Ambele există într-o formă stabilă pentru mai puţin de o
secundă, înainte de a se descompune în atomi mai uşori, dar ele
ajută cercetătorii să ajungă mai aproape de descoperirea unor
elemente şi mai grele care rămân stabile pentru câteva decenii sau
chiar mai mult, formând legendara „insulă a stabilităţii” din
tabelul periodic.
Dovezile existenţei celor două elemente au crescut în număr în
ultimii ani. Într-un final, acestea au primit un statut oficial ca
noi elemente, după trei ani de analize efectuate de Joint
Working Party on Discovery of Elements, un comitet de oameni
de ştiinţă din Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată
(IUPAC) şi Uniunea Internaţională de Fizică Pură şi Aplicată
(IUPAP).
Câteva echipe au pretins descoperirea elementului 114 încă din
anul 1999. Comitetul a decis o serie de experimente
raportate de două echipe colaboratoare în 2004 şi 2006 au
constituit primele dovezi concludente ale existenţei celor două
elemente.
Una dintre echipele de cercetare a fost condusă de Yuri
Oganessian de la Joint Institute for Nuclear Research (JINR) din
Dubna, Russia şi cealaltă de Ken Moody de la Lawrence Livermore
National Laboratory din California.
Cercetătorii au creat noile elemente prin fuziunea a doi nuclei
de atomi mai uşori cu ajutorul unui accelerator de particule de la
JINR. Aceştia au obţinut elementul 116 prin bombardarea elementului
radioactiv curiu (Cm), ce are 96 de protoni în nucleu, cu nucleul
de calciu (Ca), ce are 20 de protoni în compoziţie.
Nucleul elementului 116 a fost stabil pentru câteva milisecunde
înainte de a elibera o particulă alfa formată din doi protoni şi
doi neutroni şi din descompunerea în nucleul elementului 114.
Echipa a creat de asemenea elementul 114 direct din nucleul de
calciu bombardat către nucleul de plutoniu (Pu), care are 94 de
protoni în nucleu.
Nucleul elementului 114 a fost stabil pentru aproximativ
jumătate de secundă, după care s-a descompus în coperniciu (Cn),
element care conţine tot 112 protoni în nucleu şi care a fost
recent adăugat în sistemul periodic.
Din păcate, proprietăţile elementelor sunt încă de neînţeles,
deoarece cantităţile produse au fost prea mici şi s-au descompus
prea repede, înainte ca oamenii de ştiinţă să poată măsura
comportamentul lor chimic (tendinţa de a reacţiona cu alte
elemente).
Elementele nu au primit încă un nume, dar au o denumire
temporară de ununquadiu şi ununhexium.
Comisia a examinat de asemenea şi analizele descoperirilor
elementelor 113, 115 şi 118, dar a menţionat în raport că probele
nu au fost suficiente pentru a justifica adăugarea lor în tabelul
periodic.
Teoreticienii nucleari suspectează existenţa unei clase de atomi
super-grei care ar putea trăi pentru zeci de ani sau mai mult, şi
despre care suştin că ar putea avea noi proprietăţi chimice
utile.
Paul Karol, şeful comisiei care a aprobat includerea celor două
elemente în tabelul periodic, spune ca descoperirea elementelor 114
şi 116 este interesantă deoarece este un pas către această „insulă
de stabilitate” a tabelului periodic, despre care unii prezic că ar
putea avea nuclee cu 120 sau 126 protoni. „Ne aflăm din ce în ce
mai aproape acel moment”, spune Karol.
Sursa:
NewScientist