Wicca – misterioasa religie a vrajitoarelor

Restaurarea Magiei

Nu putem intelege ce este Wicca fara a plasa, cu multa atentie,
aceasta miscare in timp: corpusul de credinte al vrajitoarelor de
secol XX isi extrage seva ezoterica din explozia de
misticism si obscurantism care a erupt in epoca
victoriana, intre 1830 si 1900. Aceasta perioada a
insemnat, mai ales, o schimbare radicala si dramatica a
modului in care omul se raporteaza la lume si la propria
existenta. Pe masura ce influenta Bisericii asupra
Statului s-a stins, Europa a fost cutremurata de reforme
politice si sociale, iar ideile ostracizate si interzise
ale ganditorilor din trecut au inceput sa circule fara oprelisti.
De asemenea, s-au format noi scoli de gandire care au pus bazele
societatii democratice moderne. Vorbim aici de filosofi precum
Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), Immanuel Kant (1724-1804),
Jeremy Bentham (1748-1832), John Stuart Mill (1806-1873), Søren
Kierkegaard (1813-1855) sau Karl Marx (1818-1883), ganditori care
prin cartile pe care le-au scris au popularizat o serie de
idei revolutionare care au schimbat ireversibil legatura dintre
individ si societate, precum si pe aceea dintre condusi si
conducatori. Pe scurt, toate principiile ideatice si
aspirationale ale filosofilor s-au tradus in
Libertate, o libertate uitata, pe care oamenii nu
o mai cunoscusera din zorii umanitatii. Iar urmarile acestei
libertati nu s-au lasat asteptate.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Ganditorii secolelor XVII si XVIII – adevaratii
parinti ai societatii moderne

In primul rand, spiritele luminate au fost eliberate de aproape
orice constrangere – artistii, oamenii de stiinta si
inventatorii au avut posibilitatea sa cerceteze, sa creeze si sa
inoveze fara nicio opreliste. Aceasta este epoca
marilor izvoditori, articulata de Alexander Graham Bell
(1847-1922, inventatorul telefonului), Ludwig Boltzmann (1844-1906,
parintele mecanicii si termodinamicii), Marie Curie (1864-1937,
pionierul radiocativitatii), Thomas Edison (1847-1931, inventatorul
becului), Sigmund Freud (1856-1939, parintele psihanalizei), Carl
Friedrich Gauss (1777-1855, parintele astronomiei si statisticii
moderne), Robert Koch (1843-1910, pionierul bacteorologiei
moderne), Gregor Mendel (1822-1884, parintele geneticii), Dmitri
Mendeleev (1834-1907, inventatorul tabelului periodic al
elementelor), Louis Pasteur (1822-1895, pionierul microbiologiei),
Nikola Tesla (1856-1943, parintele electricitatii si al
magnetismului) sau Charles Darwin (1809-1892, cel mai cunoscut
promotor al evolutionismului).

In al doilea rand, apare o noua „specie” de
exploratori care, spre deosebire de cei din Evul Mediu
(subventionati de catre diverse regate sau imperii si trimisi in
misiuni aproape exclusiv in scopuri mercantile), calatoresc
dupa bunul plac, manati de pasiuni puternice si completeaza
puzzle-ul descoperilor geografice si naturaliste care
formeaza imaginea completa a Pamantului. Ei sunt scotianul
Alexander MacKenzie (1764-1820), care a traversat Oceanul Arctic,
prusacul Alexander von Humboldt (1769-1859), care a explorat
intreaga America Latina, britanicul Mungo Park (1771-1806), care a
cutreierat Africa sau irlandezul Thomas Coulter (1793-1843), care a
dezvaluit Mexicul si Arizona.

Nu in ultimul rand, majoritatea miscarilor spirituale si a
societatilor secrete care s-au ascuns de furia si de prejudecatile
clericilor pe intreg parcursul Evului Mediu, ies din
obscuritate si se implica activ si vizibil in mersul
societatii. Masoneria este promotorul unei serii
de miscari de emancipare si de revolutii atat in America, cat si in
Europa, urmasii diverselor ordine oculte se reorganizeaza si sunt
redescoperite o multime de practici pagane. Paradoxal, in plina
epoca industriala, are loc o adevarata restaurare a
Magiei. Transcedentalismul lui Kant intra in simbioza cu
Teosofia Helenei Blavatsky, iar din ciocnirea filosofiei germane cu
esoterismul ortodox se naste o adevarata pleiada de miscari
spirituale. In acest urias sincretism de credinte si miscari, in
plina efervescenta mistica, spre sfarsitul secolului XIX, undeva in
Anglia se infiinta o mica organizatie care isi propunea sa
revigoreze stravechile practici vrajitoresti din Regatul
Unit. Numele ei era Sabatul Padurea
Noua.

Marea Preoteasa (dreapta) si Maestrii Sabatului
Padurea Noua din zilele noastre

De la grupul batranei Dorothy la confreeria Wicca

Initial, la inceputul secolului XX, Sabatul Padurea Noua era
o adunatura pestrita de magicieni, ocultisti, frati
rosacrucieni, simpatizanti ai antroposofiei si teosofiei si grupuri
francmasonice – numitorul comun al membrilor fiind
afinitatea pentru religiile pagane, folclorul si
ritualurile vrajitoresti medievale din Anglia. Se pare ca
grupul a fost finantat de trei mari familii aristocratice – care
aveau in arborele genealogic ascendente oculte – si de
Dorothy Clutterbuck, o misterioasa burgheza
nascuta in India, fiica a unui capitan din armata britanica. Odata
cu sinteza numeroaselor culte si practici magice din cadrul
Sabatului, miscarea isi defineste o linie ideologica coerenta care
capata numele de Wicca. Spre 1930, Dorothy ajunge Mare Preoteasa a
Sabatului sau Daffo (staveche denumire a
druizilor), iar in 1939, intr-o ceremonie antologica, initiaza in
secretele ezoterice un barbat pe nume Gerald
Gardner, performand un ritual stravechi din care nu
lipsesc incantari, personificari si chiar acte de magie si
botezandu-l cu numele ocult Scire.

La acea vreme, Gardner, in varsta de 55 de ani, era deja un
initiat. Antropolog, arheolog si scriitor,
englezul isi petrecuse prima jumatate a vietii in Ceylon, Borneo,
Malaezia, Palestina, Cipru si Turcia, colectand numeroase
informatii despre diversele practici vrajitoresti
din aceste locuri. Inclinatia sa pentru magie este naturala –
bunicul sau, Joseph, fusese vrajitor, precum si una dintre
stramoasele sale de origine scotiana, Grissell Gairdner care, in
1610, la Newburgh, fusese arsa pe rug pentru vrajitorie. De
asemenea, Gardner leaga stranse prietenii cu numerosi
ocultisti din toata lumea, precum englezul Ted Surgenson,
care dezvoltase teoria ca zanele ar fi o populatie staveche si
uitata, americanul John Cornwall, prin intermediul caruia in
Malaezia cunoaste numerosi samani pigmei sau Edward
Alexander (Aleister) Crowley care-l introduce in
Hermetic Order of the Golden Dawn (Ordinul Hermetic al
Zorilor de Aur), o organizatie secreta francmasonica si
rosacruciana. Odata cu moartea tatalui sau, Gardner incepe
sa aiba viziuni profetice si, in urma unor
experiente paranormale terifiante, sa creada in spiritism.
Daca la inceput, profesorul britanic se raporta la stiintele oculte
prin curiozitatea si neincrederea cercetatorului stiintific, in a
doua parte a vietii, Gardner incepe sa creada din ce in ce
mai mult in diversele practici magice pe care le-a
intalnit in calatoriile sale.

Reprezentare grafica a Cercului Magic
al vrajitoarelor

In 1938, englezul se intoarce pentru totdeauna in Anglia, iar un an
mai tarziu adera la o societate secreta numita Fratia
Rosacruciana Crotona. Cu toate acestea, profesorul este
dezamagit de multe dintre credintele si practicile grupului. Spre
exemplu, in cadrul unei ceremonii fastuoase desfasurate intr-o
cripta, i-a fost prezentat liderul Fratiei, un anume Aurelius care,
pe o voce groasa si seriosa, s-a recomandat ca fiind
reincarnarea lui Pitagora, Cornelius Agrippa, Francis Bacon
si a persoanei anonime care ar fi scris de fapt piesele lui
Shakespeare. Imediat, Gardner l-a intrebat ironic daca nu
este cumva si reincarnarea Evreului Ratacitor. De asemenea, cand cu
multa piosenie membrii grupului i-au prezentat una dintre lampile
cu gaz care luminau cripta drept o Sfantul Graal,
englezul nu s-a putut abtine si a ras. Cea mai mare dezamagire a
avut-o insa cand, in cadrul unui Sabat, Marea
Preoteasa a grupului, despre care se spunea ca este o
extraordinara vizionara, a profetit cum ca Marea Britanie nu va
intra niciodata in razboi, iar apoi, prilej de bucurie, toata lumea
a participat la o petrecere cu vin si bucate alese care a tinut
pana spre dimineata. Chiar a doua zi, pe 1 septembrie 1939, Anglia
declara razboi Germaniei naziste.

