Împreună cu echipa sa de cercetători de la Universitatea din
California, profesorul Rankin a observat 175 de persoane în timp ce
urmăreau filme scurte în care se purtau conversaţii.
La sfârşitul vizionării, participanţii au fost rugaţi să spună
dacă au identificat vreun indiciu al minciunii în limbajul sau
mimica celor din videoclipuri.
Jumătate dintre participanţi sufereau de o formă sau alta de demenţă, iar aceştia au
avut dificultăţi în a deosebi ironia sau minciuna de adevăr.
Profesorul Rankin şi echipa ei au explicat legătura dintre
fenomene, spunând că acest lucru se produce din cauza faptului că
atât boala Alzheimer, cât şi alte forme de demenţă
afectează lobii frontali ai creierului, cei responsabili cu
autocontrolul şi judecata.
Corelând rezultatele obţinute în urma studiului cu imagini RMN,
cercetătorii au putut demonstra că testul arătase adevărul.
Participanţilor care prezentau deteriorări la nivelul lobilor
frontali le-a fost aproape imposibil să identifice sarcasmul, a
anunţat Rankin’s la întîlnirea anuala a neurologilor din
America.
Cu toate acestea, bolnavii de Alzheimer s-au descurcat mai bine
decît cei ce sufereau de demenţă frontotemporală. Deşi demenţa
frontotemporala afectează doar 5% dintre bolnavii de demenţă, ea
tinde să se manifeste mai devreme, în jurul vârstei de 40 de
ani.
Profesorul Rankin crede că rezultatele testelor sale vor juca un
rol esenţial pentru o diagnosticare şi tratare mai bună a acestor
boli.
Sursa: article.com.au