Victoria caracatitei mafiote – asasinarea generalului Dalla Chiesa

S-ar crede ca pentru
populatia italiana din secolul XX, care asista neputincioasa la
infiltrarea Mafiei in structurile sociale si economice, moartea
unui om nu ar insemna mare lucru, dupa zecile de crime nemiloase
care aveau loc aproape zilnic pe strazile Siciliei. In mod
surprinzator, tocmai disparitia unui singur om avea sa duca mai
departe lupta impotriva structurilor mafiote, concretizata
printr-un set de legi mult-asteptate ce au avut ca rezultat
ingradirea puterii si inasprirea pedepselor pentru cei care alegeau
sa traiasca dincolo de baricade.

Italia acelor vremuri avea vedete si vedete: cele care se aflau
in lumina reflectoarelor si cele care se aflau in fata baricadelor,
riscandu-si viata intr-un razboi silentios si periculos. Din
aceasta ultima categorie facea parte si generalul Dalla
Chiesa, un neobosit luptator contra mafiei care reusise sa
se infiltreze in structurile nationale intocmai ca un parazit
intr-un organism sanatos. Activitatile sale din Milano si Roma i-au
adus supranumele de Omul de Fier sau Supergeneralul, menite sa
onoreze activitatea acestui reprezentant al armatei italiene.
Articolele din presa, critica, invidia colegilor si, mai ales,
faptul ca incurca serios planurile mafiotilor, au facut din Dalla
Chiesa unul dintre cei mai cunoscuti oameni ai legii din
peninsula.

• REDESCOPERA SECRETELE MAFIEI!
• Traditiile mafiote italiene – legile nescrise ale crimei

In 1979, in calitate de sef al Diviziei I de carabinieri
din Milano, Dalla Chiesa avea in jurisdictie intreaga Italie
septentrionala. Pentru a face fata acestei sarcini deloc
usoare, acesta s-a asigurat ca va dispune de toate fortele si
echipamentele necesare. Mai mult decat atat, echipa pe care o
conducea era recunoscuta pentru minutiozitatea si rabdarea de care
dadea dovada in momentul strangerii dovezilor. Se spunea ca insusi
generalul se ocupa personal de organizarea operatiunilor, strangand
impreuna cu oamenii sai de incredere teancuri de documente si
informatii. De foarte multe ori, procesul enorm de documentare
necesita saptamani sau chiar luni, insa timpul indelungat nu parea
sa constituie un impediment pentru generalul care avea informatori
chiar si in inchisorile speciale. Reteaua intinsa era
sustinuta de o intreaga armata, toata la dispozitia lui, formata
din elicoptere, autoblindate, tancuri si 30.000 de oameni. Sub
coordonarea sa directa se mai afla o echipa speciala anti-tero,
formata din 60 de ofiteri, 120 de subofiteri si 1200 de oameni de
trupa.

La Milano si la Roma, Carlos Alberto Dalla Chiesa era privit ca un
erou salvator si, desi acest rol nu este deloc usor, in spatele
acestui spirit justitiar exista o armata intreaga gata oricand sa-i
execute ordinele. Lucrurile aveau sa ia o turnura diferita in luna
aprilie a anului 1982, cand generalului i s-a propus functia de
prefect al orasului Palermo.

Sicilia

Prima data cand Dalla Chiesa a pasit pe taramul sicilian a
fost la sfarsitul razboiului, in calitate de membru al corpului de
reprimare a infractionalitatii siciliene. Succesul
actiunilor sale i-au adus gradul de capitan. S-a intors la Roma
incununat de lauri, pentru a reveni pe insula in anul 1966, colonel
de aceasta data, cu o misiune importanta de indeplinit: anihilarea
filierei care se ocupa de droguri si de spalarea banilor obtinuti
din aceasta ocupatie ilicita. Inca o data, viitorului general i s-a
oferit ocazia de a-si arata calitatile de organizator si, de ce nu,
de bun psiholog, deoarece intelegerea modului in care gandeau si
actionau acesti oameni care nu faceau parte din lumea sa, era o
conditie esentiala pentru ca victoria sa fie de partea „baietilor
buni”.

