Constatarea nu este foarte surprinzătoare, având în vedere că oamenii de ştiinţă au descoperit cu mulţi ani în urmă faptul că unele animale precum şoarecii, căprioarele, iepurii, vidrele şi maimuţele suferă schimbări ale mirosului odată cu ajungerea la maturitate. Acest proces ajută animalele să îşi găsească parteneri potriviţi pentru împerechere.
Autorul studiului, Johan Lundström, crede că, deşi oamenii au găsit alte modalităţi de a-şi selecta partenerii, este totuşi posibil ca unele semnale captate prin miros să ne ajute la identificarea persoanelor vârstnice sau a rudelor.
Lundström, neurolog în cadrul unui institut non-profit din Philadelphia, a dorit să vadă dacă înaintarea în vârstă are un impact asupra mirosului corporal. Cercetătorul a remarcat încă din copilărie mirosul specific al oamenilor în vârstă, atunci când o însoţea pe mama sa un sanatoriu. Mai târziu, la maturitate, Lundström a reîntâlnit mirosul atunci când a vizitat o casă de pensii din Statele Unite. Ulterior, în urma unei discuţii cu un coleg japonez, el a aflat că în Japonia acest miros este recunoscut de toată lumea, având un nume special: kareishū.
Pentru a vedea dacă există o bază biologică a mirosului, cercetătorii au elaborat un studiu în care 41 de bărbaţi şi femei, cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani, 54- 55 ani şi 75-95 de ani, au fost rugaţi să doarmă timp 5 zile într-un tricou dotat cu tampoane speciale la subraţ. Apoi, după ce tampoanele au fost tăiate în bucăţi şi puse în borcane de sticlă, cercetătorii au cerut unui alt grup alcătuit din 41 de tineri să identifice bucăţile de tampoane care proveneau de la persoane în vârstă.
Tinerii au întâmpinat probleme în a diferenţia tampoanele provenite de la alţi tineri de cele provenite de la indivizi de vârstă medie. În schimb, nu le-a fost deloc greu să identifice mostrele care le-au aparţinut vârstnicilor. Totodată, contrar stereotipurilor, tinerii au catalogat mirosul celor în vârstă ca fiind mai puţin intens şi mai plăcut decât cel al tinerilor.
Oamenii de ştiinţă au ţinut să sublinieze că, deşi unii dintre participanţii în vârstă au luat medicamente pentru a afecţiuni cronice, cum ar fi colesterolul ridicat şi hipertensiunea arteriala, nici unul dintre aceste medicamente nu modifică mirosul corpului.
Cauza principală a acestui miros nu este cunoscută, însă specialiştii spun că un rol important l-ar putea avea schimbările pe termen lung ale glandelor pielii. Lundström suspectează că mirosul ar putea apărea şi ca efect al procesului de degradare a celulelor.
Sursa: CNN