Cu toate acestea, in cadrul Fratiei Crotona, Gerald
Gardner a legat o prietenie foarte stransa cu cativa
membrii care, desi ii impartaseau scepticismul vizavi de practicile
grupului, aveau un pronuntat interes in ocultismul serios. Intr-o
noapte din septembrie 1939, acesti prieteni il duc in Casa
„Batranei Dorothy”, unde este initiat chiar de proprietara,
Marea Preoteasa Dafo in Sabatul Padurea
Noua. In timpul ceremoniei, desfasurata in limba latina si
in engleza veche, englezului i se reveleaza faptul ca
gruparea urmareste sa renasca Wicca (vrajitorie, in
engleza veche), stravechiul cult religios al vrajitoarelor
britanice medievale. Gardner este fascinat de acest cult,
urca repede in ierarhia organizatiei, iar in 1940, participa la
una dintre cele mai mari si mai puternice ceremonii magice
a acesteia, Conul Puterii, prin care toti vrajitorii din
Marea Britanie au blestemat Germania nazista si au
impiedicat-o printr-o bariera magica sa invadeze Anglia.
In cartea sa Witch, Gardner povesteste „Intr-o noapte
ne-am dus intr-un loc secret din padure, unde am trasat
Marele Cerc al Maestrilor – element care nu se
invoca decat in cazuri de urgenta exceptionala. Si Marele Con al
Puterii a fost ridicat si indreptat spre Hitler, iar porunca care a
fost data este: nu poti trece marea, nu poti trece marea, nu poti
trece marea, asemenea cum in vechime a fost facut cu Napoleon sau
cu Armada Spaniola.”

In 1946, Gerald Gardner se muta impreuna cu sotia sa in sudul
regiunii Hertfordshire, langa oraselul St. Albans. Desi, pana la
moartea lui Dorothy Clutterbuck, pastreaza stranse legaturi cu
membrii Sabatului Padurea Noua, englezul, care era deja respectat
si recunoscut drept mare initiat si vrajitor, isi
infiinteaza propria organizatie, Sabatul Padurii Bricket.
In anii care urmeaza, aceasta se transforma intr-o foarte
populara si uriasa pepiniera de ocultisti, vrajitori si
vrajitoare – foarte multi membri ai organizatiei lui
Gardner ajungand la randul lor Maestri sau Mari Preotese a
numeroase alte organizatii Wicca care se raspandesc in intreaga
Anglie, iar apoi in toata lumea. Pana la moartea sa, survenita in
1964, Gardner este un fervent promotor al
vrajitoriei, scriind numeroase carti, organizand intalniri
si evenimente, infiintand chiar si un Muzeu al Magiei si
Vrajitoriei si devenind o celebritate de can-can a
Regatului Unit. Tocmai din aceste ratiuni, spre sfarsitul vietii
este repudiat de multi dintre fostii sai frati, maestri sau
chiar discipoli, acestia acuzandu-l ca a discreditat Arta
Magiei prin prea multa publicitate si ca in interviurile
si cartile sale a dezvaluit prea multe secrete care ar fi trebuit
sa ramane ascunse de publicul profan. Cu toate acestea, nimeni nu-i
contesta meritul – Gardner este recunoscut de toata suflarea oculta
din Marea Britanie drept „Tatal Wicca” (desi, el insusi avea sa
afirme de nenumarate ori ca nu a inventat Wicca, ci doar a
redescoperit-o). Si, totusi, ce inseamna Wicca?

