Autor: Andrei Ruse
Editura: Tritonic
SONI se scrie cu toate literele mari sau toate literele mici. Toata cartea este, de altfel, scrisa cu litere mici. Mie asta mi-a transmis familiaritate si modestie – cred ca e ceva sa vorbesti despre lucruri mari scriind cu litere mici, necesita o anumita incredere de sine. Incredere de sine este si atunci cand scrii la 23 de ani un roman despre viata, moarte si sex intr-un mod cu totul ingenios si brutal in acelasi timp.
SONI este o carte pe care nu as recomanda-o minorilor sub 18 ani sau bolnavilor de inima, deoarece contine un limbaj foarte dur, singurul de altfel prin care cred ca ar fi putut sa fie transmise acele stari prin care se trece. Tu ce ai simti daca ai afla ca mai ai doar 6 luni de trait? Ai fi calm, te-ai impaca cu ideea, ti-ai pune lucrurile in ordine si ti-ai lua la revedere de la cei dragi? Nu cred.
SONI se trezeste ca are 26 de ani si trebuie in scurt timp sa moara. Serviciul pe care il avea ii era insuportabil. Tocmai se despartise de barbatul langa care statuse 3 ani de zile si pe care inca il iubea. Statea singura intr-o garsoniera. Avea o singura prietena buna, apropiata, care tinea la ea. Mai era si mama ei. Mai era si Bucurestiul. Asta fiind lumea ei, isi da seama ca o sa moara. Ca nu o sa mai bea o bere intr-un club, ca nu o sa mai aiba o familie, nu o sa mai poata face un copil. Insa toti oamenii din jur da.
SONI, din momentul in care afla ca va muri, incepe sa traiasca. Incepe sa faca lucruri pe care si le-ar fi dorit insa nu a avut curaj. Acum, neavand nimic de pierdut, incepe sa-si implineasca fanteziile. Se culca cu cativa barbati care ii ies in cale, o singura noapte. Povesteste cu ei si cu alti oameni fara nici o retinere despre orice. Ii spune unui taximetrist ca are cancer din cauza ca s-a uitat la OTV si la telenovele, iar el o crede si nu se va mai uita. Se duce la o sedinta de terapie de grup si se indragosteste de un tip bolnav de HIV.
Citeste continuarea articolului pe www.bookblog.ro