Miliarde de tone de frunze şi rădăcini îngheţate care zac de mii
de ani în solul din emisfera nordică sunt pe cale să se
decongeleze, aducând schimbări climatice catastrofale, declară
cercetătorii.
Un studiu legat de viteza cu care se topeşte permafrostul
sugerează că miliarde de frunze îngheţate şi de rădăcini ce au
rămas îngheţate în sol timp de mii de ani se vor dezgheţa în
următorii 10-20 de ani, eliberând cantităţi uriaşe de carbon în
atmosferă. Acest fapt va duce la schimbări climatice majore şi la
accelerarea încălzirii la nivel mondial, prin transformarea
regiunii Arctice într-o sursă de carbon.
Studiul face parte din prima investigaţie globală legată de
urmările încălzirii globale asupra marilor cantităţi de plante
congelate rămase nedegradate în sol de acum 30.000 de ani.
S-a descoperit de asemenea că până în anul 2200
aproximativ două treimi din permafrostul de pe Terra se va topi,
aducând la suprafaţa circa 190 miliarde de tone de dioxid de carbon
şi metan – aproximativ jumătate din totalitatea emisiilor de gaze
cu efect de seră provenite de la combustibilii fosili de la
începutul revoluţiei industriale şi până în prezent.
„Rezultatele noastre indică faptul că, odată cu topirea
gheţarilor, se vor elibera cantităţi uriaşe de carbon, favorizând
descompunera microbilor. Odată eliberat carbonul, nu se poate
inversa procesul astfel încât să se reintorducă gazele în gheţari”,
susţine Kevin Schaefer de la US National Snow and Ice Data Centre
din Boulder, Colorado.
Zona Arctică a experimentat schimbări climatice majore în
ultimul deceniu. Temperaturile medii au crescut dramatic, iar
cercetătorii au observat o topire semnificativă a permafrostului
subteran de la Alaska înspre estul Siberiei.
Creşterea temperaturilor a dus la prelungirea sezonului de vară
arctică şi a ajutat la creşterea plantelor şi astfel la reducerea
volumului de dioxid de carbon din aer. Cu toate acestea, în jurul
anilor 2025, permafrostul va începe să se topească şi să elibereze
mai mult dioxid de carbon, mult mai mult decât poate absorbi
tundra, susţine doctor Schaefer.
„În urma acestui studiu trebuie să luăm în seamă două probleme
foarte importante. Prima se referă la topirea permafrostului şi la
eliberarea unei cantităţi foarte mari de carbon şi a doua este că
procesul este unul ireversibil şi are efecte asupra obiectivului
nostru de a reduce emisiile de gaze. În cazul în care nu se va lua
în calcul eliberarea acestei cantităţi de carbon, eforturile
reducerii emisiilor de carbon vor fi inutile”, rezumă Schaefer.
Stratul de sol îngheţat permanent acoperă aproximativ o pătrime
din emisfera nordică şi începe la aproximativ un metru adâncime şi
poate continua până la 500 de metri adâncime. Primii trei metri
conţin cea mai mare parte de plante congelate, rădăcini şi iarbă
prinse în ultima era glaciară.
Sursa:
The Independent