Cele doua specii de furnici care au facut obiectul proiectului
de cercetare – o colaborare intre cercetatorii de la Langone
Medical Center din cadrul New York University si cei de la Howard
Hughes Medical Institute -, sunt Harpegnathos saltator si
Camponotus floridanus.
„Furnicile sunt creaturi extrem de sociale, iar
capacitatea lor de supravietuire depinde de comunitate in mod
destul de asemanator cu ceea ce se intampla la fiinta umana”, a
explicat seful echipei de cercetatori, Danny Reinberg.
Reinberg studiaza de ani buni epigenetica, sistemul complex care determina
activarea sau „stingerea” genelor, fiind in mod special interesat
de influenta pe care aceasta o are asupra longevitatii. In cazul
furnicilor, variatiile individuale sunt extreme: in anumite
colonii, reginele traiesc si de 10 ori mai mult decat cele
lucratoare.
„Studiind genoamele acestor doua specii de furnici am fost
fascinati de comportamentele si rolurile diferite pe care aceste
furnici lucratoare sunt capabile sa le dezvolte”, a comentat
Reinberg, adaugand ca deoarece toate furnicile dintr-o colonie au
in comun aceeasi informatie genetica, diferitele conexiuni
neuronale care determina comportamentul adecvat fiecarui rang
social trebuie sa fie controlate de mecanisme epigenetice. Iar
acest fapt ar putea deschide drumul catre o intelegere mai buna a
efectului mecanismelor epigenetice si in creierul fiintelor
umane.
Din studiu a reiesit ca circa 20% din gene sunt specifice
furnicilor, dar ca exista si o cota consistenta, circa 33%, de gene
impartasite si de fiintele umane.
CITESTE SI: