dezvoltat o cultură complexă care a durat din anii 12.000 î.e.n., până în anii 300 î.e.n. Excavările realizate de arheologi au scos la iveală existenţa unor figurine umanoide din lut cunoscute sub numele de Dogu şi care prezintă gravuri la nivelul feţei şi corpului. 

Dallais consideră că aceste semne, care se găsesc adesea la nivelul gurii şi sprâncenelor reprezintă tatuaje ale Ainu.  Iar această presupunere a specialistului este susţinută de unelte specifice descoperite la siturile arheologice.

5.  Vasele Lapita

Între anii 1500 şi 500 î.e.n., poporul Lapita din Pacific pare să fi recurs şi el la această metodă de modelare a corpului. Deşi nu există dovezi directe care să demonstreze existenţa tatuajelor Lapita, arheologul Patrick Kirch, de la Universitatea din California susţine că designul interesant pe care îl aveau vasele create de aceşti oameni seamnănă cu unele dintre motivele folosite şi astăzi în cazul tatuajelor. 

„Aceste vase au fost decorate în acelaşi mod în care era decorat şi corpul, iar modelul i-ar putea reprezenta pe strămoşi”, susţine Kirch, care crede că aceste „vase tatuate”, erau groase şi create într-un mod grosolan, pentru a fi expuse în timpul ceremoniilor speciale, deoarece descoperirile arheologice indică faptul că în viaţa de zi cu zi oamenii foloseau vase normale, nedecorate. 

Kirch a mai adăugat că datele etnografice indică faptul că în societăţile care trăiau aproape de ocean, femeile se ocupau cu crearea vaselor pe care trebuiau să le folosească zilnic, în timp ce bărbaţii erau cei care făceau vasele grosolane pe care le decorau cu tatuaje şi le foloseau la diverse ocazii. 

6. Lumea greco-romană

În mare parte din lumea greco-romană, tatuajele au fost văzute ca o pedeapsă şi o ruşine. Grecii, care potrivit lui Herodot, au împrumutat ideea tatuajului ca pedeapsă de la Perşi în secolul şase înaintea erei noastre, recurgeau la tatuarea criminalilor, a sclavilor care încercaseră să fugă şi a inamicilor pe care îi învingeau în luptă. 

Un exemplu cunoscut este acela în care atenienii i-au tatuat pe samienii cu o bufniţă, emblema Atenei. Însă, nu a trecut mult până când samienii s-au răzbunat şi învingându-i pe atenieni i-au tatuat cu însemnele unui vas de război samian. 

În Imperiul Roman, sclavii erau tatuaţi pentru a demonstra că taxele lor erau plătite. Împăratul Caligula tatua şi el gladiatorii (drept proprietate publică). 

Însă, în rândul multor culturi antice, precum dacii, tracii, galii sau sciţii tatuajele erau văzute ca semne de mândrie. Tot de la Herodot ştim că pentru traci, tatuajele indicau că individul era nobil. 

7. Reprezentările culturii Moche

Cultura Moche, din Peru, este cunoscută pentru decoraţiunile ceramice foarte elaborate, pentru modelele create din aur, textile, picturi murale şi, aşa cum era de aşteptat, arta tatuajelor. 

Deşi, dovezile fizice ale tatuajelor sunt foarte rare, există un număr mare de artefacte care indică faptul că tatuarea era o practică des întâlnită în această cultură. 

Un astfel de exemplu este o mască din aur care, pe frunte şi de la nas în jos, este colorată în negru. ToTuşi, Edward Swenson, de la Universitatea din Toronto, crede că deşi este posibil ca masca să reprezinte tatuaje, nu este exclus ca defunctul care a purtat-o să nu fi avut astfel de desene permanente pe faţă. 

În general, aceste însemne reprezentau identitatea şi puterea unei persoane. Un motiv interesant care apare des în această cultură este un lanţ de muşte aflate în pupă care se găseşte reprezentat chiar de-a lungul maxilarului, şi despre care Swenson se crede că reprezintă moartea şi renaşterea. 

„Dacă colierul de muşte poate fi interpretat ca un fel de tatuaj, atunci suspectez că unii indivizi erau tatuaţi în timpul unor ritualuri speciale, precum cele realizate după ce iniţiaţii atingeau cu succes un anumit statut social”, a explicat Swenson. 

Alte motive ale acestei culturi au fost descoperite în 2005, odată cu mumia „doamnei de Cao”, în El Brujo. Tatuajele de pe corpul ei includ somni stilizaţi, păianjeni, crabi, feline, şerpi şi un personaj supranatural numit animalul luni. 

