Cele mai vechi sisteme medicale s-au nascut cu mai bine de 4.000 de ani in urma in Orient, sub influenta unor filosofii profunde si rafinate. Taoismul in China, filosofia vedica in India si budismul in Tibet au considerat omul ca fiind o unitate indivizibila de parti fizice, psihice si spirituale, strabatuta de aceeasi energie/forta vitala din care este alcatuit intregul Univers.
Logica pe care se bazeaza medicina chineza este ca partea poate fi inteleasa doar in raport cu intregul, iar expresia acestei logici este teoria fortelor yin si yang, centrata pe conceptul filosofic al polaritatilor complementare. Asadar, in esenta, yin-ul si yang-ul trebuie sa se echilibreze pentru a genera sanatate, iar energia/vibratia nascuta de interactiunea dintre ele reprezinta pentru taoisti forta motrice a tuturor fenomenelor biologice. Energia dinamica – vehiculul prin care opereaza yin-ul si yang-ul – se numeste in Japonia ki, in China ch’i, iar in India prana.
O problema nu are niciodata doar o singura solutie, cred orientalii. De aceea, medicina chineza, cea ayurvedica si cea tibetana au dezvoltat abordari terapeutice si metode de tratament care, prin tehnici diferite, tintesc acelasi lucru: sa previna si sa vindece bolile actionand asupra energiei vitale a omului.
Despre lemnul din ficat si focul din inima
Conform anticelor teorii chinezesti, cele cinci elemente primordiale – apa, focul, pamantul, metalul si lemnul – nu trebuie privite ca substante pasive si statice, ci ca forte implicate intr-o transformare ciclica, intr-o relatie reciproca de generare si de distrugere. Fiecare element este produs de precedentul si il naste pe urmatorul: lemnul genereaza focul, a carui cenusa alimenteaza pamantul; din acesta se extrage metalul, care se lichefiaza generand apa, cu care se hraneste lemnul copacilor.
Fiecarui element ii corespunde si cate o parte a corpului uman: lemnul corespunde ficatului, focul – inimii, pamantul – pancreasului si splinei, metalul – plamanilor, apa – rinichilor. Iar daca atat corpul, cat si psihicul se hranesc cu aceeasi energie, nu poate exista nici o separare intre bolile fizice si cele mentale, ambele produse ale unui dezechilibru energetic.
Stiinta Vietii
In ayurveda – stiinta vietii in sanscrita –, boala trebuie tratata prin reechilibrarea modului de viata al bolnavului, pentru a-i intari sistemul de aparare si a-i trezi potentialul de autovindecare. Importanta fundamentala atribuita de ayurveda practicilor de epurare si purificare, regulilor alimentare si masajelor fac din aceasta o medicina preponderent preventiva, menita sa contribuie la mentinerea echilibrului psihofizic al individului.
Tratamentele ayurvedice se desfasoara in doua etape: mai intai se purifica trupul, printr-o o serie de tratamente igienice si de regenerare. Urmeaza repunerea in functiune a organismului prin remedii naturiste, integratori alimentari, diete si prin reguli de comportament. Farmacopeea ayurveda este foarte bogata, continand mii si mii de remedii naturale din plante, metale si pietre pretioase si este aplicata in India, inclusiv astazi, in pediatrie, ginecologie, oftalmologie, geriatrie si medicina generala.
In dezvoltarea sa, medicina tibetana a fost influentata de medicina chineza si de ayurveda. Ea este strans legata de filosofia budista si considera fiinta umana o structura complexa, compusa din corp, minte si spirit, aflate intr-o stransa relatie de interdependenta. In sistemul medical tibetan, considerat de o mare eficacitate diagnostica si terapeutica, bolnavul este tratat nu numai farmacologic si prin diete, ci si prin tehnici spirituale: rugaciuni, mantras, meditatie. Si pentru ca budismul considera spiritul ca fiind sursa tuturor fenomenelor existente (spiritul genereaza materia, dar si sanatatea si boala), adevarata cauza a oricarei boli rezida in sentimentele negative care domina sufletul omului: egoismul, ura si ignoranta. Cele trei „otravuri mentale“ se manifesta inca din primele clipe de viata si produc ulterior toate energiile negative cu influenta directa asupra fiziologiei organismului si a starii de sanatate.
