Origini si istorie
Prin Ainu se intelege astazi un grup etnic restrans care traieste in nordul Japoniei, pe insula Hokkaido, dar ai carui reprezentanti mai pot fi gasiti si in insulele Kurile, insula Sakhalin si in sudul peninsulei Kamchatka. Denumirea Ainu provine dintr-un termen autohton, vechi de cand lumea, care inseamna simplu ‘’oameni’’. De altfel, cuvintele din limbajul ainu denota o simplitate dezarmanta si un respect profund fata de tot ceea ce ii inconjoara. Ca un exemplu, insula Hokkaido, cea pe care se afla majoritatea populatiei si-a pastrat si denumirea originala ‘’Utari’’ sau ‘’Ezo’’ care inseamna ‘’prieten’’.
Ceea ce ii face atat de misteriosi in ochii etnologilor este tocmai originea lor necunoscuta si trasaturile genetice atipice. Daca unii cercetatori afirma ca ei sunt descendetii stravechii populatii numita ‘’jomon’’, populatie preistorica datata acum 10.000 de ani din care ar fi evoluat japonezii de astazi, o alta parte este de parere ca originile ainu pot merge in timp pana acum circa 35.000 – 40.000 de ani, in timpul ultimei mari glaciatiuni care a unit insulele nipone de Asia. Exista inca o legenda Ainu care spune ca ‘’Ainu au aparut cu sute de mii de ani inainte ca Fii Soarelui sa o faca’’.
Testele genetice efectuate asupra localnicilor au aratat ca acestia au legaturi comune cu locuitorii Japoniei, dar multi dintre ei au si conexiuni genetice cu populatiile din Rusia, Tibet, Mongolia, Coreea sau Alaska. Ceea ce ii deosebeste insa de aceste grupuri etnice este aspectul lor. Fizionomia nativilor ainu aminteste, mai degraba, de cea a amerindienilor, a caucazienilor sau chiar a aborigenilor. Exista o teorie care specifica faptul ca ainu ar fi descendentii unor populatii primitive din care ar fi evoluat si populatiile din Australia si Noua Guinee. Aceasta ar fi migrat spre Australia dar si spre sudul Asiei si apoi in Japonia cu multe mii de ani in urma.De asemenea, se crede ca insasi civilizatia ainu ar fi fost cea care a colonizat continentul american in vremuri imemoriale, dovezi ale existentei lor milenare fiind descoperite chiar si in America Latina.
In Evul Mediu, ainu sunt prezentati ca o populatie pasnica, preocupata, in special, de vanatoare si culesul fructelor salbatice, dar care dezvoltase si o forma slaba de agricultura. Ainu se remarca insa prin comertul intens pe care il faceau atat cu locuitorii din insulele nipone cat si cu populatiile din estul Asiei si chiar cu exploratorii si negustorii olandezi care strabateau rutele maritime ale Extremului Orient.
Considerati barbari sau ‘’aborigeni’’ de catre japonezi, ainu vor purta mai multe razboaie cu acestia din urma, pierzandu-le insa pe majoritatea. Chiar daca intentia clara a japonezilor era de a cuceri intreaga insula Hokkaido, ei nu vor reusi acest lucru decat in 1789 dupa batalia de la Kunasiri-Menasi, la peste 1000 de ani de la prima tentiva care avusese loc in anul 658.
Odata cu ocuparea insulei de catre japonezi, nativilor ainu (barbarii, dupa cum erau considerati) li se interzice orice manifestare culturala proprie, fiind obligati sa adopte obiceiurile niponilor si modul de viata al acestora.
Desi in 1889 este emis primul act prin care li se oferea protectie, acesta face referire la populatia ainu ca la „fostii aborigeni” pastrand o diferenta clara intre ei si populatia japoneza, discriminare care nu va disparea decat in secolul XX.