A treia sosire pe insula avea sa fie insa si ultima. In
jurnalul pe care il tinea, Dalla Chiesa recunoaste ca era incercat
de presimtiri sumbre. In ciuda acestui fapt, accepta postul de
prefect al orasului Palermo. Desi aceasta numire poate
parea flatanta in ochii oamenilor, in realitate, egala cu o
sinucidere. In sarcina prefectului cadea si lupta cu tentaculele
mafiei, care aproape ca sufocasera viata sociala si economica a
insulei. Puterea acestei „caracatite” crestea pe zi ce trece, iar
oamenii erau atat de inspaimantati de ceea ce ar fi putut sa li se
intample, incat chiar daca un atac violent avea loc in plina zi,
niciodata nu existau martori, pentru ca desigur, nimeni nu vazuse
nimic.

Timpul
actiunii

Oamenii doreau sa-si reia traiul de dinainte, fara a mai tremura
pentru viata copiilor lor, insa in acelasi timp, se simteau
neputinciosi in fata unui monstru nevazut. Speranta lor se afla in
autoritati, iar speranta autoritatilor se afla in generalul Dalla
Chiesa. Dupa ce vestea numirii sale devine publica si se
raspandeste cu viteza vantului, pe strazile orasului Palermo se
putea observa o alta stare de spirit, ca si cum o parte din
tensiunea care pusese stapanire peste oras disparuse ca prin
minune. Sperantele palermitanilor nu aveau sa fie inselate.
Generalul Dalla Chiesa iese in public si tine cuvantari
atat in mijlocul muncitorilor, pe santiere, cat si in scoli si
facultati, incurajand oamenii sa se uneasca impotriva acestui
cancer care sufoca viata orasului incet, dar sigur, intocmai cum
boala actioneaza asupra unui organism sanatos. Mai mult
decat atat, face vizite personale la domiciliile familiilor ai
caror copiii erau toxicomani cunoscuti.

„Sunteti speranta tarii. Sunteti o speranta si pentru cei care,
ca mine, sunt convinsi de necesitatea unui efort complex, unitar,
al societatii italiene pentru infrangerea mafiei”, avea sa
cuvanteze acesta in fata elevilor Liceului Garibaldi, la care
insusi fiul sau, Nando, studiase in trecut. Actiunile sale de
incurajare nu raman fara rezultat. Oamenii par mai usurati si mai
increzatori, iar generalul primeste la randul sau scrisori de
sustinere si de multumire din partea cetatenilor si a
studentilor.

In afara zidurilor impunatoarei case care ii fusese oferita de
catre autoritati, Omul de fier nu se dezmintea. Nu era timp pentru
emotii si lamentari, era exclusiv timpul actiunii. In data de 2 mai
din ultimul an al vietii sale, Dalla Chiesa calatoreste pana la
Roma pentru a se intalni cu premierul Spadolini, caruia ii cere
adoptarea a doua masuri importante pentru indeplinirea telurilor
sale:

• puterea de a coordona, in calitatea sa de prefect, toate
  anchetele referitoare la Mafie, si aici nu se limita la cea
  siciliana, ci la toate structurile, la nivel national;
• prezentarea in parlament a legii Pio La Torre, un alt luptator
  impotriva crimei organizate, asasinat de catre Mafie;

In Palermo, comunica tuturor subalternilor un program in
patru puncte:

1. analizarea dosarelor cu privire la cazurile De
Mauro, Scaglione, Russo, Reina, Francese, Terranova, Mancuso,
Giuliano, Mattarella, Basile, Costa si comunicarea rapoartelor cu
privire la anchetele asupra traficului de droguri din
Palermo;
2. obtinerea datelor referitoare la sumele varsate
de catre statul italian si de Sicilia antreprenorilor
sicilieni;
3. adjudecarile administrative: nume si
cifre;
4. analizarea varsamintelor mari in valuta din
ultimii ani din bancile siciliene, venite dinspre bancile din
strainatate.

