Acestea se citeau mai demult. Apoi, putin cate putin, am inceput sa uitam. Mai apoi a inceput sa ne placa sa ne uitam la felul in care uitam. Intemeiata mai degraba pe schimbul de informatii (necesare, dar nicidecum suficiente) decat pe comunicare, pe clip, pe spot, pe banner, pe spread, pe mash, pe gate-fold, lumea de astazi a exilat cuvintele intr-un limbaj fara de inteles. Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice Cuvant…
Unul dintre tristele paradoxuri ale vremii din urma este acela ca rata analfabetismului (in perceptia lui „clasica“) a scazut, in timp ce rata analfabetismului functional cunoaste o crestere infloritoare. Sunt din ce in ce mai multi aceia care inteleg/descifreaza cuvintele, dar nu le pricep, in inlantuirea lor, intelesul.
Prea iubitilor, nu va scriu o porunca noua, ci o porunca veche, pe care ati avut-o de la inceput. Porunca aceasta veche este Cuvantul, pe care l-ati auzit.
Inca o data, acum se aude cuvantul care vesteste Nasterea si prin putinele locuri iertate de necuratenii rasuna colinde si cade din ceruri omat. In rest, Craciunul este o oferta speciala, fara girant, doar cu buletinul, o reducere de preturi, un sprit in plus, o piftie, un caltabos, sute de beculete chinezesti scremandu-se sa cante pitigaiat, din cipuri, Jingle Bells, mosi craciuni cu baterii alcaline, cetina din plastic ignifug, mahmureala. Cuvantul, insa, n-a amutit niciodata – cine are urechi de auzit il va auzi si va intelege. Caci trei sunt cari marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acestia trei una sunt.
Craciun Fericit!