Cand sonda Galileo de la NASA a ajuns pe Jupiter in 1995 si a inceput sa transmita pe
Terra date cu privire la diversele masuratori
efectuate, astronomii au fost pusi in fata unei circumstante
neasteptate: planeta-gigant se dovedea a fi neobisnuit de saraca in
heliu si neon, doua dintre gazele nobile cele mai usoare. Noi
simulari cu privire la fizica planetei, ilustrate recent in revista
Physical Review Letters, dezvaluie acum si motivul: heliul cade in
interior sub forma de ploaie, iar in acele picaturi este eliberat
neonul.
Ca si Soarele, Jupiter este alcatuit in mare parte
din hidrogen si heliu. Dar sonda Galileo a aratat ca desi este mai
bogat decat Soarele in sase elemente, lui Jupiter pare a-i lipsi o
cantitate mica de heliu si o cantitate importanta de neon. Acesta
din urma constituie 1/600 din masa sistemului solar in ansamblu,
dar doar 1/6000 din stratul superior al atmosferei lui Jupiter,
unde Galileo a realizat observatiile.
Rezultatele oamenilor de stiinta erau in acord cu ipoteza ca
Jupiter ar fi fost un amestec omogen de hidrogen si heliu, dar
lipsea o explicatie pentru lipsa neonului. Misterul a fost rezolvat
acum de doi astronomi de la Universitatea Berkeley, California.
Utilizand o simulare a dinamici gazelor in straturile profunde ale
lui Jupiter, ei au demonstrat ca trebuie sa existe un strat
atmosferic in care heliul se condenseaza in picaturi in loc sa se
amestece in mod omogen cu hidrogenul. Iar neonul se dizolva in
aceste picaturi, care cad in mod progresiv in interiorul planetei
sub forma unei ploi de heliu.
Sursa: Le Scienze
CITESTE SI: