Noua Guinee

Repetate de nenumarate ori, cuvintele au facut inconjurul lumii. Cel care le-a rostit, Bruce Beehler, reprezentantul organizatiei Conservation International din SUA, are tot dreptul sa fie entuziasmat. El a fost unul dintre conducatorii expeditiei care, explorand marea insula Noua Guinee, a gasit si a revelat lumii ceva ce merita emotia oricui. O uriasa bucata de jungla virgina – Doamne, oare chiar mai exista asa ceva? – acopera Muntii Foja din insula Noua Guinee si gazduieste minuni: specii de plante necunoscute pana acum si animale rare si atat de nestiutoare intr-ale oamenilor, incat nici nu se feresc de ei.

Este ceea ce i-a impresionat pe cercetatori mai presus de orice si a dat nastere comparatiei cu Raiul. Caci, daca descoperirea unor noi specii naste un sentiment de triumf, de mandrie, de bucurie a izbanzii cunoasterii, vederea unor salbaticiuni atat de blande incat se lasa privite de aproape si atinse trezeste, cu siguranta, o emotie mai pura si mai adanca: nostalgia paradisului pierdut – oricare va fi fost acela -, pe care o purtam cu totii in noi.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Dincolo de emotie, exista si bucuria rationala ca mai sunt inca pe lume colturi de natura netulburate de om. Dupa cum exista si ingrijorarea ca asemenea locuri privilegiate se imputineaza pe zi ce trece si ca tocmai descoperirea lor de catre om le ameninta existenta. Si mai exista speranta. Poate ceea ce face aceasta descoperire atat de impresionanta este tocmai faptul ca ne aduce speranta. Atata timp cat mai exista asa ceva, nu este totul pierdut.

Cum a fost?

Extrem de dificil. Muntii Foja sunt acoperiti de o padure tropicala deasa, iar zona strabatuta de cercetatori era pana atunci absolut neumblata. Bruce Beehler a subliniat faptul ca nu existau nici un fel de urme ale prezentei umane in zona. Nu existau nici un fel de drumuri, nici macar poteci, iar cercetatorii au avut nevoie de elicoptere pentru a ajunge acolo.

La greutatea de a ajunge acolo fizic, s-au adaugat dificultati administrative. Partea vestica a insulei, aflata sub administratie indoneziana, este un spatiu in care accesul strainilor este sever restrictionat.

Cercetatorii au avut nevoie de numeroase aprobari, obtinute cu greu, pentru a ajunge in zona. Si-au asezat tabara la o altitudine de 1.500 de metri si au pornit sa exploreze paradisul. Surprizele au aparut neobisnuit de repede, de parca vasta jungla virgina abia i-ar fi asteptat pe descoperitori.

Portiunea de jungla situata in interiorul lantului Muntilor Foja acopera o suprafata de 3.000 km2 iar cea de pe intregul lant muntos insumeaza peste 1.000.000 de hectare – in cea mai mare parte padure virgina, cea mai mare de acest fel din Asia si unul dintre cele mai intinse refugii ale vietii salbatice de pe planeta.

Dupa parerea lui Bruce Beehler, asemenea sanctuare ar mai putea exista in Africa si, cu mare probabilitate, in America de Sud.

Ce urmeaza?
Munca de studiere, descriere si clasificare a tot ce a colectat expeditia va dura luni de zile, poate chiar ani. Dupa spusele lui Bruce Beehler, cercetatorii n-au facut decat o investigatie superficiala a zonei. Expeditiile viitoare vor aduce cu siguranta si alte noutati.

Cel mai important lucru acum este pastrarea acestei zone cat mai aproape de starea ei naturala. Este neaparat necesar sa fie ferita de invazia turistilor si chiar de invazia savantilor. Paradisul din jungla apartine, formal, triburilor indigene Kwerba si Papasena, ai caror membri au fost ei insisi uimiti de descoperiri, caci nu se aventurasera niciodata pana acolo, de vreme ce gasisera cele necesare traiului in vecinatatea asezarilor lor.

Asadar, exista inca taramuri ale fagaduintei pentru cautatori, pentru temerarii cunoasterii, pentru cei pe care setea nestinsa de a cunoaste ii mana prin lume fara ragaz. Ici-colo, franturi din lumea vie inca asteapta sa fie descoperite. Si pastrate.

EXPERTS

Ultima frontiera a biodiversitatii

Este greu pentru noi, cei care traim in zona temperata, sa ne imaginam uriasa bogatie de vietati ce populeaza padurile tropicale umede. Daca celelalte habitate tropicale- savanele, padurile sezoniere sau deserturile- se incadreaza, in linii mari, in limitele altor regiuni de pe Pamânt in ceea ce priveste numarul de specii, padurea tropicala pluviala este inimaginabil de bogata. Astfel, pe un singur arbore din Amazonia s-au gasit tot atatea specii de furnici cate populeaza arhipelagul britanic, iar pe un hectar de padure tropicala umeda cresc cam tot atâtea specii de arbori cate exista pe intreg continentul european.

In timp ce in Europa sunt inregistrate abia 440 de specii de fluturi de zi (in Romania avem 200), din Noua Guinee se cunosc 958 de specii si, cu siguranta, mai exista inca specii nedescrise, asa cum o demonstreaza expeditia recenta din Muntii Foja. In câteva situri din Amazonia, pe doar cateva hectare, s-au identificat 1.000-1.300 de specii de fluturi diurni. Cele mai putin cunoscute sunt padurile tropicale montane- asa cum este si cazul celor din Muntii Foja. Aceste paduri de munte, greu accesibile chiar si pentru indigeni, reprezinta, probabil, ultima frontiera a biodiversitatii terestre.

Dorel Marian Rusti, biolog, Muzeul Grigore Antipa