Gerald Gardner, Scire, „Tatal Wicca” (1884-1964),
cel mai fervent promotor al miscarii Wicca

Religia vrajitoarelor

Marea vanatoare a vrajitoarelor a inceput la
sfarsitul secolului al XV-lea si a durat pana in secolul XVII, in
aceasta perioada, in Europa iar mai apoi in Statele Unite
ale Americii, peste 150.000 de persoane fiind torturate cu
bestialitate si omorate sub acuzatia de vrajitorie.
Potrivit inchizitorilor, vrajitoarele il venerau pe diavol
si comiteau acte diabolice, de la blesteme si magie
neagra, la canibalism si pangarirea celor mai importante simboluri
si sarbatori crestine. Astazi, cei mai multi cercetatori
considera ca asa-zisele vrajitoare au fost in fapt biete victime
ale isteriei in masa a diverselor comunitati needucate de
tarani medievali sau a prejudecatilor clericilor si ca nu ar fi
existat niciodata o religie a vrajtoarelor. Cu toate acestea, in
epoca victoriana s-a format si un curent minoritar contrar, care a
lansat ipoteza cultului vrajitoarelor, potrivit careia
acestea erau membrele unui cult pan-european pagan si
precrestin. Aceasta ipoteza o expune cu titlu de fapt
istoric si Gerald Gardner in lucrarea Cartea
Umbrelor, o culegere de ritualuri care ar fi datat
din antichitate.

Cartea Umbrelor, culegerea de vraji, farmece si
descantece a oricarui vrajitor wiccan. Traditia spune ca fiecare
ucenic mosteneste Cartea de la Maestrul sau, iar apoi – cand la
randul sau ajunge un Mare Initiat – este liber sa o modifice, sa o
schimbe sau sa adauge material magic aditional. Astfel, peste
decenii, Cartea Umbrelor ajunge sa fie practic un neintrerupt
jurnal de vrajitorie.

Potrivit Cartii Umbrelor, wiccanii cred ca in univers
exista o forta creatoare, un Prim Motor denumit
Unul sau Totul, insa foarte putine lucruri se stiu despre
natura acestuia. Pe Pamant, Unul se manifesta precum yin si yang,
prin intermediul unui Zeu si a unei Zeite imanente si
antagonice. Zeita poate lua trei forme:
Fecioara, Mama si Batrana inteleapta – adica
arhetipul devenirii Marii Preotese Wicca, iar Zeul se manifesta
prin Zeul Incornorat, Regele-Zeu si Zeul
Sacrificiului – idealul Marelui Preot. Gardner noteaza ca
„Zeul Incornorat al vanatorii, mortii si magiei care guverneaza
peste un paradis post-mundan si Zeita, Marea Mama care regenereaza
pamantul, invie sufletele mortilor si aduce dragostea celor vii
sunt zeitatile ancestrale ale britancilor, precum egiptenii aveau
drept zei tribali pe Isis si Osiris, iar evreii pe Elohim.” In
fapt, Wicca este o religie politeista, animista, panteista
si extrem de toleranta – absolut toti zeii pagani din
Europa, de la Zeus la Odin, sunt
vazuti drept diversele manifestari ale Zeului sau a Zeitei wiccane.
In bogatul pantheon Wicca, desi exista zei si spirite in esenta
rele, nu intalnim vreo zeitate echivalenta cu diavolul. Un aspect
foarte important al Wicca este respectul deosebit pentru
natura: Wicca este o religie naturista si animista,
potrivit ei, toate lucrurile (stelele, planetele, oamenii,
animalele, plantele, rocile) au suflet, motiv pentru care trebuie
respectate. De altfel, multe ritualuri wiccane au ca scop
readucerea armoniei sau vindecarea Naturii. Un alt principiu
important al wiccanilor este egalitatea intre
sexe, care, in viziunea lor, porneste de la caracterul
polar al naturii: de exemplu, ploaia este un simbol al principiului
masculin, in vreme ce pamantul care este udat si rodeste reprezinta
femeia. Si, desigur, mai este magia…

Simbolul Zeitei (sau Tri-Zeitei Fecioara, Mama,
Batrana) este o luna plina inconjurata de doua
semiluni

