Proiectul Stargate: unităţile de paranormali din solda Unchiului Sam

Nerecunoscuţi, dar mereu prezenţi

Multe serviciil de informaţii de mare anvergură de pe glob se folosesc de subiecţi sau de angajaţi cu calităţi care ţin de domeniul paranormalului. Se pare că agenţiile respective au acceptat realitatea fenomenologiei paranormale înaintea forurilor ştiinţifice. Mai mult decât atât, nu s-au sfiit deloc să profite de persoanele cu astfel de capacităţi. Existenţa unor adevărate unităţi de „paranormali”, cum li se spune în limbaj curent, sau de agenţi psy, conform terminologiei specifice, a fost de mult timp confirmată sub diferite forme.

• Maurice Jarre, unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film. Tatăl muzicianului Jean Michel…
• Jean Michel Jarre, Nașul muzicii electronice. „Pentru mine, muzica electronică este la fel ca gătitul: este…

În ciuda aparenţelor, domeniul acesta nu are legătură cu duiumul de romane semnate Pavel Coruţ. Este un univers aparte, cât se poate de serios, chiar daca multora le poate părea greu de acceptat.
Unul dintre cele mai cunoscute episoade adevărate de acest gen este aşa-numitul Proiect Stargate, ce denumeşte un ansamblu de experimente ordonate de guvernul federal al Statelor Unite pentru a investiga fenomenele paranormale cu aplicaţii în domeniul spionajului şi cel militar. Oficialii americani erau interesaţi în mod deosebit de identificarea şi antrenarea persoanelor care să poată „vedea” evenimente care se întâmplă la mii de kilometri distanţă sau pot afla prin puterile stranii ale minţii şi spiritului uman secrete militare, informaţii greu de obţinut sau locaţii ale serviciilor rivale din alte ţări.

Fenomenele psy au fost multă vreme catalogate undeva la marginea ştiinţelor convenţionale. Clarviziunea, telepatia, telekinezia şi mai ales călătoriile astrale au fost contestate în numeroase rânduri de scepticii ştiinţei, care le-au negat existenţa. Cu toate acestea, în anul 1995, conducerea de atunci a CIA a decis declasificarea unui program din categoria Top Secret început încă din anul 1970, moment în care celebra agenţie americană de informaţii a început antrenarea unor subiecţi capabili să „vadă la distanţă”.

Războiul Rece prin prisma Războiului Psy

La nivelul anilor 1970, informaţiile deţinute de americani indicau o dezvoltare a cercetărilor asupra parapsihologiei efectuate în ţările străine (în particular în URSS şi China). În aceste condiţii, şefii de departamente din CIA considerau că pierd teren în faţa puterilor rivale care făcuseră paşi importanţi în acest domeniu controversat pentru „civili” şi oamenii obişnuiţi. În consecinţă, programele din cadrul Project Stargate au fost lansate anual, alocându-se fonduri în acest scop. Cei din CIA erau interesaţi în mod deosebit de tainele clarviziunii. Această capacitate paranormală a fost testată şi studiată în condiţii ştiinţifice de laborator. Americanii ar fi vrut ca, prin intermediul unor persoane cu capacităţi deosebit de avansate în domeniul clarviziunii, să obţină date despre activităţi de spionaj îndreptate împotriva SUA, potenţiale acte de terorism, baze militare secrete sau locurile de lansare a unor rachete intercontinentale încă nedetectate.

Cercetările iniţiale au fost efectuate în incinta Institutului de Cercetări Stanford, unde mintea umană a fost supusă unor investigaţii extensive fără precedent pe teritoriul american. Costurile totale ale cercetărilor de la Stanford au fost acoperite de către CIA şi alte agenţii guvernamentale timp de peste douăzeci de ani.

Cercetătorii Russel Targ, Hal Puthnoff şi Ingo Swann au fost fondatorii acestui program cândva secret. Scopul lor principal era acela de a înţelege abilităţile paranormale ale subiecţilor, a le îmbunătăţi pe cât posibil şi a colecta informaţii despre Uniunea Sovietică în contextul Războiului Rece din acea perioadă. Cum sovieticii deţineau unităţi de „paranormali” încă mai impresionanţi şi experimentaţi, nu putem decât să ne imaginăm amploarea duelurilor mentale desfăşurate între aceşti agenţi secreţi nemaivăzuţi, aflaţi la distanţe de mii de kilometri unii de alţii.