De asemenea, spun tibetanii, provenind din interior si nu din exterior, boala este latenta in fiecare om si, pentru a o preveni, acesta trebuie sa traiasca in acord cu inalte principii morale si spirituale. Un alt concept fundamental este la tibetani cel al karmei si al reincarnarii; si, in masura in care calitatea vietii noastre actuale este determinata de actiunile intreprinse intr-una sau mai multe vieti anterioare, boala este si ea consecinta implacabila a erorilor comise in acele vieti.
foto: Guliver, Photoland, Red Dot
FACTS
Procedee orientale
Igiena de viata, alimentatia sanatoasa si exercitiile fizice reprezinta cei trei piloni ai yoga, nascuta in India, in jurul anului 500 i.Hr. Exista mai multe forme ale acestei discipline: yoga devotiunii (bhkti yoga), a actiunii juste (karma yoga), a cunoasterii (jnana yoga) si a concentrarii, prin igiena si pozitii (hatha yoga), foarte apreciate in Occident. Scopul lor este obtinerea unei stari de calm si relaxare.
Meditatia
Se practica sezand, cu picioarele incrucisate in pozitia lotus, ochii semiinchisi si limba lipita de cerul gurii. Practicantul trebuie sa se concentreze asupra respiratiei, sa recite mantras si sa-si lase gandurile sa zboare fara nici o opreliste. Miza este detasarea de cele lumesti.
Shirodhara
Este o tehnica utilizata in spitalele ayurvedice indiene. In „cel de-al treilea ochi“, sediul simbolic al activitatii mentale, pacientului i se toarna un ulei cald, picatura cu picatura, pentru a-l relaxa si a-i mari capacitatea de concentrare.
Shiatsu
In secolul al X-lea d.Hr., calugarii japonezi care studiau budismul in China au fost atrasi de metodele folosite in medicina chineza si le-au luat cu ei la intoarcerea acasa. Medicina japoneza folosea pentru tratarea afectiunilor in special tehnici de masaj, iar shiatsu (un fel de acupunctura fara ace) s-a nascut din imbinarea acestora cu metodele chinezesti.
Tai-chi-chuan
Acest dans al vietii, cum este supranumit, este o meditatie in miscare inventata de un calugar care a studiat lupta dintre o pasare si un sarpe. Pozitiile restabilesc circulatia energiei in organismul uman.
Acupunctura
Cu ajutorul unor ace de otel filiforme, in acupunctura sunt stimulate anumite puncte, corespunzatoare principalelor organe interne sau unor functii si situate de-a lungul meridianelor ce traverseaza organismul uman, ele fiind canalele invizibile prin care curge energia vitala. Fiecarei boli ii corespunde o configuratie prestabilita de puncte.
Facts
La Institutul de Neurologie din Montreal, imaginile „cerebrale“ au demonstrat ca emotiile pot fi modulate de gandire.
Neurologul Mario Beauregard a observat ca este suficient sa te gandesti la ceva trist sau, dimpotriva, la ceva vesel pentru a-ti modifica in cateva minute secretiile de serotonina, un neurotransmitator ce regleaza in creier starea de buna sau de proasta dispozitie.
Richard Davidson, cercetator la Universitatea din Wisconsin, a studiat mai multi calugari budisti si a constatat ca activitatea cortexului prefrontal influenteaza nivelul anticorpilor.
Fangshu
In Orient, valoarea nutritiva a unui aliment este data de efectul energetic pe care alimentul respectiv il are asupra organismului uman dupa incheierea procesului de digestie. Chinezii spun ca prin tonifierea sustinuta a unui anumit punct de pe meridianul stomacului, cu rol foarte important in energetica organismului, acestuia i se furnizeaza o cantitate de energie egala cu cea obtinuta prin infulecarea unui pui prajit. Una dintre plantele chinezesti cele mai consumate in lume este ginseng-ul, atat de popular, incat unele varietati salbatice sunt amenintate cu disparitia. Acest tonic este adaptogen: celui obosit ii reda tonusul, iar pe cel nervos il linisteste. Insa nu trebuie sa incepeti o cura cu ginseng atunci cand sunteti bolnav – riscati sa fortificati boala. Xie, unul dintre numeroasele remedii prescrise de fangshu-urile chinezesti (adevarate enciclopedii, ce reunesc zeci de mii de retete), se face din coada sau chiar din intregul corp al scorpionului si trateaza de la alterari ale vederii la convulsii.