Ritualuri magice moderne

Desi wiccanii folosesc numeroase simboluri, de la crucifixe la
steaua lui David, cel mai important element al acestei
religii este pentagrama, fiecare dintre cele cinci puncte
ale acesteia reprezentand unul dintre cele cinci elemente clasice,
dimpreuna cu ideea ca omul, cu cele cinci extremitati ale sale,
este un microcosmos in Univers. Asadar, wiccanii cred in cele 5
elemente clasice – aer, foc, apa, pamant si eterul
(sau spirit) care le uneste pe toate; cu toate acestea, spre
deosebire de grecii antici, se raporteaza la aceste elemente in
sens mai mult simbolic decat ad litteram. In mod
traditional, fiecare element este asociat cu un punct
cardinal: aerul cu estul, focul cu sudul, apa cu vestul,
pamantul cu nordul, iar spiritul cu centrul. Cele cinci elemente
sunt invocate in foarte multe ritualuri magice wiccane, insa joaca
un rol deosebit in consfiintirea Cercului Magic.
Numai o mica parte a vrajitorilor batrani si foarte experimentati
pot face vraji in lipsa cercului magic; asadar acesta este un
element central al practicilor vrajitoresti, precum si a diverselor
sarbatori si festivaluri wiccane. De cele mai multe ori,
sabatul de vrajitori si vrajitoare se strange si invoca
Gardienii celor patru puncte cardinale, dimpreuna cu cele cinci
elemente. Numai dupa ce cercul magic a fost trasat si este
activ, wiccanii isi pot incepe ritualurile, de obicei prin
rugaciuni adresate Zeului si Zeitei.

Pentagrama wiccana reia in totalitate bogata
simbolistica pe care alchimistul, ocultul, astronomul si teologul
Heinrich Cornelius Agrippa von Netteshein (1468-1535) a definit-o
in lucrarea De occulta philosophia libri
tres (Cele trei carti despre Filosofia
Oculta).

Wiccanii cred ca magia este o lege a naturii,
neinteleasa de stiinta contemporana, dar care poate fi manipulata
prin vrajitorie. In timpul numeroaselor ritualuri,
wiccanii traseaza cercul magic care le confera putere si apoi incep
sa produca vraji de dragoste, de fertilitate sau pentru alungarea
influentelor negative. Desi marea majoritate a wiccanilor nu sunt
vrajitori, toti cred in magie, pretinzand ca au
vazut cum aceasta functioneaza si chiar produce schimbari in lumea
inconjuratoare. Ei vad magia drept arta de a provoca
schimbari prin puterea vointei sau stiinta de a controla
fortele secrete ale naturii. Pe vremea lui Gardner, pentru a se
feri de prejudecati si de controverse, multi wiccani, printre care
Alex Sanders si Doreen Valiente isi defineau vrajitoria drept
magie alba, in contrast cu cea neagra, asociata in
mod traditional cu diavolul si satanismul, insa astazi foarte
putini mai tin la aceste titulaturi.

New Moon Come To Us, incantatie wiccana adresata
Tri-Zeitei

Pentru a-si duce la capat ritualurile, wiccanii se folosesc de o
serie de instrumente magice, printre care un cutit
(cunoscut drept athame), o bagheta, o figurina, un potir,
o coada de matura (numita besom), o caldare, lumanari,
tamaie si o secera. In interiorul Cercului, se construieste un
altar pe care aceste unelte sunt dispuse intr-o ordina anume,
dimpreuna cu statuete ale Zeului si Zeitei. Un aspect mai picant al
Wicca este ca o mica parte a sabaturilor din ziua de astazi, in
special cele care i-au ramas fidele lui Gardner, se desfasoara
exclusiv in pielea goala. Desi Gardner a invocat
niste obscure traditii samanice celtice cand a
impus aceasta regula, multi alti wiccani il acuza de faptul ca nu a
facut decat sa-si instaureze propria preferinta (Gardner era un
nudist convins!) cu caracter de lege. Cei mai
multi wiccani participa la ceremonii in robe sau in haine
obisnuite.

Ceremonie wiccana din Sabatul lui Scire
Gardner

De-a lungul unui an, wiccanii au 6 mari ritualuri
magice:

• ESBATUL se desfasoara in fiecare noapte cu
  luna plina si este, mai mult, un prilej de distractie si
  socializare.

• MARELE RIT presupune o acuplare sexuala
  simbolica (sau reala) intre Marele Preot si Marea Preoteasa, dupa
  ce primul introduce cutitul athame in cupa cu vin tinuta
  de femeie, in incantatiile in cor ale celorlalti – moment ce
  simbolizeaza uniunea dintre Zeita Fecioara si Zeu.

• ADUCEREA LUNII – Marea Preoteasa a Sabatului
  intra in transa si o roaga pe Zeita, simbolizata de Luna, sa-i
  intre in trup si sa o posede. De-a lungul intregii transe, Marea
  Preoteasa vorbeste si se comporta precum Zeita.

