FACTS
Michel Fournier: omul si calea sa
Reusita indoielnica
13 august 1960. Militarul american Joe Kittinger a urcat pana la inaltimea de 31.333 m, cu ajutorul unui balon umflat cu heliu. La intoarcere, desi pe primele cateva mii de metri a cazut ca o piatra, rasucindu-se in toate directiile, a aterizat, totusi, fara prea multe probleme, intr-o zona desertica din New Mexico. Recordul lui nu a fost niciodata omologat de catre Federatia Aeronautica Internationala, deoarece parasuta s-a deschis automat.
Ar fi trebuit ca Joe Kittinger s-o deschida el insusi, operatie pe care n-a facut-o, probabil din cauza ca si-a pierdut cunostinta. Doi ani mai tarziu, cosmonautul rus Evgheni Andreev a stabilit recordul oficial: 24.483 m. Aceasta e performanta pe care va incerca s-o doboare Michel Fournier in iunie 2007.
Nacela
Este o un fel de naveta spatiala in miniatura. Cantareste 600 kg si adaposteste o multime de „dotari“: butelii cu oxigen si azot, radio, camere de luat vederi, inregistratoare, panou de comanda, GPS…
Pentru a ajunge la 40 km altitudine
Michel Fournier va folosi un urias balon umplut cu heliu. In cursul ultimei tentative de doborare a recordului, in august 2003, balonul a explodat la putin timp dupa decolare. Dar intamplarea nu l-a descurajat pe fostul parasutist, care se pregateste pentru o noua tentativa in 2007. De data aceasta, peretii balonului vor fi de trei ori mai grosi!
Echipamentul
Combinezonul special trebuie sa protejeze atat impotriva temperaturilor joase (care ar putea ajunge la –120 grade C), cat si impotriva supraincalzirii generate de frecarea cu aerul atmosferic. Este presurizat, astfel incat sa nu se umfle la altitudini mari. Vizorul protejeaza impotriva radiatiilor UV puternice, care ar putea provoca orbirea. Buteliile furnizeaza oxigenul necesar respiratiei.
Intrebari si ingrijorari
Cum putem sti daca un om va supravietui unei asemenea caderi in gol? Nu va ingheta la altitudini mari? Odata intrat in atmosfera, nu va suferi arsuri din cauza supraincalzirii generate de frecarea cu aerul, la o viteza de cadere de peste 1.000 km/h? Oare, daca va incepe sa se rasuceasca in aer, in toate directiile, nu-si va pierde cunostinta? Iar daca omul va rezista, echipamentul sau va fi la fel de fiabil? Parasutele, de pilda, nu se vor rupe atunci cand se vor deschide in cursul unei caderi cu asemenea viteza?
In fata atator intrebari si incertitudini, responsabilii proiectului au hotarat sa faca un test cu un manechin (poreclit Barnabe), prevazut cu o multime de sisteme de inregistrare. Rezultatele au fost foarte incurajatoare: temperaturile nu vor fi mai mici de –120º C, deci un bun combinezon izolant va fi suficient, frecarile cu aerul sunt absente pana la altitudinea de 30.000 m (pentru ca mai sus de atat aproape ca nu mai exista aer), apoi se intensifica, dar fara a produce arsuri. Iar parasutele se deschid normal. De asemenea, vibratiile rezultate, chiar la viteze mai mari decat viteza sunetului, nu sunt excesiv de puternice. Concluzia: teoretic, omul ar putea supravietui unui salt de la inaltimea de 40 km.