Martirii de hartie

20 04. 2009, 07:00

Citesti, scrii? Esti un pericol!

Urmand sfatul consilierului sau de incredere Li Sin, imparatul chinez Qin Shi Huang (desen) a ordonat arderea tuturor cartilor confiscate de pe teritoriile regatelor proaspat cucerite. Confucianist convins, a poruncit ca toti invatatii daoisti pe care trupele imperiale ii capturasera sa fie ingropati de vii langa cartile cu pricina. Senin, a incuviintat acelasi tratament si pentru preotii confucianisti care i-au atras atentia ca metodele sale n-ar fi fost deloc pe placul lui Confucius… Asta se intampla in anul 213 inainte de Hristos.

Un an mai tarziu, in timpul campaniei conduse de fiul lui Qin Shi, Qi Er Shi, au fost arse si arhivele trecute cu vederea de catre tata. Impactul pentru cultura mondiala a fost enorm, peste 5.000 de tratate de alchimie chineza, poeme si texte religioase fiind pierdute pe veci. Cum cei care nu invata din greselile istoriei sunt obligati sa le repete, 2.000 de ani mai tarziu, Garzile Rosii ale lui Mao Zedong au procedat la fel cu toate cartile neconforme preceptelor din carticica lui rosie. O „consolare“, totusi: oamenii la care au fost gasite respectivele tomuri n-au mai fost ingropati, ci trimisi in lagare de munca fortata.

Nu la fel s-a intamplat putin mai la sud, in Cambodgia, unde Pol Pot a declarat cartile, indiferent de gen, cel mai bun ingrasamant agricol. Cenusa lor a fost presarata pe temutele Campuri ale Mortii, impreuna cu cenusa celor care purtasera ochelari – semn sigur ca fusesera intelectuali, deci posibili instigatori si prin urmare perfect adecvati agriculturii, asa cum o vedea Pol Pot… De cate ori moare o biblioteca? Nici pentru civilizatia apuseana lucrurile nu au stat diferit. Faimoasa Biblioteca din Alexandria, fondata in secolul III inainte de Hristos la porunca lui Ptolemeu al II-lea al Egiptului si considerata un far al cunoasterii de catre toti clasicii Antichitatii, a avut o soarta similara. Nu mai putin de patru incendii au lovit-o. Primul a fost initiat de Cezar in anul 48 i.Hr. 250 de ani mai tarziu, Aurelian nu s-a lasat nici el mai prejos. Ceea ce a ramas nemistuit de incendii a fost distrus prin grija imparatului Teodosie I, in anul 391, impreuna cu templele din jur, declarate pagane si indizerabile, pentru ca invazia musulmana din anul 642 sa faca din Biblioteca o simpla amintire.

Legenda spune ca Omar, califul cuceritor al Egiptului, i-ar fi prezentat comandantului armatei sale, Amir ibn Al Ass, urmatoarea justificare a atrocitatilor: „Chiar daca ceea ce se scrie in aceste carti nu contrazice Coranul, ele sunt eretice. Daca se mai si opun invataturilor Profetului, atunci sunt blasfemii, deci, oricum, arde-le!“ Nu mai putin de 700.000 de manuscrise din cele mai diverse domenii au fost astfel iremediabil spulberate. Convertiri pana dincolo de uitare Evul Mediu occidental este frecvent socotit o perioada intunecata a istoriei. Motivele sunt multe, macabre si, din nefericire, adevarate. Odata cu Conquista – cucerirea Americii de catre imperiile spaniol si portughez –, s-a pecetluit si soarta vestigiilor scrise ale civilizatiilor precolumbiene. Alaturi de soldatii care torturau, ardeau pe rug si vindeau oameni, actionau tortionarii in sutana. Cu o precizie si o meticulozitate demne de cauze mai bune, misionarii catolici nu s-au oprit la convertirile cu forta, ci au distrus sute de temple si inscriptii ale mayasilor, incasilor, aztecilor… Fratele Diego de Landa (pictura), un conchistador analfabet, autoproclamat episcop al Yucatán-ului, a dat prada flacarilor toate textele mayase gasite, afirmand ca abia dupa acest macel va „putea sa doarma linistit“.

