Când pereţii au erecţii
Conceptul de „arhitectură falică”, cum a fost denumit de specialişti, este întâlnit nu doar în cadrul arhitecturii străvechi, dar şi în cea modernă. Cu toate acestea, picturile şi reprezentările falice, atât de caracteristice clădirilor din Bhutan, se constituie într-un subiect deosebit de interesant, cu explicaţii şi simboluri neaşteptate.
Cine vizitează în premieră micul regat himalayan al Bhutanului va ajunge fără îndoială în cea mai… falică destinaţie de pe planetă!
Conform istoricilor şi specialiştilor, această tradiţie îşi are originea într-un loc sacru pentru adepţii budismului Vajrayana, care compun circa 99% din populaţia regatului.
Este vorba de mănăstirea Chimi Lhakhang din Punakha, fosta capitală regală a Bhutanului. Edificiul religios a fost construit în onoarea controversatului şi (pe bună dreptate) şocantului Drukpa Kunley (sau Kunleg, în unele variante).
Foto: rajkumar1120 / Flickr
Supranumit Sfântul Nebun, pe baza practicilor sale cumva scandaloase chiar şi pentru standardele oricum bizare (pentru noi) ale budismului tantric tibetan, acest maestru spiritual care a trăit între secolele XV-XVI este venerat şi în prezent pe tot întinsul Bhutanului, precum şi în Tibet.
Cu toate acestea, nu este deloc exclus ca „impudicele” reprezentări grafice de pe pereţi şi uşi să aibă o rezonanţă mai veche decât apariţia budismului tantric în micul regat. Înainte de apariţia budismului, locuitorii din Tibet şi Bhutan practicau o religie specifică ale cărei urme abundă şi în prezent în ritualurile şi dogmele budismului Vajrayana (o sectă care face din Mahayana, ramura nordică a budismului, cu credincioşi în Tibet, Bhutan, nordul Indiei, Mongolia, Japonia şi unele republici din cadrul CSI).
Este vorba de religia Bon, un ansamblu de credinţe cu puternice rezonanţe şamaniste şi animiste . Simbol ambivalent al fertilităţii, masculinităţii şi, în egală măsură, al iluziilor şi dorinţelor lumeşti, falusul şi imagistica sa erau deosebit de prezente în ritualurile Bon, peste care s-a suprapus budismul venit din India în urmă cu aproape două milenii.
Piei, drace! – în stil bhutanez
Pornind de la aceste moşteniri religioase şi culturale cumva greu de înţeles şi acceptat pentru oricine sosit din afara acestor ţinuturi, credinţa că penisurile pictate pe pereţii exteriori aduc noroc şi gonesc spiritele rele este încă puteric înrădăcinată în Bhutan.
Odată sosit aici, călătorul este practic uluit de varietatea şi numărul mare al acestor desene care împodobesc aproape toate clădirile, în special în zonele rurale. Casele nou ridicate sunt şi ele pictate cu penisuri, care mai de care mai mari şi mai evidenţiate, fără a avea totuşi nicio orientare sau atitudine voit obscenă, urmează strict linia artistică şi semnificativă a tradiţiei religioase.
Chiar şi numerele de înmatriculare ale maşinilor au pictat câte un penis – „pentru a proteja de accidente”, spun,cu o expresie gravă întipărită pe figură, toţi şoferii întrebaţi. Prezenţa simbolică a falusurilor nu se limitează la imagini pictate, desenate sau gravate, ci şi la sculpturi, unele impozante, aşezate în câmpurile cultivate cu scopul de a speria păsările.
Foto: rajkumar1120 / Flickr
Până şi Atsara, personaje mitologice, reprezentate în prezent de dansatori cu costume tipice în cadrul festivalului popular Tsenchu, prezintă ornamente capilare ornate cu reprezentări falice. În mod particular, toate casele, magazinele şi restaurantele situate de-a lungul şoselei care leagă Aeroportul Paro de capitala Thimpu au pereţi de un alb imaculat pe care sunt pictate penisuri uriaşe.
