Masina zburatoare este o realitate

Echipa de ingineri a recent infiintatei companii americane Terrafugia este pe cale sa indeplineasca fantezia oricarui sofer: un vehicul de serie care sa poata merge atat pe sosele cat si pe deasupra lor. Tot ce mai au de facut indraznetii pionieri este sa testeze prototipul deja construit, botezat Transition. Vehiculul, planificat sa fie lansat spre comercializare anul viitor va avea patru roti, suspensii de tip Formula 1 si o pereche de aripi lungi de trei metri care se vor plia atunci cand masina va schimba aerul cu asfaltul. Totusi, abordarea americanilor pare sa fie imaginea din oglinda a mult-visatei invetii, caci proiectantii lui Transition sunt foarte vehementi in a sustine ca acesta nu este atat o masina zburatoare, cat un avion terestru.

Incercari ale aceleiasi inventii au mai fost facute de-a lungul timpului, diversi entuziasti petrecandu-si ani din viata pentru a creea design-uri detaliate, modele la scara, chiar prototipuri functionale ale masinii zburatoare. In 1950, Molt Taylor, un fost pilot al fortelor aeriene americane, a zburat cu mai multe versiuni ale lui Aerocar, un hibrid intre masina si avion care se atasa unei perechi separate de aripi si unei cozi. Nu a reusit insa sa gaseasca suficienti clienti incat sa transforme initiativa intr-o afacere, astfel ca proiectul sau nu a depasit perimetrul experimental.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Acum, cei care se apropie de transformarea visului in realitate – propulsarea masinii pe tronsonul culoarelor aeriene – se considera numai ingineri si deloc vizionari. Compania lui Carl Dietrich, fondatorul si coordonatorul proiectului, nu isi bazeaza planurile pe tehnologie ultra-avansata sau pe infrastructura. Nu se gasesc in echipa sa adepti ai teoriilor antigravitationale. Ei pur si simplu inventeaza un avion cu un singur motor si cu elicea propulsatoare dorsala, care se intampla sa fie omologat si pentru traficul rutier.

Design-ul aparatului a fost perfectionat cu simulatoare software, iar materialele folosite la construirea lui sunt dintre cele utilizate la avioane si masini. Transition va satisface cerintele Administratiei Aeronautice Federale ca avion si va multumi Administratia Nationala de Siguranta a Transportului Rutier precum si regulile Agentiei de Protectie a Mediului, pe sosele si autostrazi.

Cu un astfel de vehicul se va putea decola numai de pe o autostrada si va fi necesara posesia unui permis de zbor pentru acest lucru, vehiculul neputand fi pilotat in aer decat in urma unei atestari. De asemenea, el nu isi va putea ajuta posesorul sa iasa din blocajul din trafic, deoarece, asa cum insista sa spuna creatorii sai, este vorba despre un aeroplan pentru strazi, ce are nevoie de o pista pentru decolare.

Echipa lui Dietrich intentioneaza sa produca si sa vanda cateva sute de aparate Transition anual. Acest lucru presupune insa ca ei sa realizeze ceea ce niciun alt entuziast al masinii zburatoare n-a mai incercat inaintea lor: sa construiasca o nava care sa poata suporta golurile de aer si care sa-si protejeze in acelasi timp ocupantii in cazul unui impact pe sol. Produsul trebuie sa fie suficient de ieftin, calitativ si multiplicat industrial. Trebuie, de asemenea sa promoveze la toate testarile de siguranta si sa se incadreze in standardele diferitelor agentii federale. In final, echipa va trebui sa gaseasca un asigurator dispus sa ofere polite de asigurare pentru o masinarie atat de inedita.

Chiar in aceasta perioada, un concept la scara complet functional este pregatit pentru un zbor de testare ce va avea loc mai tarziu in aceasta luna. Toti expertii care cunosc datele proiectului, se asteapta ca aparatul sa zboare. Mai mult de 40 de clienti au contribuit cu depozite de buna-credinta intre 7.500 si 10.000 de dolari pentru Transition, iar comapania are un milion de dolari in fonduri private. Investitorilor li s-a spus ca primii clienti vor conduce vehiculul in urmatorul an. Termenul pare unul nebunesc data fiind natura proiectului, dar grupul, de la aparitia sa de acum doi ani, a reusit sa-si satisfaca mereu termenele promise. Dietrich si partenerii sai si-au imprimat pe barele masinilor mesajul “Urmatoarea mea masina va fi un avion”, care pentru ei nu este deloc o gluma, ci titlul unei liste de promisiuni pe care intentioneaza sa le respecte.

Proaspat absolvent al facultatii de aeronautica de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, tanarul Dietrich in varsta de 27 de ani se apuca in 2004 de constructia vehiculului, ce trebuia sa incapa intr-un garaj de dimensiuni medii, aproximativ 2 pe 6 metri. Ideea i-a venit de la o schimbare de regulament a agentiei americane de zbor, care a proiectat o noua clasa de avioane usoare, al caror pilotaj presupunea numai 20 de ore de antrenament, jumatate din necesarul obisnuit. FAA dorea sa deschida sportul aerian mai multor oameni, iar Dietrich a sesizat aici posibilitatea unei piete de avioane sofabile. Categoria de avioane usoare presupune aterizarea de indata ce vremea se destabilizeaza, astfel incat Dietrich s-a gandit ca oamenii ar opta pt un avion pe care sa-l poate aduce la sol si sofa pana la destinatie in situatia unei prognoze nefavorabile zborului.

