De altadata (mai)

„Ca student al Facultatii de Drept, voind sa vizitez institutul, m-am apropiat intr-o tarzie zi de toamna de aceasta alba casa a mortilor, stapanit de o stranie emotie… Ajuns la usa de la intrare, am apasat, cu neliniste, butonul soneriei. Aveam impresia ciudata ca ma voi gasi, inca de la inceput, in fata unei sali pline de cadavre si a acelui miros caracteristic camerelor de autopsie.“  Un sfert de veac mai tarziu, experienta de politist secatuise efluviile poetico-im­presioniste, stilul lui Daskevici devenind rece si precis ca notele unei anchete: „Am revazut morga de curand. La dreapta, o scara ingusta, in spirala, duce la etajul superior, ce cuprinde muzeul, o camera spatioasa de lucrari practice pentru studenti si amfiteatrul, ce poarta numele creatorului politiei tehnice: Bertillon. Intr-un colt al amfiteatrului – fixate printr-un sistem ingenios de scripete –, o serie de planse pentru cunoasterea portretului vorbit. Procedeul consta in descrierea verbala a tuturor trasaturilor fetei si ale corpului printr-un numar de semne conventionale, ce redau coloritul, formele si marimea respectiva. Mai sus se afla galeria superioara a morgii. Un geam enorm de sticla tine loc de plafon, scaldand sala intr-o lumina convenabila.“  Am ales fragmentele pe care le-am considerat cele mai reprezentative din acest lung articol. Un singur amanunt a omis autorul lui: ca institutie de profil, Institutul Medico-Legal (nu Morga) a fost primul din lume…