Bhutanezii crez şi în prezent că multitudinea penisurilor de pe pereţi sperie duhurile rele şi acţioează ca un factor preventiv al disputelor între vecini. Imaginile parcă vor să împace pe toată lumea. Bhutanezii şi-au ornat pereţii cu penisuri de toate formele, culorile şi proporţiile: penisuri trimate sau „naturale”, penisuri care te privesc dintr-o pereche de ochi încruntaţi şi supradimensionaţi, penisuri cu trupuri de dragoni sau împodobite cu eşarfe, penisuri cu picioare de păsări, oameni sau animale, aproape toată imaginaţia locală în domeniul neaşteptaţilor gardienii contra demonilor.
În comunităţi izolate din estul Bhutanului, falusurile sculptate din lemn, care împodobesc interiorul fiecărei case, devin obiecte de adoraţie religioasă în cadrul unui festival anual, în care acestea sunt împodobite cu flori. Falusurile ornate floral sunt apoi stropite cu lapte în cadrul unui ritual de protecţie a casei împotriva demonilor.
În centrul Bhutanului situaţia este stranie şi hazlie (pentru străini), în sensul că oricărui oaspete care a poposit într-o casă i se oferă diverse căni cu băuturi în care au fost introduse falusuri de lemn. Evident, scopul este unul eminamente religios şi protectiv. Aşa sunt gonite spiritele rele care se pot ascunde în căni sau ceşti…
Moştenirea Sfântului Nebun
Lama Drukpa Kunley, care, se crede, şi-a trăit ultima încarnare între anii 1455-1529, este venerat ca maestru suprem de multe şcoli şi doctrine tantrice. Kunley s-a născut în Tibet, dar s-a stabilit şi a trăit mare parte din viaţă în micul regat himalayan al Bhutanului. A studiat în celebra mânăstire Ralung şi a fost discipolul maestrului Pema Lingpa.
Magician, erudit, excentric, chiar scandalos pe alocuri, taumaturg şi exorcist eficient, Drunkpa Kunley a devenit încâ din timpul vieţii sale tumultuoase cea mai impresionantă şi respectată figură religioasă din istoria Bhutanului.
Născut în anul Porcului de Lemn, conform astrologiei budiste, Kunley a îmbrăţişat o ramură extremă a budismului tantric tibetan şi s-a lansat într-o campanie personală de iluminare a oamenilor simpli, fiind atras în mod deosebit de femeile acestora.
Kunley a călătorit intensiv prin Tibet şi Bhutan, propovăduindu-le oamenilor respingerea ipocriziei şi lăcomiei şi sfătuindu-i să aibă aspiraţii spirituale oneste. Şi-a petrecut mare parte din viaţă petrecând, cântând şi bând alcool în compania tuturor femeilor întâlnite, indiferent dacă erau măritate sau nu.
Se „specializase” cumva în dezvirginarea fetelor de păstori şi agricultori din Bhutan. Cum faima sa îl preceda, Drukpa era căutat de tinerele femei tocmai în acest scop.
Foto: rajkumar1120/ Flickr
Aceasta deoarece în cadrul religiei şi cutumelor sociale locale se credea că atunci când dezvirginarea unei femei este efectuată de un lama sau sihastru cu atributul sfinţeniei, actul în sine nu mai avea nimic scandalos, ruşinos sau reprobabil, fiind cumva purificat de prezenţa sfântului. În plus, această primă experienţă sexuală ar fi garantat femeii noroc, sănătate şi evoluţie spirituală grabnică.
Pe baza acestor „fapte de arme”, Kunley a fost supranumit încă din timpul vieţii „Sfântul celor 5.000 femei”.
Atipicul personaj real nu s-a mulţumit doar cu femei, fie ele de rând sau nobile, ci a atentat şi la entităţi supranaturale feminine, negative. Cânturile şi povestirile care îl au în prim plan abundă în episoade triumfătoare în care năbădăiosul personaj nu doar că violează demoniţe şi drăcoaice din nesfârşitul panteon budist, ci le şi converteşte la budism, aducându-le cum ştia el mai bine pe Cale şi „arzându-le” karma negativă demonică.