„Putem doar să speculăm legat de semnificaţiile acestor motive. Însă, păianjenii sunt asociaţi cu ploaia, dar şi cu sacrificiul uman şi moartea, în timp ce şarpele este un element important asociat în multe culturi cu zeităţi, fertilitate şi, la fel ca în cazul păianjenului, cu fertilitatea”, a explicat şi John Verano, de la Universitatea Tulane, după ce a analizat mumia. 

„S-ar putea ca tatuajele să fi avut şi un motiv estetic în societatea Moche, dar probabil că ele jucau şi un rol fundamental în facilitarea transformării omului într-o nouă stare de a fi”, susţine Swenson.

8. Ceramica din Mexic 

Pentru mai bine de 1000 de ani, o cultură a prosperat şi înflorit în ceea ce noi astăzi cunoaştem drept state federale din vestul Mexicului: Jalisco, Nayarit şi Colima. Mare parte dintre informaţiile pe care le avem privitoare la această cultură provine din studierea artefactelor obţinute din morminte. 

Unii cercetători cred că pe artefactele de ceramică create de această cultură sun ilustraţi zei, însă Christopher Beekman, de la Universitatea din Colorado Denver, suspectează că ar fi vorba de oamenii alături de care au fost îngropate aceste obiecte. 

Cu siguranţă, designul a fost creat pentru a comunica identitatea şi statutul individului, având în vedere că se pare că aceste figurine au fost utilizate în contextul unor ceremonii. De asemenea, ele erau expuse în anumite zone special pentru a putea fi observate cu uşurinţă şi chiar vizitate. 

Potrivit lui Beekman, figurinele prezintă tatuaje proeminente în jurul gurii, lucru care se referă, la fel ca în societatea maya clasică, la răsuflarea vieţii sau la capacitatea acestor indivizi de a comunica. 

9. Penele amerindienilor

Din ani 1200, până la 1600, amerindienii deşi vorbeau limbi diferite şi locuiau pe teritorii răspândite, urmau practici religioase similare cunoscute acum sub denumirea de Southeastern Ceremonial Complex. 

Potrivit lui David H. Dye, de la Universitatea din memphis, care a studiat atât reprezentările amerindienilor de pe artefacte, cât şi tradiţiile transmise pe cale orală, tatuajele erau o parte vitală din aceste idei religioase împărtăşite. 

„Ele jucau un rol în celebrarea perpetuării vieţii. Pentru războinici, tatuajele faciale capturau sufletul celui pe care îl ucideau în luptă. Capturarea sufletelor inamice prin tatuaje permanente îi ajuta pe războinici să îşi extindă propria viaţă”, susţine Dye. 

Multe dintre dovezile privind tatuajele vin în urma studierii vaselor de ceramică care prezintă capete umane foarte tatuate. De asemenea, aceste vase erau adesea decorate cu păsări, care par să facă legătura cu Birdman, zeitate care asigura renaşterea zilnică a soarelui şi care simboliza triumful vieţii asupra morţii. Nu de puţine ori, tatuajele indivizilor luau forma unor pene sau a unor gheare ale unei păsări de pradă ce erau reprezentate în jurul ochilor. „Prin aceste tatuaje cu motive legate de păsări, ei deveneau acea creatură supranaturală. Tatuajele le permiteau să întruchipeze forţa ei”, a explicat şi  Aaron Deter-Wolf , de la divizia de arheologie din Tennessee. 

10. Tatuajele mumiilor din Siberia

Unele dintre cele mai spectaculoase tatuaje din lumea antică au fost descoperite pe mumiile din epoca fierului, din munţii Altai, Siberia. Aici, o serie de morminte săpate în permafrost au păstrat remarcabil de bine corpurile unor nobili ce făceau parte din cultura de nomazi Pazyryk. 

La nivelul pielii mumiilor, oamenii de ştiinţă au descoperit tatuaje foarte interesente ce descriau atât animale reale, cât şi unele mitice aflate în acţiune, adică alergând, ucigând sau avându-se în agonie. 

Arheologul Sergey Yatsenko, de la Universitatea din Rusia susţine că animalul cel mai des întâlnit în aceste tatuaje este un monstru care lua forma unei capre sălbatice, cu cioc de vultur şi coadă de panteră. La cele mai multe mumii, creatura se găseşte e umărul drept. În schimb, pe umărul stând, indivizii din această cultură reprezentau fie un tigru, fie un berbec.

De asemenea, pe degetele mari ale nobililor se găseau adesea cocoşi gata de luptă, în timp ce pe gambe erau tatuate grupuri de capre sau berbeci. 

Având în vedere că aceşti indivizi nu apăreau niciodată nud sau seminud în public, Yatsenko susţine că desenele nu erau create pentru a fi expuse, ci mai curând pentru a reda protecţie magică împotriva răului, ele fiind un fel de arme spirituale.