Tanarul creator era constient ca pentru a putea sustine o micro-companie, productia si repararea avionului trebuia sa fie ieftine. Acest lucru a eliminat caracteristicile mecanice complexe ale aparatului, precum aripile lungi, subtiri si telescopice. Pana in 2005, el a testat virtual mai mult de 50 de designuri in simulatoare pe computer, iar ultima configuratie a fost singura care s-a dovedit adecvata cerintelor de drum, de pista si de afaceri.

Dietrich a avut initial bani pentru a pune bazele atelierului in care a inceput proiectul multumita faptului ca era dinainte un inventator prolific. El inventase deja un motor de racheta si o unealta simpla folosita de muncitorii Natiunilor Unite la dezactivarea minelor de pamant. Acest palmares, impreuna cu design-ul lui Transition i-au adus prestigiosul premiu Lamelson Stundent Prize si o recompensa baneasca anuala de 30.000 de dolari pentru cel mai inventiv tanar inginer al Institutului Tehnologic Massachusets.

Dietrich si-a contactat fosti colegi si a reusit astfel sa adune o echipa formata din opt membri, care lucreaza in comun si astazi la concretizarea lui Transition. Cercetatorul spune ca multi posibili investitori si clienti sunt sceptici cu privire la succesul firmei Terrafugia, dar el se arata increzator ca incercarea va fi un succes. Transition va functiona pe baza de benzina, nu de kerosen si va avea o autonomie de zbor de 735 kilometri. Pretul sau va fi de 194.000 de dolari, Transition fiind menit sa inlocuiasca avionul oamenilor pe distante scurte si nu neaparat masina.

Clientii platitori sunt vitali pentru planul Terrafugia si la fel de important este ca ei sa poata conduce legal ceea ce cumpara. “Tot acest proces va fi stopat, daca nu vom putea asigura aparatul”, spune Richard Gersh, vice-presedinte de marketing al companiei Terrafugia. Gersh este un pilot amator cu 30 de ani de experienta in industria asigurarilor, care s-a oferit sa-i asiste pe Dietrich si colegii sai in promovarea produsului. Barbatul incearca sa identifice si sa anticipeze orice posibila problema care ar tine Transition departe de drumuri. El stie, de exemplu, ca orice asigurator va intreba cat dureaza repararea unei aripi avariate si cat va costa, asa ca trebuie sa obtina toate aceste estimari de la ingineri, pentru a se putea angaja in tratari cu anumite companii.

In prezent, Terrafugia lucreaza cu NHTSA asupra chestiunii oglinzilor retrovizoare. Se discuta posibilitatea folosirii de video-camere in locul acestora, deoarece prezenta lor in lateralele vehiculului ar cauza serioase probleme aerodinamice in timpul zborului. Iar cu EPA se negociaza clasificarea lui Transition ca avion, caz in care ar fi supus unor norme de emisii mai permisive decat in cazul automobilelor.

Compania producatoare anunta ca Transition va fi sigur si se va conduce ca o masina normala in aproape orice conditii atmosferice. Insa pentru a putea fi incadrat in categoria avioanelor usoare, aparatul va trebui sa cantareasca aproximativ 600 de kilograme, cu 220 de kilograme mai putin decat o masina Smart. Totusi, Transition va fi lung cat o masina de teren si in anumite puncte la fel de inalt. Toate aceste lucruri nasc intrebarea daca va rezista unei furtuni puternice sau impactului cu un vehicul masiv.

Se presupune ca numai vehiculele grele au cu adevarat stabilitate, dar Dietrich pretinde ca avand o garda lasata, un ampatament larg, un centru de greutate aproape de varf si o aripa dorsala care genereaza forta de presiune, Transition va sta lipit de pamant. Este insa realist cu privire la limitele masinariei si recunoaste ca este mai sensibil la vant decat alte vehicule. Cat despre impactul cu o masina mare, echipa spune ca fibra din carbon si miezul spongios din alcatuirea custii de protectie a vehiculului vor proteja pasagerii impotriva unui impact frontal sau lateral, pe masura standardelor NHTSA.

Pana la finele lui 2008, Terrafugia planuieste sa construiasca trei prototipuri, pe care le va stoarce pana la epuizare, pentru ca, este de parere Heafitz, unul dintre inginerii ce iau parte la proiect “ in functie de cat de greu iti este sa strici o masina, acest lucru arata cat de bine este constuita.” Primul Transition va zbura in aceasta luna, iar clientii il vor putea avea pana la sfarsitul lui 2009. In incercarea de a fi atat un automobil, cat si un avion, Transition ar putea reusi sa fie o versiune mediocra a ambelor.