Fluxul de radiaţii care ne-a lovit planeta între anii 774-775 e.n. a fost identificat în urma analizării izotopilor radioactivi de carbon 14 din inelele formate în anii respectivi, în timpul sezonului de creştere a copacilor din emisfera nordică.
Creşterile nivelului izotopilor de carbon au fost atât de mari şi de bruşte, încât echipa de cercetători niponi condusă de Fusa Miyake, un fizician specializat în radiaţii cosmice din cadrul Universităţii Nagoya, a concluzionat că nivelul atmosferic al izotopului de carbon 14 a crescut cu 1,2% la sută în decursul unui singur an, ceea ce înseamnă că a crescut de peste 20 ori, comparativ cu rata anuală normală a variaţiei acestui izotop în atmosferă, de numai 0,05%.
Radiaţiile cosmice sunt particule subatomice care traversează spaţiul. Când ating Terra, acestea reacţionează în contact cu oxigenul şi azotul din atmosferă, producând astfel noi particule. Una dintre acestea este carbonul 14, care este preluat de copaci în timpul fotosintezei şi „fixat” în inelele anuale de creştere.
Singura cauză a producerii acestor creşteri fără precedent a carbonului 14 este reprezentată de „valurile” uriaşe de radiaţii gama provenite de la explozia unei supernove sau din furtunile de protoni cauzate de erupţiile solare.
Cu toate acestea, cercetătorii niponi susţin că adevărata cauză a radiaţiilor rămâne necunoscută, deoarece cauzele amintite anterior nu sunt atât de puternice încât să lase urme în izotopii de carbon.
„Nu îmi pot imagina un singur flux atât de puternic încât să lase urme în copaci. Este posibil să fi fost mai multe fluxuri de intensitate mai slabă, care să fi lovit planeta noastră într-un interval de timp de 1-3 ani”, declară Igor Moskalenko, un astrofizician din cadrul Universităţii Stanford din California.
Mike Baillie, un expert în inelele de creştere ale copacilor, a descoperit documente istorice care sugerează că în acea perioadă s-a petrecut ceva cu adevărat neobişnuit.
Un cronicar englez din secolul al XIII-lea, Roger de Wendover, nota în acele vremuri:
„În anul Domnului 776, semne înfricoşătoare şi înflăcărate au fost văzute în ceruri după apusul Soarelui, iar şerpii au apărut în Sussex, ca şi cum ar fi ţâşnit din pământ, spre groaza tuturor oamenilor.”.
Sursa: New Scientist