Dalla Chiesa –
omul

Asa cum am aratat mai sus, in afara zidurilor casei sale
impunatoare, Dalla Chiesa se arata neinfricat. Odata plecat din
mijlocul lumii sale violente, crude si insangerate, Omul de fier
devenea un barbat de 60 de ani, reintors in bratele proaspetei sale
sotiei sale, cu 30 de ani mai tanara. Nici viata sa personala nu
fusese pana in acel moment o linie dreapta. Unul dintre cele mai
negre momente din existenta sa a fost pierderea primei sotii, Dora,
si mama celor trei copiii ai familiei, Nando, Rita si Simona. Chiar
dupa decesul acesteia in urma unei boli, Dalla Chiesa continua sa
ii invoce prezenta linstitoare in jurnalele sale, pe care le scria
sub forma unei lungi scrisori catre sotia sa:
„31 martie: Cu mintea confuza, am fost cuprins de o multime de
ganduri atat in legatura cu ceea ce se zice si se scrie despre mine
privind faimoasa misiune, cat si in legatura cu faptul ca am fost
convocat azi dimineata la Ministerul de Interne. Si, intr-adevar,
comoara mea, asta e o decizie de extrema importanta, deoarece,
fireste, numirea ca prefect nu-mi gadila amorul propriu, si nici
macar aceea de prefect clasa I”.

Ironia a facut ca atunci cand sperantele omului Dalla Chiesa de a
avea un camin primitor la care sa se intoarca in fiecare seara s-au
implinit, in acelasi an, numai cateva luni mai tarziu, cei doi soti
aveau sa se odihneasca pentru totdeauna, impreuna.

La 12 iulie 1982, Carlo Alberto Dalla Chiesa si Emmanuela
Setti Carraro devin sot si sotie. Cei doi se stabilesc
impreuna in Palermo, intr-o cladire somptuasa din oras. Tanara
sotie avea sa se planga in repetate randuri de faptul ca se simte
prea singura intr-o casa atat de mare, fiind nevoita sa traiasca
tot timpul cu teama in suflet pentru viata sotului ei. Nu o data a
incercat Emmanuela sa isi convinga sotul sa paraseasca acest oras
intunecat, insa incercarile ei de induiosare au fost sortite
esecului. Generalul avea o misiune.

” – Sa plecam de aici cat mai avem timp. Viata e atat de
scurta, Carlo…
– Tocmai pentru ca este atat de scurta trebuie sa lasam ceva in
urma noastra.
– Bine, dar tie nu-ti este niciodata frica?
– Frica, Emmanuela, trebuie sa inveti s-o stapanesti. Daca o tii
numai pentru tine, fara sa-i permiti sa iasa afara, atunci inseamna
ca ai castigat batalia”.

Dalla Chiesa invatase demult sa isi stapanesca frica. Nu se temea
pentru el, insa desi nu marturisea, se temea pentru cei dragi,
pentru copiii sai, care erau de acum oameni in toata firea, si
pentru tanara si prea putin experimentata sa sotie.

Ultimele zile la
Palermo

In aceasta perioada apar primele semne. Dalla Chiesa stie
ca Mafia este cu ochii pe el…si cu urechile pe telefonul sau,
pentru ca de fiecare data cand vorbeste la telefon aude un declic
ciudat. In seara de 10 august, observa o masina rosie
parcata de mult timp in fata casei sale. Suna la postul de
carabinieri pentru a face o scurta verificare. In masina
abandonata, acestia descopera cadavrele a trei mafioti asasinati de
un clan rival. In acelasi timp, un telefon anonim la redactia
cotidianului L’Ora anunta: „Cu executiile de azi, operatiunea
Dalla Chiesa e aproape terminata. Ati inteles bine: aproape
terminata”.

In ciuda acestor dovezi de ostilitate, generalul este mai puternic
decat omul. Dalla Chiesa continua sa munceasca asiduu. Strange
date, analizeaza dosare si redacteaza rapoarte prin intermediul
carora sunt denuntati mafioti importanti. La 11 august termina de
schitat portretul noii mafii. Ca urmare a datelor si informatiilor
stranse, din surse mai putin cercetate, Dalla Chiesa reuseste sa
scoata in fata cifre, cazuri, date depre cazuri, retele, si mai
ales, nume. Nume ale unor familii de vaza din Palermo si Sicilia.
O organizatie mafiota atat de bine pusa la punct, cu
conexiuni nebanuite, uneori chiar si in cercurile inalte ale
societatii italienesti, nu putea fi contracarata decat cu un
efectiv militar pe masura. Prin urmare, Dalla Chiesa
solicita guvernului sa il investeasca cu puteri speciale, dar si sa
asigure sprijinul logistic si armamentulul necesar. Metodele sale
de lupta se imbunatatesc si se diversifica. Pe langa infiltrari si
marturisiri, Dalla Chiesa initiaza metoda controalelor fiscale si
financiare, care promitea sa il aduca in mijlocul problemei,
amenintand sa deconspire chiar si colaboratorii „onesti”. Generalul
prezinta ministrului de finante Rino Formica si sefului politiei
fiscale un raport cu privire la situatia a 2000 de intreprinderi
banuite de colaborari cu mafia.

