Tigrul tasmanian, cunoscut şi sub numele de lup marsupial, a fost un animal carnivor care arăta ca o combinaţie între hienă şi tigru, cu gi de culoare mai închisă pe spinare. În plus, avea o coadă groasă, asemănătoare cu cea a cangurilor, iar femelele aveau un buzunar abdominal (ca la toate speciile de marsupiale).
Lupii marsupiali erau deja pe cale de dispariţie pe continentul australian, când au început să se stabilească aici coloniştii europeni, în anii 1700, dar au continuat să supravieţuiască pe insula Tasmania până în momentul în care guvernul a început să ofere recompense pentru exemplarele ucise. Acest lucru s-a întâmplat din cauza faptului că se credea că lupii marsupiali sunt responsabili de uciderea oilor fermierilor.
Vânaţi cu înverşunare, lupii marsupiali au dispărut. Ultimul exemplar a murit într-o grădină zoologică din Tasmania, în anul 1936.
Un studiu publicat recent a folosit calculatorul pentru a simula o muşcătură a unui lup marsupial, sfâşierea şi alte comportamente agresive, dar şi efectele acestor acţiuni asupra craniului tigrului tasmanian. Cercetătorii au comparat, de asemenea, rezultatele acestui test cu cele obţinute în urma studiului altor două specii de marsupiale carnivore: diavolul tasmanian şi pisica marsupială. Diavolul tasmanian şi tigrul tasmanian erau specii înrudite, dar tigrii tasmanieni erau mai mari şi mai asemnănători ca aspect cu câinii.
Rezultatele demonstrează că un craniu de tigru tasmanian ar fi avut de suferit în cazul în care animalul ar fi muşcat o pradă mare, care se împotrivea. Tigrul tasmanian pur şi simplu nu avea atâta forţă în maxilare, susţine autorul studiului, Marie Attard, de la Universitatea New South Wales, Australia.
Neavând fălci foarte puternice, animalul vâna, probabil, mai degrabă prăzi de talie mai mică.
Este probabil ca tigrii tasmanieni să fi intrat în competiţie cu alte carnivore marsupiale pentru a vâna animale marsupiale mai mici, precum posumii sau cangurii wallaby. O asemenea specializare i-ar fi făcut pe tigrii tasmanieni vulnerabili, atunci când prăzile lor au început să se împuţineze ca urmare a modificării habitatelor, consecutivă sosirii coloniştilor europeni.
Oricum, reputaţia lor de ucigaşi de oi a fost, după opinia cercetătoarei, cu totul nemeritată.
Sursa: Live Science