Ruguri mixte

Inapoi, pe Batranul Continent, situatia nu era cu mult diferita. Chiar si sub stralucirea timida a Renasterii, atotputernica Biserica Catolica si casele regale luptau cu sarg impotriva cartii. In Languedoc-ul francez, Biserica a terminat cruda sa campanie impotriva catarilor prin masacrarea acestor oameni care isi permisesera sa traduca Biblia si sa traiasca departe de influenta catolicismului. Totul s-a sfarsit cu mii de sacrificati alaturi de cartile lor arzande. Tot in Franta, Sinodul de la Soissons, din 1121, l-a obligat pe teologul Pierre Abélard sa-si dea foc propriilor carti chiar in curtea manastirii Saint Médard. Acuzat de erezie si avand de ales intre a-si arde opera sau a deveni el insusi o torta, teologul a ales sa traiasca.

La Paris, viitor Oras al Luminilor, anul 1242 gaseste curtea regala ordonand arderea in public a Talmudului evreiesc, gasit vinovat in urma unui faimos proces din acelasi an. Spania din vremea lui Tomaso de Torquemada reuseste totusi sa devina cap de lista in lupta impotriva cartilor. Temutul inchizitor promoveaza incinerarea „la pachet“ a oamenilor si a cartilor, zeci de mii de evrei si de mauri fiind condamnati la ardere pe rug alaturi de Tore, Talmuduri, Coranuri. Intre anii 1480 si 1510, arhiepiscopul Cisneros din Granada executa peste un milion de volume apartinand culturilor ebraica si araba. Germania anului 1624 se inabusa sub fumul Bibliilor arzande pe care le tradusese Martin Luther, el insusi salvat cu greu de la arderea pe rug.

Nici Asia medievala nu a scapat de ura impotriva cunoasterii: la inceputul secolului al unsprezecelea, faimoasa biblioteca regala a dinastiei Samanizilor din Persia a fost incendiata de hoardele turcice invadatoare. Se spune ca Avicenna in persoana si-a ars mainile in incercarea disperata de a salva cat mai multe volume.

Biblioteca lui Lucifer

Malleus Malleficarum, Maleficas & earum haeresim, ut phramea potentissima conterens.

Tradus direct din latina, insemna, pompos, Ciocanul vrajitoarelor care distruge atat vrajitoare, cat si ereziile lor, precum o sabie cu doua taisuri. Pe scurt, Malleus Maleficarum, cum e cunoscut in zilele noastre, a fost manualul oficial al Inchizitiei in privinta descoperirii, interogarii si torturarii celor banuiti de vrajitorie. Redactat in anul 1484 de catre Heinrich Kramer si Jacob Sprenger, doi calugari dominicani, Malleus Maleficarum a fost prefatat vreme de doi ani de catre insusi papa Inocentiu al VII-lea. In introducere, pontiful dadea puteri depline inchizitorilor sa folosesca dupa propria cuviinta toate indicatiile macabre ale tratatului.

Cartea este impartita in trei mari capitole. In timp ce in primul se aduc dovezi despre existenta vrajitoriei, a diavolului si a activitatii sale, intr-al doilea sunt descrise toate tipurile de vrajitorie si de colaborari cu Necuratul. Ultima parte prezinta etapele acuzarii unei vrajitoare si tipurile de tortura prin care nefericitele victime recunosteau tot ce dorea inchizitorul. In Evul Mediu, nici o carte nu a atins popularitatea acesteia. Cu sprijinul Bisericii, intre anii 1487 si 1669, Ciocanul vrajitoarelor a numarat nu mai putin de treizeci si sase de editii. Sumbra carte a facut in acest rastimp zeci de mii de victime, marea majoritate nevinovate. Nu trebuie uitat ca in acele timpuri o simpla pata, un semn pe piele sau cunoasterea unor plante de leac erau suficiente pentru trimiterea pe rug…

Grimoire sau Manual de chemare a diavolului

Termenul se refera la tratatele de necromantie, magie neagra, alchimii periculoase, in general la tot acel univers care ingheata sangele in vine… De ce? Poate pentru ca, din toate punctele de vedere, aceste tratate nu sunt nici fanteziste si nici nu joaca rol de literatura harrypotterista pentru adulti. Nu, se pare ca aceste carti chiar se ocupa cu ceea ce pretind. Asa se explica de ce biserica catolica i-a vanat secole de-a randul pe cei care citeau sau foloseau astfel de carti.

