Cercetatorii de la Universitatea din Washington merg chiar mai departe, sugerand adoptarea acestei metode inclusiv de catre pescariile private si crescatoriile cu scop strict comercial. Procedand astfel chiar pe parcursul unor perioade relativ scurte de circa 1-3 ani, populatiile reproducatoare de pesti ar primi o impulsionare genetica necesara cresterii numarului de indivizi reproducatori si implicit sansele de supravietuire si mentinere a speciilor rare de pesti cu importanta economica sporita cum ar fi sturionii si unele specii de ciprinide si salmonide.
Initiatorul acestei solutii pe plan mondial, ihtiologul George Sugihara de la Institutul de Oceanografie al Universitatii San Diego din California este de parere ca ocrotirea pestilor de talie mare, care implicit sunt exemplare adulte, ajunse la varsta reproducatoare, duce nu doar la asigurarea unor urmasi sanatosi si viabili ci si la mentinerea sanatatii speciei respective prin cresterea biodiversitatii din orice lac sau rau.
Studiul echipei profesorului Sugihara se intinde pe o perioada de peste 50 de ani fiind una dintre cele mai ample si mai documentate analize asupra populatiei mondiale de pesti. Conform acestuia un peste adult va consuma mai putina hrana decat unul in crestere, totodata va fi mai rezistent la foamete datorita faptului ca procesul maturizarii s-a incheiat si nu mai are nevoie de atat de multa hrana comparativ cu un peste imatur. De asemenea, o populatie de pesti tineri va atinge colapsul atunci cand resursele de hrana sunt diminuate. Studiul ihtiologului Nils Stenseth de la Universitatea din Oslo vine cu o concluzie asemanatoare, demonstrand ca atunci cand pescuitul are ca obiect capturarea celor mai mari pesti, aceasta poate forta schimbari evolutionare rapide in populatiile piscicole.
Sursa:Reuters