Nostradamus reloaded

Catrenul 141 din 1565 anticipeaza corect, desi la persoana a III-a, circumstantele mortii profetului, survenita in anul urmator. Mai mult decat atat, in seara de dinaintea funestului eveniment, familia este anuntata: „La rasaritul soarelui, nu voi mai fi in viata“. Dimineata, este gasit fara suflare in chiar pozitia indicata cu un an inainte. De multe inadvertente sau incifrari stranii conducand la genera­litati neconcludente ar putea fi acuzat Nostradamus, insa, cel putin in propriul caz, el nu s-a inselat deloc. Asa cum nu a gresit cand a prezis, absolut tulburator, moartea suveranului sau, cand lancea de lemn a adversarului sau se rupe in doua si o bucata ii perforeaza viziera din aur. Pentru sceptici, totusi, restul e pura speculatie fantezista. Termenii particulari rareori dau indicii clare, de netagaduit, de cele mai multe ori fiind nevoie de fortarea unor limite ale interpretarii pentru a aduce catrenul la sensul dorit (inclusiv prin echivalarea „esoterica“ a unor antroponime, cum ar fi „Hister“ ca aproximare a lui Hitler). De exemplu, despre catrenul I-57, mai multi exegeti au afirmat ca se refera „explicit“ la caderea monarhiei in timpul Revolutiei Franceze:

O mare lupta va cutremura pamântul,
Intelegerea rupta de cei care vor inalta capul spre cer,
Gura insângerata va fi inecata in sânge,
La pamânt va fi chipul uns cu lapte si miere.

Nu este, oare, o exagerare sa spui ca sintagma „chipul uns cu lapte si miere“ trimite indubitabil la regele Ludovic al XVI-lea? De altfel, tot rationamentul este construit pe aceas­ta asociere, dar, de fapt, trimiterea poate fi facuta cam catre orice rasturnare violenta de conducator sau regim politic, iar, in acest domeniu, Nostradamus are un concurent se­rios: Apostolul Ioan. Car­tea Apocalip­sei este plina de revelatii eshatologice (verbul grecesc „apokalypto“ chiar asta inseamna – „a revela“), prezenta­te sub forma meta­forica sau para­bolica: distruge­rea Bab­i­lonului este precedata de sap­te molime simbolice, mielul este opus balaurului, iar un personaj malefic este prezentat sub forma unei tarfe calare pe bestia cu sapte capete si zece coarne… Improbabila pare si interpretarea catrenului care debuteaza cu distihul

• Rebecca Lee Crumpler, prima femeie de culoare medic. „Cu siguranță, dacă femeile nu pun întrebări medicilor,…
• Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat…

„In a saptea luna a anului 1999
Din cer va veni marele rege al terorii“.

Exegeza contemporana a asociat predictia cu accidentul aviatic al lui John F. Kennedy Jr. si a sotiei sale Carolyn Bessette, ceea ce pare mult dincolo de limitele uzuale rezonabile ale interpretarii. Mergand pe aceasta cale, a asimilarii unei imagini simbolice cu un fapt posibil sau real, drumul de la predictie la pura fictiune este unul extrem de scurt si de inselator. Un exemplu il constituie romanul lui Michael Rathford (publicat si in romaneste, la Nemira), intitulat cat se poate de straveziu … Codul lui Nostradamus. Tipul de predictie utilizat este cel apocaliptic, legat de aparitia unui nou Antichrist, venit din Orient, care va face sa izbucneasca un razboi nimicitor intre Statele Unite si China. Evident, la baza cartii sta un „manuscris inedit al lui Nostradamus“. Unul dintre multele care inca mai stau sa fie descoperite.

foto: Photoland

In 1555, medicul si umanistul renascentist Michel de Nostredame, in a carui bibliografie trona doar un Tratat de prajituri si farduri, cutremura lumea cu publicarea pri­mei editii a cartii sale Les Prophéties, continand o serie de predictii sub forma de catrene. Astazi, se considera ca aproape 70% dintre viziunile sale s-au verificat in practica, inclusiv cele legate de evenimente desfasurate la patru veacuri de la moartea lui, petrecuta in 1566. Napoleon, Hitler sau chiar Kennedy au fost decriptati ca personaje ale catrenelor fatidice, in timp ce evenimente ca aselenizarea, al doilea razboi mondial sau atentatele de la 11 septembrie 2001 par a fi fost intuite si ele de acest formidabil clarvazator, ale carui premonitii au fost descifrate in vremea din urma de cel mai faimos exeget al sau, romanul – stabilit in Statele Unite– Vlaicu Ionescu.

Cabala profetiilor
Interpretarea celor in jur de 900 de catrene a declansat o adevarata batalie hermeneutica, fiindca nici unul dintre mesajele lui Nostradamus nu este lizibil in cheie obisnuita. Toate informatiile sunt criptate, codurile folosite variind de la simple anagrame („Rapis“ pentru „Paris“) la serii esoterice de silogisme, carora li se adauga folosirea insinuanta a multor termeni din limbi vechi, precum ebraica sau celtica. In fapt, pentru multe catrene sunt posibile diferite interpretari paralele, in functie de cheile folosite. Astfel, Noaptea Sfantului Bartolomeu poate fi relativ lesne confundata cu Noaptea de Cristal, iar „marea cetate noua“ ar putea fi Bucurestiul, dar si orice alta capitala europeana de data mai recenta. Cum eruditul Vlaicu Ionescu era roman, el a „tras“ de sensuri pentru a fixa solid si tara sa de bastina pe harta profetiilor lui Nostradamus. Astfel, teribilele raiduri aeriene ale escadrilelor anglo-ameri­cane care au tintit Valea Prahovei in 1944, invazia sovietica din august acelasi an, abdicarea Regelui Mihai sau teroarea comunista abatuta in a doua jumatate a secolului XX sunt trecute la capitolul revelatiilor legate de Romania.

Inclusiv evenimentele din decembrie ’89 isi gasesc o explicatie prin analizarea unui catren, in contextul mai larg al prabusirii blocului comunist. Una dintre preocuparile constante ale lui Nostradamus este cea legata de relatia dintre religie si destinul omenirii. Provenind dintr-o familie de evrei crestinati din Avignon, era, fireste, extrem de sensibil la acest subiect, mai ales ca Inchizitia inca functiona. De aceea, banuit nu o data de eretism, acorda o mare grija in aplicarea unei grile corecte politic in acest domeniu si, in special, biserica catolica este cea care exercita, in opinia lui, o influenta majora asupra umanitatii, el sugerand, in context, misiunea milenara a Papei Ioan Paul al II-lea. Dar anecdotica a consemnat o intamplare cu talc mult mai veche, datand din 1540, cu mult inaintea publicarii Profetiilor. Se pare ca, aflat intr-un grup de drumeti la o rascruce de drumuri, viitorul prezicator s-a inclinat in fata unui calugar anonim, numindu-l – spre stupoarea generala – „Sanctitatea Sa“.