In cuprinsul unui grimoire se mai afla liste de ingeri si demoni, metode de a provoca vraji si a lega blesteme, ca si modalitati de a le contracara, simboluri magice, invocari de spirite, chemarea celui Rau… Biblioteca lui Lucifer recomanda drept cea mai teribila scriere grimoire-ul numit Cheia lui Solomon sau Clavicula Salomonis. Atribuit gresit biblicului rege, acest grimoire se presupune ca a inceput ca o compilatie a cabalistilor evrei si a alchimistilor arabi si a fost incheiat de insusi Lucifer… Clavicula… are doua parti, una strict tehnica, alta complet esoterica. Sunt reunite aici conjurari si invocari ale spiritelor cazute in lupta sau ale celor aflate in Tartar, sunt descrise ritualuri de purificare inainte de invocari, sunt prezentate masuri de protectie divina si sunt aprofundate chestiuni legate de necromantie. Nu este de mirare ca astazi nu se gasesc public decat mici fragmente din acest tratat. Nici ca a fost cea mai vanata carte de catre Biserica Catolica si cap de lista in Index Librorum Prohibitorum, codexul oficial al Vaticanului in privinta cartilor periculoase. Istoric, a fost cel mai cautat tratat, cautat pentru a fi ars pe rug, alaturi de cei care si-au ales coada diavolului drept semn de carte…

Scurta enciclopedie a cunoasterii interzise

Odiseea lui Homer a fost probabil prima carte interzisa. Responsabil de asta s-a facut imparatul Caligula, care se temea ca marea epopee ar putea retrezi idealurile de libertate ale grecilor si, in consecinta, le-ar da acestora idei…
Fahrenheit 451, titlul faimosului roman al lui Ray Bradbury, trimite la temperatura la care ia foc hartia. Cartea a asteptat sase luni pana sa vada lumina tiparului. Si era sa nu apara deloc! 1984 de George Orwell este un titlu clasic al literaturii „conspirationiste“. Coincidenta sau nu, autorul a fost trimis in judecata de catre tribunalul din Jackson County, Florida, sub acuzatia ca „romanul este procomunist si are un limbaj licentios“. Big Brother vegheaza.
Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain este o carte inca interzisa in unele scoli americane, pe motiv ca in cuprinsul ei se afla multe invective rasiste…
Biblia e interzisa in Arabia Sudita pentru ca nu reflecta credinta islamica. William Tyndale a fost spanzurat in 1536 pentru traducerea catorva capitole…
Codul lui Da Vinci de Dan Brown este interzis in Malaezia pe motiv ca ofenseaza minoritatea crestina.
Lolita de Vladimir Nabokov e interzisa in Iran si Arabia Saudita pentru „apologia“ pedofiliei.
Versetele satanice de Salman Rushdie este cea mai faimoasa carte interzisa in prezent. Ayatolahul Khomeini a emis o fatwa in virtutea careia autorul este condamnat la moarte. In prezent, acesta se ascunde in Anglia.
Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe a fost interzisa deopotriva in Rusia tarista si in statele din sudul SUA, fiind acuzata de Asociatia Afroamericanilor pentru portretizari rasiste si pentru folosirea termenului „nigger“… La fel a patit si romanul Pe aripile vantului in 1988!
Chemarea salbaticiei de Jack London a fost interzisa in Italia (1929) & Iugoslavia (1929) si a fost arsa pe rugurile naziste in 1933. Se pare ca toti acesti tortionari urau cainii de sanie.
Graficele lui M.C. Escher au fost interzise in Scoala elementara Maldonaldo din Tucson, Arizona, in 1994 pe motiv ca incita la pornografie.
Coranul, cartea sfanta a Islamului, a fost interzisa in 1926 in Rusia sovietica. Se putea studia doar in cadrul cursurilor de stiinte politice…
Mein Kampf de Adolf Hitler e interzisa in urmatoarele tari: Franta, Olanda, Mexic, Austria, Spania, Argentina, Danemarca. In Turcia anului 2005, Mein Kampf a fost bestseller. In Romania, o editura a publicat, la inceputul anilor ’90, opera zugravului nebun, dar cartea n-a prea stat pe piata.
Regele Lear de William Shakespeare a fost interzisa in Anglia natala pana in 1838, cand piesa a fost editata si jucata necenzurat. Hamlet de William Shakespeare a fost interzisa in anul 1978 in Etiopia pe motiv de incurajare a rasismului…
Originea speciilor de Charles Darwin a fost interzisa in Statele Unite pana in 1967, pentru ofensa la adresa puritanilor americani.
Budismul Zen de Daisen Suzuki a fost interzisa de Colegiul Statal din Canton, Michigan, in anul 1987, pe motiv ca „aceasta carte prezinta budismul in asemenea fel, incat cititorii sunt tentati sa adere la aceste invataturi si sa renunte la crestinism“. Judecatorul a declarat ca „ultimul lucru de care avem nevoie este o gasca de budisti care sa vagabondeze prin districtul meu“.
Vasilissa cea frumoasa: Povesti populare rusesti a fost interzisa in Arkansas in 1990 pe motiv ca aceste povesti relateaza acte de violenta, voodoo si canibalism…
Harry Potter de J.K. Rowling este interzisa in multe biblioteci si librarii din Statele Unite, pe motivul ca ii incita pe cei mici la acte de vrajitorie.
Povestile Fratilor Grimm au fost interzise in anul 1994 in liceele din Arizona, fiind acuzate de „portretizari vulgare si negative ale personajelor feminine“ si de „referiri antisemite“. De parca Scufita Rosie si Alba-ca-Zapada ar fi activat in Hitlerjugend.

