Miracolul nasterii

Milioane de icre marunte si stravezii sunt lasate in voia apei, iar din ele rasare, cateva zile mai tarziu, un roi argintiu de vietati de marimea unui ac. Prinse intr-o lunga panglica de gelatina transparenta, sute de oua plutesc intr-o apa statatoare, calduta, care se va umple, in cateva zile, de o misunare deasa de mormoloci negriciosi. Cateva duzini de oua albe, alungite, aparate de o coaja pieloasa, sunt depuse intr-un asternut de frunze putrede, asteptand vremea cand din ele se vor strecura, tacut, odraslele sarpelui.

Alte oua, cu coaja tare, colorata, stropita cu pete misterioase, adasta intr-un cuib lucrat cu o maiestrie de bijutier, iar la timpul potrivit, crapa, rand pe rand, dand la iveala un ghemotoc incalcit de puf ud si lipicios. O mana de pui mici, golasi, prin a caror piele trandafirie mai ca vezi inima batand, vin pe lume intr-o scorbura, incalziti de blana unei mame mari cat pumnul. Alti pui, abia iesiti in lumea plina de primejdii, se inalta, tremurand pe picioarele lor lungi si subtiri, langa trupurile mamelor, inconjurati de rasuflarea calda a turmei. Mii si mii de alte versiuni ale aceleiasi minuni se intampla zi de zi.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Incredibila varietate a cailor de reeditare a miracolului nasterii descurajeaza clasificarile si generalizarile; totusi, zoologii s-au incumetat sa cerceteze faptele si sa extraga legi generale, pe baza carora au impartit in categorii lumea animala, satisfacand astfel nevoia noastra de a pune ordine in Univers. Clasificarea zoologica se bazeaza, intr-o masura esentiala, pe caracteristicile legate de reproducere. Stim ca pasarile se deosebesc de mamifere prin faptul ca depun oua, in vreme ce mamiferele nasc pui.

E un lucru bine stabilit. Si totusi… Spre marea confuzie a naturalistilor, in secolul al XVIII-lea, Europa a facut cunostinta cu cateva bizare animale australiene (ornitorincul si echidnele) care, desi dupa toate regulile stiintifice si cele ale bunului-simt erau mamifere, totusi depuneau oua. Oua din care ieseau pui de mamifer. Incredibil! Cu toate acestea, a trebuit sa credem, ba au fost gasite si explicatiile stiintifice necesare linistii noastre intelectuale: e vorba de mamifere primitive, care pastreaza caractere arhaice, specifice reptilelor din care se trag. Ciudateniile ovipare cu blana si tepi au fost puse la locul potrivit, intre mamifere, asezate totusi intr-o despartitura aparte, facuta special pentru ele, spre a le deosebi de restul mamiferelor, care nasc pui ca toti puii.
Si, cu asta, toata lumea s-a linistit.

Totusi… nu vi se pare tentant sa vedem lucrurile si intr-o alta lumina? Ca pe o aluzie, o subtila gluma a firii, facuta pentru a ne invata ceva foarte insemnat: sa nu uitam sa ne minunam de natura, chiar daca o privim cu ochii omului de stiinta.

Campionii prolificitatii
Puii nou-nascuti ai rozatoarelor arata de-a dreptul jalnic – dar asta nu inseamna ca nu sunt competitivi, cum se spune astazi. Rozatoarele sunt cel mai numeros si mai raspandit grup de mamifere – un mare succes evolutiv, datorat ratei mari de inmultire: la multe specii, femelele fata, de mai multe ori pe an, un numar marisor de pui. De unde si expresia: „Se inmultesc ca soarecii…“

Viata marilor antilope
Antilopele gnu isi aduc pe lume puii in primele luni ale anului. La putin timp dupa „sezonul nasterilor“, marile antilope isi incep lunga migratie – un mars circular de peste 1.000 km, prin savanele Africii.

Greu, dar iese
Iesirea din ou a unui pui firav – chiar si puii de crocodil sunt firavi! – este o sarcina grea pentru protagonist. Reuseste, totusi, gratie uneltei specializate cu care l-a inzestrat natura: asa-numitul dinte de ou. De fapt, nu e un dinte veritabil, ci o mica proeminenta cornoasa de pe bot. Foarte eficienta in spargerea cojii tari a oului.

Schimb de roluri
La caii-de-mare, femelele „procura“ ovulele (ca la orice specie). Odata fecundate, acestea sunt adapostite intr-un buzunar de piele de pe abdomenul masculului. Dupa cateva saptamani, masculul „da nastere“ puilor; este un fel de-a spune, pentru ca de fapt ii elibereaza pur si simplu din punga.

Truda unui albatros
Pentru albatrosii Laysan din Insulele Hawaii, venirea pe lume a unui pui inseamna 65 de zile de clocit. Apoi, puiul are nevoie de inca cinci luni de ingrijiri parintesti pana sa fie in stare sa se descurce singur.

La gramada
Pe coastele Californiei, in iunie si iulie, cand oamenii sunt in vacanta, pentru leii-de-mare este cea mai dificila perioada a anului. Nu din pricina oamenilor, ci a puilor. Mii de pui vin pe lume in marile colonii de foci de pe coasta estica a Pacificului.

Singur printre frati
In cele doua Americi, traiesc peste 60 specii de serpi de coral. Ouale acestor reptile au o coaja destul de rezistenta, dar flexibila, asemenea unui invelis pielos. Destul pentru a apara de intemperii; uneori, insa, nu indeajuns pentru a proteja de pradatori.

Scena de familie
Intr-un grup de elefanti, nasterea unui pui este un eveniment indelung asteptat: gestatia dureaza peste 600 de zile, iar o femela fata un pui cam o data la cinci ani. Rudele „de parte femeiasca“ o ajuta cu sarg pe mama la cresterea puiului – unul dintre multele aspecte emotionante ale comportamentului elefantilor.

Cu copiii in carca
Broastele marsupiale (vreo 50 de specii din America Centrala si de Sud) nu se multumesc sa-si depuna ouale in apa si gata. Acestea sunt incubate intr-un buzunar special de pe spatele femelei, in contact cu sistemul vascular al acesteia, care le furnizeaza oxigenul indispensabil.