Chiar daca la numirea generalului Dalla Chiesa in postul de
prefect, autoritatile au declarat ca si-au pus sperantele in acest
om, pe parcursul scurtului sau mandat, au facut prea putin pentru
a-l ajuta si au raspuns prea rar cererilor sale. Dalla Chiesa se
simtea legat de maini si de picioare, nemaiavand de partea sa
efectivele militare pe care le comanda in trecut, insa a refuzat sa
se lase infrant de aceste inconveniente ce ar fi descurajat pe
multi. In tot acest timp, era cat se poate de constient de faptul
ca actiunile sale nu faceau decat sa ii puna in garda inamicii.
Cum a ales Dalla Chiesa sa se protejeze pe sine de Mafie?
Nefacand nimic. In mod surprinzator, masurile de siguranta
care il priveau erau ridicol de simple in comparatie cu importanta
personajului. A refuzat masinile blindate, circula cu taxiul sau cu
masina personala, permitand totusi unor garzi de corp sa il
insoteasca. Chiar si asa, in fata mijloacelor si puterii mafiei
niste bieti oameni nu erau decat niste tinte in plus. Dalla
Chiesa aproape ca s-a incapatanat sa nu beneficieze de toata
protectia ce i se cuvenea. Credea ca gesturile sale nu vor face
decat sa ii sfideze inamicii. Ceea ce s-a si intamplat.
I-a sfidat, le-a provocat teama, dar in acelasi timp a facut si
necesara eliminarea sa. In acest scop, insusi Dalla Chiesa avea sa
le dea o mana de ajutor nesperata asasinilor sai.

Interesul generalului pentru clanurile mafiote nu avea sa fie deloc
apreciat de catre acestia din urma. Cosa Nostra decide sa termine
odata pentru totdeauna cu acest ghimpe din coasta. Este hotarata
data: 3 septembrie 1982. Era un fapt stiut ca generalul isi
schimba intotdeauna itinerariul spre casa, prin urmare doi
motociclisti aveau sa ii urmareasca masina de la iesirea din
prefectura si sa indice prin walkie-talkie drumul pe care acesta
urma sa il aleaga catre casa. Ca sa fie siguri ca infama
operatiune va avea succes, se asigura ca fiecare ruta posibila va
fi acoperita de o masina. In acea zi, bantuit de presimtiri din
cele mai sumbre si simtindu-se obosit de lupta cu morile de vant,
Dalla Chiesa isi suna fosta escorta, Giuseppe Carducci, si il
cheama de urgenta la Palermo, motivand ca a ramas singur. Carducci
avea sa relateze mai tarziu: „Generalul avea o voce grava si
parea nelinistit. M-a lasat sa inteleg ca cineva din preajma sa, de
la prefectura, tradeaza.”

In aceeasi zi, Emmanuela il suna sa il intrebe daca soseste la
masa. Sotul sau o anunta ca nu poate ajunge la pranz, insa accepta
propunerea acesteia de a veni sa-l ia cu masina de la
serviciu.

In 3 septembrie, la ora 21:30, Emmanuela ajunge la prefectura in
masina sa, un Innocenti alb. La indicatiile generalului, o ia pe
via Carini, insa nici unul dintre pasagerii masinii nu apuca sa
constientizeze pericolul in momentul in care sunt inconjurati de
doua masini si o motocicleta, pentru ca in secunda urmatoare
o ploaie de gloante se revarsa asupra pasagerilor din
micuta masina alba. 30 de gloante au fost trase. Prima victima a
fost Emmanuela, i-a urmat generalul Dalla Chiesa, si in cele din
urma, soferul Domenico Russo, care a murit la
spital.

Cateva clipe mai tarziu, o voce anunta la telefonul redactiei Il
Giornale di Sicilia: „Operatiunea Carlo Alberto Dalla Chiesa
s-a incheiat”.

