În ocean, bacteriile fuzionează pe mici particule de detritus, bogate în carbon, care se scufundă în adâncuri. Studiind tocmai acest fenomen, biochimiştii marini Laura Hmelo, Benjamin Van Mooy şi Tracy Mincer de la WHOI au descoperit că bacteriile transmit semnale chimice pentru a descoperi dacă alte bacterii sunt în apropiere.
Dacă se dovedeşte că existe şi alte bacterii în apropiere, atunci acestea încep să producă o enzimă care descompun moleculele alcătuite din carbon în particule mai digerabile. Fenomenul se desfăşoară ca şi cum aceste bacterii iau o decizie de grup.
Sursa de carbon din particulele în cauză este dioxidul de carbon din atmosferă, un gaz cu efect de seră. Comunicarea dintre bacterii ar putea duce la eliminarea de carbon din particulele mai mici la adâncimi reduse şi nu în adâncurile oceanelor. Potrivit specialiştilor WHOI, comunicarea bacteriilor duce la absorbţia din aer a unei cantităţi de dioxid de carbon care, mai apoi, este tranferat pe fundul oceanelor, de unde se întoarce greu în atmosferă.
În consecinţă, acest studiu este primul care demonstrează că bacteriile limitează cantitatea dioxidului de carbon din atmosferă printr-o formă proprie de comunicare, având un rol crucial în funcţionarea circuitului carbonului în natură.
Sursa: Science Daily