Aceasta teorie a fost propusa initial in anul 2004, de catre Phill Marcus, profesor de inginerie mecanica de la Universitatea din Berkeley, California. Pe masura ce Jupiter se incalzeste in apropierea ecuatorului si se raceste in zona Polului Sud, temperatura planetei ar putea oscila cu mai multe grade Celsius. Marcus a anticipat ca schimbarile majore au inceput in emisfera sudica in jurul anului 2006, provocand o instabilitate a vanturilor, furtuni puternice si vortexuri. Observatiile facute de sondele spatiale au indicat trei “puncte rosii” pe suprafata lui Jupiter, pe care oamenii de stiinta le-au identificat ca fiind furtuni. Cea botezata “Marele Punct Rosu” este o furtuna calma in interior si foarte violenta spre extremitati. In timp ce vanturile sale centrale au viteze de 15-16 km/ora, cele de la margine depasesc 360 kilometri/ora. Cercetatorii explica nuanta caramizie a fenomenului prin faptul ca furtuna este atat de puternica incat ridica materia de sub norii planetei la mari altitudini, acolo unde radiatiile ultraviolete ale soarelui ii dau aceasta culoare, printr-o reactie chimica necunoscuta. Pentru ca toate cele trei furtuni sunt luminoase in infra-rosu, trebuie ca ele sa se inalte deasupra atmosferei de metan a lui Jupiter, care, absorband razele in infra-rosu ale Soarelui, este intunecoasa in imaginile facute cu acest spectru. Marele Punct Rosu persista pe suprafata lui Jupiter de aproximativ 300 de ani, conform observatiilor astronomice. Daca doua dintre cele trei furtuni isi vor mentine neschimbate cursurile, ele se vor intalni in preajma lunii august a anului viitor, iar Marele Punct Rosu fie o va asimila, fie o va respinge pe cea mai mica.
Sursa: DailyGalaxy