Conform cercetatoarei britanice Carolina Pagli si omologul sau
islandez, Freysteinn Sigmundsson, Vatnajokull – cea mai mare calota
de gheata din Islanda – dispare cu o rata de 5 kilometri cubi pe
an, o rata cu mult accelerata fata de primele decenii ale secolului
XX. Urmarea disparitiei gheturilor islandeze este reducerea
presiunii exercitata asupra scoartei terestre, proces ce
accelereaza ritmul transformarii rocilor subterane in magma.
Calculele celor doi geologi arata deja o crestere cu cel putin 10%
a ratei de producere a magmei fata de secolul trecut.
„Chiar daca Vatnajokull nu reprezinta un etalon pentru intreaga
planeta, calota islandeza fiind situata chiar la intrtaierea a doua
placi tectonice, topirea ghetarilor produce, pe langa scadarea
presiunii asupra scoartei terestre, cresterea nivelului marilor si
oceanelor, mutand, practic, centrii de presiune. Un atare proces nu
poate duce decat la miscarea semnificativa a placilor tectonice si
la cresterea riscului de aparitie a eruptiilor vulcanice.
Imaginati-va cum scoarta terestra, apasata de gheturile arctice, se
elibereaza de presiunea acestora si se ridica rapid. Apoi,
imaginati-va apele oceanice care pun presiune pe placile tectonice
in locuri care nu au cunoscut aceste efecte”, sustine si Bill
McGuire, profesor in cadrul Universitatii din Londra.
Carolina Pagli a indicat Muntele Erebus din Antarctica, Insulele
Aleutine si vulcanii din Alaska drept locuri in care trebuie sa ne
asteptam in curand la puternice eruptii vulcanice. Totodata,
cercetatoarea britanica a mentionat si pericolul aparitiei unor
vulcani in locuri total neasteptate. „Cat de curand, ne vom
confrunta cu o cresterea masiva a activitatii vulcanice la nivel
global. Privind spre trecutul Pamantului, spre fostele ere marcate
de incalziri globale, vom vedea limpede ca si atunci au avut loc
aceleasi fenomene”, a atentionat aceasta.
Sursa: DailyGalaxy
CITESTE SI:
DESCOPERA lumea in care
traiesti: