Mafia irlandeza – Teroarea nevazuta a Mainii Albe

Inca din secolul al
XVIII-lea, irlandezii au inceput sa debarce in America. In veacul
urmator, valuri masive de emigranti au pornit din Irlanda spre
Statele Unite ale Americii, ca spre un nou Taram al Fagaduintei.
Stabilindu-se in orase, au dat nastere uneia dintre cele mai vechi
si importante retele de crima organizata, ramasa in istorie sub
numele de mafia irlandeza.

In cautarea unei vieti
mai bune

• REDESCOPERA SECRETELE MAFIEI!
• Traditiile mafiote italiene – legile nescrise ale crimei

Inainte de revolutia americana, numarul irlandezilor care migrau
in SUA era relativ mic. Plecau acolo fie de buna voie – asa cum se
intampla cu servitorii care-si urmau stapanii -, fie deportati ca
urmare a unor infractiuni comise in tara de origine. Dupa anul
1820, numarul lor a crescut enorm: incepuse epoca marii dezvoltari
economice a SUA, peste tot se defrisa, se construia, iar mana de
lucru era mai necesara ca oricand. Impinsi de saracie, barbatii
Irlandei – pe vremea aceea o tara prea putin dezvoltata – isi
paraseau insula cetoasa in cautarea unei vieti noi, peste ocean.
Ajunsi in America, mii de irlandezi lucrau in exploatari
forestiere sau in constructii, mai ales in partea de nord-vest a
tarii. Marile proiecte de constructii au avut de castigat
de pe urma sosirii in numar mare a irlandezilor dornici sa lucreze
in America. Saparea Canalului Erie, de pilda, – menit sa lege raul
Hudson cu lacul Erie, aflat la granita dintre SUA si Canada, – a
fost un astfel de proiect: cei mai multi dintre muncitorii care au
lucrat la construirea lui erau irlandezi.

Imigranti irlandezi la sfarsitul secolului al
XIX-lea

Daca ar fi fost doar atat, SUA n-ar avea astazi peste 36 de
milioane de locuitori de origine irlandeza (autodeclarati ca atare
cu prilejul unui studiu efectuat in anul 2006). Dar,
incepand cu anul 1854, s-a petrecut in Irlanda ceva cumplit, care
avea sa-i goneasca pe irlandezi din propria lor tara, facandu-i sa
caute peste ocean o viata mai buna – sau macar supravietuirea.
Irlanda a fost lovita de o foamete ingrozitoare, pricinuita de o
boala a cartofului, boala care a distrus recoltele de care depindea
viata unei treimi din populatia tarii. La acest ghinion s-au
adaugat factori politici si sociali. Irlanda, cucerita de englezi,
se afla in componenta Marii Britanii. Pamanturile erau detinute de
un mic numar de proprietari bogati, dintre care multi isi petreceau
viata in Anglia, lasandu-si mosiile in grija unor arendasi care
aveau sarcina de a stoarce venituri cat mai mari – evident,
exploatandu-i pe tarani. In lipsa unor relatii mai bune, mai
apropiate, intre stapanii pamanturilor si cei care le munceau,
relatii care le-ar fi conferit, poate o oarecare protectie in fata
flagelului, irlandezii au resimtit groaznic scaderea
recoltelor care le asigurau hrana. Foametea a lovit cumplit
populatia deja saracita. Un milion de oameni au murit, iar alti un
milion si-au luat, pur si simplu, lumea in cap, parasindu-si tara,
unde parea ca nu-i asteapta decat moartea prin
infometare.

America le aparea acestor deznadajduiti ca un liman, un loc in care
ar fi putut sa gaseasca un trai mai bun. Asa incat intr-acolo s-au
indreptat cei mai multi dintre irlandezii plecati de acasa.
Aproximativ doua tremi s-au dus in SUA si o treime in Canada dar,
dintre acestia din urma, multi au parasit Canada dupa cativa ani,
mutandu-se si ei in Statele Unite ale Americii si alaturandu-se
comunitatilor irlandeze deja instalate in cateva orase aflate in
plina dezvoltare, precum Philadephia, Boston, New York si
Providence. Treptat, au inceput sa se stabileasca tot mai la vest,
din Pittsburg, Chicago si Detroit pana in San Francisco si Los
Angeles. Iar din randul comunitatilor de imigranti
irlandezi s-au constituit mai intai bandele strazilor – sau bandele
de cartier -, iar dintre acestia s-au recrutat, mai tarziu, membrii
unor extinse grupari de crima organizata care, impreuna, au
alcatuit asa-numita mafie irlandeza. (Un numar mai mic de
irlandezi a ales Australia spre a-si incerca norocul, drept care si
acolo exista, mai ales in orasul Melbourne, o istorie si o traditie
a mafiei irlandeze. Membrii acesteia sunt infiltrati in mai multe
sindicate, pe care le controleaza intr-o masura mai mare sau mai
mica. Se banuieste ca ar fi fost implicati si intr-o serie de
omoruri care au avut drept victime peste 30 de membri si asociati
ai unor grupari de crima organizata, intre anii 1998 si 2009. Dar
sa nu anticipam.)

Gangsteri irlandezi din America anilor
’20

O viata la marginea
societatii

Viata irlandezilor in SUA era, cel mai adesea, precara.
Erau supusi discriminarii – mai ales din motive religioase, cei mai
multi dintre ei fiind catolici, in vreme ce populatia majoritara
era protestanta. Dar, mai grav, aveau, cum am spune azi, o
„imagine proasta”, fiind considerati violenti, alcoolici, nedemni
de incredere si inclinati spre tot felul de faradelegi. Unul dintre
stereotipurile cele mai frecvent asociate cu irlandezii era
apartenenta lor la bandele de strada, alcatuite din derbedei
batausi, lipsiti de orice bruma de comportament civilizat. Ca
asemenea bande si asemenea infractori au existat , e neindoielnic;
inca de la inceputul secolului al XIX-lea, in orasele unde existau
comunitati irlandeze, s-au constituit grupuri de barbati de aceasta
origine. Asa cum se intampla si azi cu bandele de cartier,
aceste grupari erau rivale, fiecare cautand sa obtina un avantaj
asupra celorlalte, sa capete un statut superior, iar rivalitatea
degenera, in cele din urma, in conflicte, alimentate de
factorii psihologici inerenti vietii pe care o duceau acesti
oameni. Traind cel mai adesea in mahalale, ducand o viata mizera,
care starnea resentimentele si stimula agresivitatea, gasindu-si
adesea refugiul in alcool, irlandezii din America aveau toate
sansele sa dea nastere unui asemenea fenomen. Iar aceste bande de
cartier au stat la originea „mafiei” irlandeze.

Bandele irlandeze isi obtineau veniturile ocupandu-se de
tot soiul de afaceri ilegale, dirijand retele de jocuri de noroc,
prostitutie, baruri, case de pariuri. Una dintre specialitatile lor
recunoscute era „aranjarea” curselor de cai. Unul dintre
primii asemenea afaceristi a fost James „Old Smoke” Morissey, o
foarte bizara figura a istoriei americane, un personaj incredibil,
care s-a ridicat de la statutul de emigrant sarantoc si analfabet
pana la cel de reprezentat in Congresul si in Senatul Statelor
Unite ale Americii, in buna parte datorita caracterului sau darz si
duritatii capatate ca urmare a vietii grele pe care a dus-o in
tinerete. El si-a castigat notorietatea boxand, fiind unul dintre
primii si cei mai cunoscuti eroi ai ringului in SUA; in acelasi
timp, insa, a fost implicat in tot felul de afaceri cu pariuri
sportive, iar unii spun ca ar fi patronat si niste case de
toleranta. Asta se intampla in a doua jumatate a secolului al
XIX-lea.

James „Old Smoke” Morissey

In anii 1860 si 1880, in SUA au sosit valuri masive de
imigranti evrei si italieni. Acestia aveau aceleasi probleme ca si
imigrantii irlandezi: erau saraci, inaspriti de viata grea,
dispretuiti de populatia autohtona protestanta, discriminati si
plini de ura si frustrarea pe care o astfel de viata le sadeste in
oameni. Si fenomenul s-a repetat: dupa cateva decenii,
mafia irlandeza si-a vazut pozitia dominatoare amenintata de mai
nou constituitele mafii evreiasca si italiana. Razboiul dintre ele
s-a intetit la inceputul secolului XX si a ajuns la apogeu in
perioada prohibitiei (1919 – 1933). Ca si alti emigranti,
irlandezii au vazut in prohibitie un prilej de afaceri si de
imbogatire. Dar era vorba de o lume dura, in care fiecare
trebuia sa-si faca loc cu pumnii si cu gloantele. Pentru a ajunge
sa faci afaceri rentabile cu spirtoase – afaceri ilegale – trebuia
sa fii capabil sa te aperi de cei care voiau sa-ti deturneze
transporturile si sa-ti fure marfa si, cum pentru cei inclinati
spre violenta cea mai buna aparare este atacul, bandele incercau
care mai de care sa-si sterpeleasca unele altora incarcaturile de
alcool transportate clandestin.

Irlandezii s-au impus repede in acest brutal „mediu de afaceri”,
caci trecutul violent al bandelor de imigranti irladezi pregatise
deja o adevarata traditie a violentei in randurile lor. Asa ca
gangsterii irlandezi au devenit jucatori temuti in lumea intunecata
a afacerilor interlope. La Chicago, orasul devenit simbol
al gangsterismului in anii prohibitiei, numeroase grupari irlandeze
s-au implicat in comertul clandestin cu bautura, rivalizand atat
intre ele, cat si cu gangsterii italieni, ca Al Capone si banda sa
Chicago Outfit, rivalitatea comerciala degenerand in confruntari
pline de impuscaturi, sange si morti.

In primii ani ai secolului XX, mai multe bande irlandeze din New
York au incercat sa tina piept puterii crescande a gangsterilor de
origine italiana, asociindu-se intr-o grupare numita White
Hand Gang. Initial, metoda a functionat cu succes,
tinandu-i la respect pe rivalii italieni. Dar, curand, pe la
mijlocul anilor 1920, alianta irlandeza s-a destramat si gangsterii
italieni au dobandit suprematia in lumea interlopa new-yorkeza. Iar
distrugerea aliantei a pornit chiar din interior, pentru ca, pe
langa conflictele cu gangsterii evrei si italieni, mafia irlandeza
era macinata adesea de razboaie interne. Bandele se luptau intre
ele si acest lucru le-a slabit considerabil puterea si le-a grabit
declinul.

Membri ai gruparii White Hand Gang

• Acest fenomen nu a fost specific doar primelor decenii ale
  secolului XX: in Boston, oras in care mafia irlandeza are o istorie
  lunga si bine documentata, s-a desfasurat, in anii 1960, un
  sangeros razboi intre doua grupari rivale: Charlestown Mob, condusa
  de fratii McLaughlin, si Winter Hill Gang, carmuita de James
  „Buddy” McLean. De data aceasta conflictul ar fi izbucnit, se
  spune, nu din cauza unei rivalitati de ordin economic, ci din
  pricina unei povesti cu femei: unul dintre fratii McLaughlin ar fi
  incercat sa-i fure iubita unui asociat al bandei Winter Hill.
  Razboiul s-a soldat cu mai multi morti si cu disparitia bandei
  Charlestown Mob.
• Intre 1966 si 1977, New York a fost teatrul unui razboi pentru
  suprematie intre Michael Spillane si James Coonan, fiecare dorind
  sa capete controlul asupra gruparii The Westies. Conflictul s-a
  complicat prin implicarea a doua organizatii mafiote italiene,
  clanurile Gambino si Genovese, incheindu-se, in cele din urma, dupa
  infruntari soldate cu mai multi morti, printr-o intelegere intre
  grupuri, prevazandu-se si niste clauze financiare care sa
  multumeasca pe toata lumea si sa puna capat luptelor.

Mafia irlandeza
contemporana

Daca, timp de un secol, mafia irlandeza din America purtase
stigmatul originii sale si inclusese mai ales oameni din clasele
inferioare ale societatii – urmasi ai imigrantilor saraci si
agresivi care formasera bandele de cartier in secolul al XIX-lea –
in schimb, in anii 1950 si 1960, americanii de origine
irlandeza au inceput sa se inalte treptat. Au trecut, in
marea lor majoritate, la afaceri legale; un mare numar dintre ei au
facut studii universitare. Odata cu cresterea nivelului intelectual
si social al minoritatii irlandeze si cu scaderea
infractionalitatii in randurile sale, imaginea ei s-a imbunatatit
considerabil. O contributie la acesta ameliorare a avut-o,
probabil, si alegerea ca presedinte (in 1960) a lui John Fitzgerald
Kennedy, mandru de originea sa irlandeza si a carui popularitate
s-a rasfrant in mod pozitiv asupra grupului etnic din care facea
parte.

Tatuaj tipic al gangsterilor
irlandezi

Cum se prezinta mafia irlandeza in a doua jumatate a secolului XX
si in primii ani ai secolului XXI? Reputatia ei de violenta si
cruzime a palit mult. Totusi, au mai fost asociate cu ea cateva
scandaluri (destul de rasunatoare, e drept) si cateva personaje
devenite aproape legende. Unul dintre aceste scandaluri are in
centru figura lui James Joseph Bulger, zis Whitey Bulger
(n. 1929), american de origine irlandeza, presupus cap al gruparii
Winter Hill Gang si care se afla pe lista celor 10 oameni pe care
FBI ii cauta cu cea mai mare inversunare. Bulger este
acuzat de o gramada de infractiuni, printre care omor, talharie,
spalare de bani si trafic de droguri. Afacerea a implicat si un
scandal de coruptie, acesta fiind motivul penteru care cazul a
facut atata valva: Bulger a reusit, in anii 1990, sa scape de toate
incercarile FBI-ul de a-l captura, gratie informatiilor pe care i
le-a furnizat chiar un membru al FBI, agentul John Connolly. Timp
de ani de zile, acesta a transmis membrilor bandei Winter Hill
informatii confidentiale privind intentiile si actiunile FBI cu
privire la ei.

John Connolly a fost, la randul lui, acuzat de complicitate la
numeroase fapte savarsite de Bulger si, in urma condamnarilor
primite (ultima la 15 ianuarie 2009 – la 40 ani de inchisoare)
urmeaza, dupa toate probabilitatile, sa-si petreaca tot restul
vietii in detentie. Intre timp, Whitey Bulger este in
continuare cautat de FBI, care a anuntat ca ofera o recompensa de 2
milioane USD (!) pentru informatii care sa duca la capturarea
lui. Cea mai recenta stire sigura, care ii confirma
prezenta la Londra, dateaza din 2002. De atunci, nu s-a mai primit
nici o informatie certa.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE AL CAPONE –
GANGSTERUL PRIN EXCELENTA, IN URMATORUL EPISOD AL MARATONULUI
„DESCOPERA
SECRETELE MAFIEI”!

Nu ratati niciun articol din
maratonul „Descopera secretele
Mafiei” si veti afla ceea ce putini au avut curajul sa
va spuna pana acum…crima organizata se desfasoara chiar langa
voi, face parte din viata voastra, fara ca macar sa o
stiti!