Carti sfinte doar pentru unii

Reprezentantii celor trei mari religii monoteiste: crestinismul, islamul si iudaismul, s-au aflat si inca se afla intr-o cruda si absurda competitie de distrugere a scripturilor celorlalti. Primul care a interzis scrierile crestine a fost imparatul roman Diocletian. Ulterior, cartile crestinilor nestorieni au fost acuzate de erezie, iar imparatul Teodosie al II-lea, urmand exemplul propriului tata, le-a interzis cu desavarsire. Multe scrieri crestine au fost distruse de khazarii trecuti la iudaism in timpul atacurilor acestora impotriva Bizantului. Aproximativ in aceeasi perioada, scrierile filosofului alchimist evreu Maimonide nu aveau cum sa fie trecute cu vederea de inchizitori, asa ca la Montpellier au fost date prada focului, in timp ce autorul lor reusea cu greu sa fuga in Egipt. Peste secole, sinistrul obicei s-a pastrat, astfel incat, exact ca in plin Ev Mediu, regimul nazist a ars direct in strada cartile scrise de autorii evrei. Nici Stalin nu s-a purtat prea diferit, eforturile sale de a sterge orice urma de cultura evreiasca din Rusia materializandu-se in anul 1950, la Birobidjan, langa granita cu China, unde toate cartile in cauza au fost incinerate.

Mai aproape de zilele noastre, a doua biblioteca prin marime din intreaga Asie a fost distrusa. Biblioteca publica din Jaffna, Sri Lanka, numara peste 100.000 de volume, printre care si colectii-unicat scrise pe frunze de palmier. Toate au fost arse de srilankezi pe motiv ca apartineau minoritatii tamile, aflata in conflict cu ei de secole. In august 1990, in cadrul ArtPark, festival desfasurat la Lewiston, New York, reprezentatia „artistului“ Mark Pauline, care intentiona sa foloseasca Biblii drept combustibil pentru „naveta“ sa cosmica, a fost contramandata.

SPUNE-TI PAREREA! Consideri ca astazi mai exista carti care ar trebui interzise? Care sunt ele? Este etic sa pui o bariera morala, religioasa sau de orice alt fel in fata cunoasterii? Putem formula un argument critic pe baza carora anumite lucrari ar trebui cenzurate? Ce parere ai despre acest articol?

CITESTE SI:

Articole recomandate