Generalul american Albert Stubblebine, la acea dată şef al serviciilor de spionaj din cadrul Pentagonului, avea sub ordinele sale circa 16.000 de experţi în contrainformaţii. Controla pe atunci toate operaţiile militare sub acoperire derulate de SUA în lume, jucând un rol important şi în invaziile americane din Panama şi Grenada. A fost implicat puternic şi în celebrele programe MK Ultra. Personalitate cu mult înaintea vremurilor sale, generalul Stubblebine a anticipat încă de atunci că războaiele viitorului nu vor mai fi purtate doar cu rachete şi tancuri, ci şi prin metode neconvenţionale, între care puterea dezlănţuită a subconştientului uman va juca un rol tot mai important.

Aceştia au fost primii agenţi psy – denumiţi astfel după termenul propus de Jim Marrs, un expert în domeniu – care au lucrat pentru interesele americane.

Printre succesele remarcabile ale paranormalilor americani au fost raportate: identificarea cu succes a unor baze secrete sovietice, confirmate ulterior de agenţii oficiali ai CIA; divulgarea unor detalii din timpul crizei ostaticilor declanşată de organizaţia teroristă Brigăzile Roşii în Italia; identificarea locaţiilor unde erau deţinute victimele din timpul crizei sportivilor ostatici israelieni din timpul Olimpiadei din München, identificarea precisă a locaţiilor unde regimul lui Saddam Husein deţinea rachetele Scud în perioada primului Război din Golf şi cireaşa de pe tort : avertizarea precisă asupra atacurilor care au vizat Turnurile Gemene din ziua de 11 septembrie 2001. Avertizarea a fost făcută de un colaborator particular cu capacităţi premonitorii din cadrul CIA, dar a fost complet ignorată de autorităţi. La mult timp după tragicele evenimente, autorităţile şi-au amintit de previziunea sa…

Momentul dezvăluirilor din anul 1995 cu privire la existenţa spionilor paranormali a fost puternic reflectat în presa americană a momentului. Ziare şi posturi TV precum ABC, The Washington Post sau The New York Times au alocat spaţii largi, iar reporterii acestor publicaţii au oferit cititorilor chiar unele detalii surprinzătoare. Persoane puternic implicate în acest proiect, precum Ingo Swann, Russel Targ, Pat Price, Hal Puthoff sau Joseph McMoneagle au acceptat în premieră să vorbească despre experimentele care se desfăşurau între zidurile Institutului Stanford.

La începuturi, agenţii psy se bazau pe aprofundarea şi perfecţionarea „tehnicii Ganzfeld”. Aceasta consta în provocarea unui anumit tip de transă, în care conştiinţa agenţilor era modificată. Erau apoi introduşi într-o cameră cu pereţii izolaţi fonic, în linişte totală. Vederea le era blocată prin jumătăţi de mingi de ping pong aşezate pe orbite. Încăperile erau luminate cu o lumină caldă, roşiatică. Subiecţii primeau plicuri sigilate cu coordonatele geografice şi militare ale locaţiilor. Agenţii aveau voie să atingă plicurile, dar nu să le deschidă. Conform declaraţiilor lor, prin activarea calităţilor psihocognitive, imagini, trăiri şi informaţii le apăreau brusc în minte, adesea sugerând cu mare exactitate locul vizat. Astfel, Joseph McMoneagle, un veteran al Războiului din Vietnam, afirma că a reuşit să identifice unele dintre bazele secrete ale Uniunii Sovietice. La baza Fort Meade din Maryland, McMoneagle a lucrat peste 20 ani pentru spionajul american, declarând ulterior că rata sa de succes era de aproximativ 28%. Informaţiile furnizate de spionii psy erau confruntate ulterior cu cele obţinute cu ajutorul sateliţilor militari şi coincideau de multe ori.

Paranormalii ucigaşi?

Încântaţi de primele succese, şefii din CIA priveau chiar mai departe: aspirau să creeze un fel de unităţi ofensive de paranormali care ar fi putut să ucidă de la distanţă sau să implanteze gânduri sinucigaşe în minţile ţintelor umane care trebuiau lichidate fără intervenţii militare. Se vehicula ideea că sovieticii şi chinezii ajunseseră deja la aceste etape şi, probabil, americanii simţeau că ei rămăseseră în urmă. Tocmai se lansase bizara eră a „înarmării psihotronice”.