Escapadele sale amoros-spirituale l-au făcut extrem de iubit şi popular în rândul bhutanezilor,care-i onorează şi astăzi memoria prin intermediul falusurilor de pe ziduri şi pereţi. I-au dedicat mai multe temple şi altare, printre care se remarcă mănăstirea din Valea Phunaka, care a fost construită pe locul în care „Nebunul Divin” a supus şi convertit cu al său „fulger al înţelepciunii magice” un demon feminin deosebit de periculos.
Sursa: Stefan Krasovski / Flickr
Conform miturilor budismului tantric, drăcoaica respectivă nu a fost singurul demon feminin convertit de Drukpa, dar aceasta s-a îndrăgostit atât de tare de el, încât fosta entitate malefică feminină a devenit o credincioasă atât de ferventă încât a atins Nirvana, fără să mai fie nevoie să renască sub formă umană, după cum susţine Karma Letho, un expert în cultura bhutaneză care serveşte uneori ca ghid pentru turişti.
Astăzi, sute de tinere cupluri bhutaneze efectuează pelerinaje la mănăstirea Chimi Lhakhang, unde un călugăr budist le binecuvântează cu un falus din lemn, replică a „fulgerului înţelepciunii magice” lui Kunley. Se spune că aceste pelerinaje duc la creşterea fertilităţii tuturor femeilor care se încumetă să le parcurgă, indiferent de religie sau naţionalitate. Sfântul Nebun nu respecta dogmele religioase şi râdea de cei robiţi de litera legii şi a preceptelor.
Foto: rajkumar1120 / Flickr
Într-un incident definitoriu pentru natura sa şugubăţ-scandaloasă, Kunley a primit o eşarfă sacră care se oferă doar persoanelor cu înalte merite spirituale. Senin şi imperturbabil, Kunley a luat eşarfa şi le-a spus tuturor că şi-o va lega de penis, în speranţa că-i va aduce şi mai multe femei…
Bhutanul de astăzi este o ţară care se bazează în mare măsură pe veniturile care provin din turism, fapt care probabil va influenţa strania tradiţie a reprezentărilor falice de pe ziduri. Într-un exces de zel, autorităţile se tem că imaginile respectate de proprii strămoşi s-ar putea să-i deranjeze vizual pe turiştii occidentali.
„Picturile şi sculpturile falice sunt parte definitorie a culturii şi artei noastre, dar se pare că vor intra într-un con de umbră, din cauza politicilor de auto-cenzură duse de autorităţi. A apărut o tendinţă de a ascunde sexualitatea umană în cele mai transcendente aspiraţii şi practici”, declară Dasho Karma Ura, preşedintele Centrului pentru Studii Budiste din Timphu.
Acesta susţine mai departe că occidentalii sunt familiarizaţi cu imagini ale nudurilor şi sexualităţii feminine, pe când bhutanezii se abţin de la reprezentări grafice ale acesteia.
„În mod tradiţional, reprezentarea nudităţii feminine este văzută de noi ca un semn de vulgaritate, materialism şi dispreţ la adresa femeii. Noi vedem în asta reducerea femeii la un obiect sexual. Pe de altă parte, imagistica falusurilor care evidenţiază sexualitatea şi ego-ul masculin este o contracultură, nu o celebrare a masculinităţii cu accente exorciste, cum este percepută în Bhutan de secole”, adaugă acesta.
Dincolo de aceste inevitabile conflicte inter-culturale, exacerbate de fenomenul globalizării, Bhutanul rămâne o destinaţie exotică şi îndepărtată, unde oamenii au o atitudine diferită, interesantă şi unică faţă de sexualitate. Aşa, ca într-o ţară unde penisurile se găsesc pe toţi pereţii!
Foto: rajkumar1120 / Flickr