• SARUTUL DE CINCI ORI, cum ii spune si numele
  este un ritual prin care se saruta cinci parti ale corpului si se
  fac binecuvantari:Binecuvantate fie-ti piciorele care te-au
  purtat pe aceasta Cale
  Binecuvantate fie-ti genunchii care au ingenunchiat pe Altarul
  Sacru
  Binecuvantat fie-ti uterul / falusul fara de care nici unul dintre
  noi n-am fi
  Binecuvantati fie-ti sanii care te-au facut frumoasa / Binecuvantat
  fie-ti pieptul care te-a facut puternic
  Binecuvintate fie-ti buzele care rostesc Numele Sacre.

• WICCANAREA este echivalentul botezului
  crestin. Parintii prezinta pruncul celor doi preoti, iar acestia il
  binecuvanteaza si la randul lor il prezinta Zeului si Zeitei,
  cerandu-le acestora protectie. In conformitate cu principiul
  liberului-arbitru, foarte sanatos in randul Wicca, copilul cu
  pricina nu devine wiccan, iar cand creste nu se asteapta de la el
  sa urmeze neaparat religia parintilor.

• ROATA ANULUI (vezi foto) este un ciclu de 8
  festivaluri sabatice care impart anul calendaristic in mod egal. Cu
  aceste ocazii se fac profetii, se primesc noi ucenici si au loc
  comemorari specifice fiecarei perioade.

Wicca in secolul XXI

Wicca nu este o religie unitara: in prezent, in
intreaga lume, exista peste 50 de forme distincte
ale acestei miscari. De asemenea, nici macar intr-o tara in care
exista mai multe grupuri care apartin aceleiasi ramuri, nu
exista vreo structura ierarhica sau vreo ascendenta de
vreun anume fel. In majoritatea Sabaturilor Wicca exista
trei grade: ucenic, initiat si maestru. In
momentul in care cineva ajunge maestru, el poate parasi grupul
pentru a-si crea singur unul nou si independent. Poate tocmai
datorita acestui ciudat tip de organizare foarte laxa,
Wicca s-a raspandit spectaculos in ultimul timp.
Nu exista date exacte pentru o evidenta globala, insa se estimeaza
ca astazi in lume traiesc in jur de 1 million de
credinciosi Wicca. Pentru a va face o idee despre gradul
de raspandire al Wicca, ganditi-va ca in 1990, in SUA, unde avem
statistici exacte, traiau 8.000 de wiccani. Astazi numarul lor este
de 201.000. In Marea Britanie, sunt 80.000 de wiccani, iar in
Australia 20.000. Wicca este recunosca ca religie in SUA si in
Marea Britanie, in Anglia avand loc, in 2004, si prima
casatorie in ritual wiccan (foto).

Multa vreme, Wicca a fost vazuta precum o secta de
ciudati. Insa, intre 1990 si 2000, pe masura ce numarul
adeptilor a sporit, miscarea s-a integrat in cultura populara de
larg consum, fiind subiectul a numeroase filme si carti, printre
care serialul TV Buffy, spaima vampirilor sau romanul lui
Paulo Coelho Brida. De asemenea, pentru ca in
randurile Wicca nu sunt primiti tineri sub 18 ani, in
ultimii ani au aparut numeroase carti care popularizeaza miscarea
in randurile adolescentilor, iar aceste lucrari se bucura de un
succes deosebit, explicatia fiind ca Wicca trateaza ideile
si problemele de care sunt interesati adolescentii intr-un mod in
care celelalte religii nu o fac. Este greu de spus daca
Wicca este o religie, o miscare spirituala, un compediu de
festivaluri si ceremonii campenesti stravechi sau doar o
societate secreta prefabricata, o bazaconie inventata de niste
oculto-entuziasti. Astazi, un procent semnificativ de
wiccani se indoiesc serios de autenticitatea performantelor
vrajitoresti ale lui Gardner sau Dorothy Clutterbuck, cu
toate acestea respecta Wicca ca pe o straveche traditie britanica
si celtica, angajandu-se mai degraba in acte de reenacment
(comemorari si reconstituiri istorice), decat in autentice
ritualuri si credinte oculte.

CITESTE SI:

• Cercul iluzionistilor
  disparuti
• Superstitiile, credintele care nu nasc
  razboaie
• Psihologia din spatele
  magiei