La sfârşitul anilor 1960, cercetătorii americani au făcut un experiment neobişnuit, în urma căruia au declarat că descoperiseră faptul că focalizarea energiilor şi gândurilor negative asupra unei culturi de mucegaiuri inhiba în mod clar creşterea acesteia. Dintr-un eşantion de 194 mostre de mucegaiuri „blestemate”, 191 s-ar fi oprit din creştere, semn că efectul energiilor negative lansate de oameni aflaţi la sute de kilometri de laboratoare se făcea simţit din plin. Alţi cercetători au descoperit cu stupoare că gândurile negative pot încetini dezvoltarea temutei bacterii Escherichia coli. Şefii din Pentagon au tras conlcuzia că energia mentala există, iar ca nişte militari sadea ce erau, s-au gândit imediat la aplicarea ei pentru crearea unor asasini ca să ucidă prin puterea minţii. Au mers până într-atât încât au vrut să-l racoleze pe celebrul medium israelian Uri Geller, căruia i-au cerut să ucidă în mod demonstrativ, cu puterile sale psy, un… porc! Indignat, Geller i-a refuzat, declarând că a fost dintotdeauna un iubitor de animale.

Generalii americani nu au abandonat ideea şi au lansat aşa numitul Project Jedi, în cadrul căruia agenţii trebuiau să se antreneze la Fort Braggs în uciderea animalelor strict prin puterea minţii. Agenţilor li s-a cerut, în prima fază, să ucidă câini vagabonzi care erau oricum destinaţi eutanasierii. Niciunul dintre subiecţi nu a vrut să facă aşa ceva, poate şi din cauza unei bariere psiho-emoţionale puternice legate de relaţia dintre cele două specii – om şi câine.

Totuşi, când e vorba despre uciderea unui animal din altă specie cu puterea minţii, a existat, se pare, şi o excepţie. Un fost militar din trupa americană de elită Beretele Verzi, fostul sergent Glenn Wheaton îşi aminteşte de un ciudat personaj de origine bască – Michael Echanis.

Acesta este creditat de mulţi experţi în domeniu drept adevăratul „tătic” al forţelor de elită din armata americană. Personaj ciudat, cu interese în zonele oculte ale artelor marţiale, Echanis ar fi pus bazele primelor metodologii şi şcoli de luptă cu mâinile goale pentru agenţii secreţi americani şi membrii trupelor speciale. Expert în lupta cu cuţitul, Echanis a fost singurul non-coreean inţiat în obscura artă neagră Sul-sa, un fel de ninjutsu coreean, axat pe tehnicile superioare de meditaţie, incantaţii şi practici paranormale, ajungând, se spune, la un asemenea nivel încât putea ucide o capră doar uitându-se la ea. Conform relatărilor unor martori vizuali, Echanis oprea pur şi simplu bătăile inimii mai multor capre doar prin forţa concentrării sale. Nu-i trebuiau mai mult de câteva zeci de secunde, maxim un minut. Capra începea să sângereze pe nări, corpul îi era cutremurat de spasme şi cădea apoi moartă. Cum omul este de asemenea un mamifer, se poate imagina că o persoană cu cunoştinţele şi abilităţile lui Echanis ar fi putut, teoretic, să suprime pe cale „psy” un personaj incomod pentru interesele cuiva.

Cât despre Echanis, versiunea oficială spune că ar fi murit undeva în Nicaragua, în cadrul unei operaţiuni speciale derulate în anul 1978. Adevărul este cu siguranţă cunoscut doar de superiorii săi pe linie militară.

În mod oficial, Proiectul Stargate a încetat odată cu pensionarea generalului Stubblebine. Firesc, râmân multe întrebări fără răspuns. Oricum, este greu de crezut că, dacă cei din CIA ajunseseră la astfel de rezultate la nivelul anilor 1970-1980, ar fi abandonat total cercetările. Subiectul este deosebit de interesant chiar şi numai din perspectiva cunoaşterii umane, nemaivorbind de avantajele evidente pe care nişte astfel de unităţi de paranormali le-ar putea aduce „angajatorilor” lor, dacă aceste capacităţi ar opera într-adevăr cu asemenea eficienţă. Dar… cine ştie la ce performanţe au ajuns agenţii psy din prezent, sau care este amestecul lor în marile afaceri politice, economice şi militare din întreaga lume…