Dincolo de viata, este
viata

Valurile de indignare pe care asasinarea lui Dalla Chiesa le-a
starnit nu au mai avut precedent de la rapirea si asasinarea
presedintelui democratiei crestine din 1978. Opinia publica declara
acest act drept cea mai violenta sfidare la adresa statului.
Oamenii se intreaba cum a fost posibil, uitand poate ca cel
supranumit Omul de fier, era dincolo de toate, un om.
Dincolo de intrebari, in Italia a luat amploare un fenomen fara
precedent in lupta cu Mafia. Pentru prima data, oamenii au devenit
uniti. Presa italiana declanseaza campanii de sensibilizare a
populatiei, dar si de mustrare a guvernului, pe care il acuza de
lentoare, incertitudine si de subestimare a fenomenului. Cele mai
mari centre sindicale ale Italiei, trei la numar, organizeaza o
greva de patru ore in Sicilia si oprirea timp de zece minute a
intregii retele de transport urban din tara. Mai mult decat
atat, intr-un comunicat de presa, sindicatele confirma vointa de a
lupta contra terorii criminale a mafiei, cerand guvernului
„raspunsuri si rezultate concrete, precum si adoptarea de masuri
extraordinare si exceptionale. Orice insuficienta,
indecizie si intarziere ar echivala cu o predare neconditionata in
fata dominatiei criminale a mafiei asupra populatiei siciliene”. Au
loc manifestatii la care participa sute de mii de oameni din toate
categoriile sociale. „Este batalia tuturor”, anunuta ziarul Il
Mattino.

Presiunile imense facute de catre opinia publica si de catre presa
a facut ca la numai doua zile de la asasinarea lui Dalla Chiesa sa
fie numit un inalt comisar pentru lupta contra mafiei, care urma sa
fie inzestrat cu vaste puteri de coordonare intre organismele
adminstrative si politice. Este exact ce Dalla Chiesa solicitase
neobosit, in nenumarate randuri, fara nici un succes.
Ironia face ca tocmai moartea sa sa puna in miscare toate
parghiile sistemului, necesare crearii unui front comun de aparare,
dar si de combatere a infractionalitatii. Varful acestei
lupte surde avea sa fie atins in momentul votarii in parlament a
legii Antimafia, denumita legea La Torre – Rognoni (dupa numele
deputatului comunist asasinat si al ministrului de interne Virginio
Rognoni). In acea zi, lucrurile s-au desfasurat cu o viteza
ametitoare: in mai putin de 24 de ore, parlamentul italian a
aprobat 44 de articole de lege. Premierul Giovanni Spadolini
declara noua lege antimafia „un raspuns de exceptie la o
amenintare de exceptie”.

In tot acest timp este investigata asasinarea generalului si se
cauta ucigasii. In ciuda mobilizarii generale, anumite tipare
continua sa se repete: desi bulevardul via Carini traverseaza
centrul orasului si la ora aceea era plin de lume, nimeni nu vazuse
nimic. Cand investigatorii credeau ca si de acesta data faptasii
vor ramane nepedepsiti, apare un martor ocular, gata sa depuna
marturie, a carui identitate a ramas necunoscuta pana la sfarsitul
procesului. In urma marturiei acestuia au fost arestati Nicola
Alvaro, unul dintre ucigasi, care apartinea unei familii cunoscute
pentru implicarea in traficul de droguri. Un alt mandat de arest a
fost emis pe numele boss-ului mafiot Benedetto Santapaola, care a
reusit insa sa fuga din Italia. Mai tarziu, a reiesit ca
asasinarea lui Dalla Chiesa a fost un serviciu pe care mafia din
Catania l-a facut celei palermitane, pentru a obtine, in schimbul
vietii inamicului de temut al mafiotilor locali, permisunea de a
patrunde in traficul international al drogurilor.

In locul in care drumul generalului Dalla Chiesa si al sotiei sale
s-au oprit pentru totdeauna, o pancarta anonima, purtand un mesaj
simplu, pastreaza in memorie sacrificiul: „Aici zace
speranta sicilienilor cinstiti”.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE CLANUL
SICILIENILOR INCORUPTIBILI SI SACRIFICIUL LOR IN LUPTA ANTIMAFIA,
IN URMATORUL EPISOD AL MARATONULUI „DESCOPERA
SECRETELE MAFIEI”!

Nu ratati niciun articol din
maratonul „Descopera secretele
Mafiei” si veti afla ceea ce putini au avut curajul sa
va spuna pana acum…crima organizata se desfasoara chiar langa
voi, face parte din viata voastra, fara ca macar sa o
stiti!