„Imaginati-va o lume in care fiecare om de pe Pamant va avea acces gratuit la toate cunostintele umanitatii.“ Acesta este motto-ul activitatii lui Jimmy Wales, fondatorul Wikipedia. Ideea? Acumularea de cunostinte in toate limbile posibile si publicarea lor pe internet, pentru a deveni accesibile oricui. Exista insa o mica problema. In Wikipedia are voie sa scrie oricine, ceea ce implica riscul publicarii unor materiale neprofesionale. „Cu totii suntem specializati intr-un anumit domeniu. Nimeni nu stie totul, dar fiecare dintre noi stie cate ceva“, explica Florence Devouard, presedintele Fundatiei Wikimedia. Practic, edificarea unui depozit al cunoasterii universale pornind de la cea personala presupune prezentarea diferitelor subiecte (de pilda, fuziunea nucleara sau problema stratului de ozon) intr-un limbaj accesibil maselor. Este un santier de lunga durata, o munca demna de generatii de Sisifi. Cu toate acestea, rezultatul este vizibil. Cum spuneam, s-au adunat mai mult de opt milioane de articole, dintre care 103.248 (la momentul redactarii materialului) in limba romana. Prin comparatie, Encyclopaedia Britannica ofera un pic peste 100.000 de articole.
Intre entuziasm si neincredere
In ultima luna, www.wikipedia.org a fost vizitat de 110.427.000 de ori, ne asigura ww.trafficestimate.com. Este limpede ca enciclopedia online se bucura de o popularitate extrem de mare, dar nici aceasta si nici volumul enorm de informatie nu reprezinta garantii ale corectitudinii. In 2005, revista Nature a facut o comparatie intre Wikipedia si Britannica, studiind cate 42 de articole pe teme stiintifice din fiecare dintre enciclopedii si calculand media aritmetica a numarului de greseli gasite. La Wikipedia s-au descoperit, in medie, 3,86 de greseli, in timp ce la Britannica erau 2,92 de greseli. Ce determina calitatea articolelor? Calitatea procesului de editare si fidelitatea informatiilor celor ce contribuie la redactarea lor. Acolo trebuie sa cautam raspunsul la chestiunea fiabilitatii Wikipedia.
Fondatorii au incercat sa rezolve problema prin doua proceduri foarte importante. Pe de-o parte, se cere ca fiecare articol sa fie bogat in referinte, care, a priori, sunt considerate fiabile. Apoi, materialele sunt dublate de o rubrica de discutii asupra subiectelor pe care le trateaza. In cazul in care cineva contesta veridicitatea articolului, este obligat sa aduca argumente cu care sa-si sprijine ideea. Daca doi sau mai multi colaboratori nu ajung la vreo concluzie, intra in scena un „arbitru“ care trebuie sa aiba minimum 20 de contributii valide la enciclopedie si care la nevoie transeaza problema intr-un anumit fel. Ca sa vad cum functioneaza sistemul, am facut o modificare mica, dar grosolana la un material stiintific. A doua zi, operatia mea disparuse ca prin minune. Mai mult, am fost avertizat politicos sa nu mai public asemenea informatii eronate. Printre randuri am citit ca, in caz contrar, nu voi mai avea cont la Wikipedia. M-am gandit automat la faptul ca un astfel de comportament nu este singular, iar efortul de a-i indeparta pe falsii invatati este urias.
Companiile „indulcesc“ informatiile
Cei care saboteaza din nestiinta, din joaca sau din rea-vointa nu reusesc sa afecteze prea mult credibilitatea Wikipedia. Exista insa o alta categorie care devine periculoasa in chestiunea asta: cei ce dezinformeza din interes, bunaoara unele companii si chiar agentii secrete. Pentru a deconspira asemenea interventii, Virgil Griffith, proaspat absolvent al Cal Tech, a dezvoltat in 2005 un soft capabil sa urmareasca adresele IP (Internet Protocol) ale celor care fac modificari in articolele Wikipedia. Un astfel de articol este ca o pictura ce contine mai multe straturi de vopsea, urmele modificarilor „artistului“ ramanand pe panza.
Intr-un articol despre Diebold, o companie producatoare de masini de vot, chiar lucratorii companiei au sters paragrafe intregi privitoare la dubiile enuntate in legatura cu fidelitatea masinilor lor. Mai mult, ei au eliminat si unele informatii care priveau sponsorizarea campaniei electorale a presedintelui Bush de catre directorul Diebold. Problema a fost rezolvata ulterior de catre Griffith, care a refacut materialul. Cum a procedat el? A descarcat enciclopedia pe computer, a izolat IP-urile celor care operasera modificari si apoi le-a corelat cu ajutorul unor servicii de cautare a adreselor, precum ARIN, sau cu numele domeniilor de internet furnizate de IP2Location.com. Rezultatul? O baza de date cu 34,4 milioane de editari, realizate de 2,6 milioane de organizatii sau persoane care aveau legaturi cu Microsoft, Wal-Mart, CIA sau chiar birourile Congresului american. Bineinteles, nu toate modificarile acestora au dezvaluit conspiratii uluitoare, fiind uneori doar banale precizari. Bunaoara, intr-una dintre operatii, un agent CIA clarifica detalii privitoare la versurile unui cantec difuzat intr-un episod din serialul Buffy the Vampire Slayer. Softul creat de Griffith poate fi folosit online, pe site-ul wikiscanner.virgil.gr.
De altfel, m-am distrat si eu copios cu acesta. Am dat o cautare pentru a afla cine a facut modificari la pagina Sony a Wikipedia. Surpriza! Printre corectii se afla si cea localizata la unul dintre magazinele de retail Sony Style din Texas. „Sony vrea sa-ti fure sufletul. Cel mai important tel al lor este sa livreze painea pe rafturi cu o viteza mai mare de 70 de mile pe ora“, spune un angajat, cel mai probabil frustrat, al magazinului.
Concluzie
Atata timp cat oricine are dreptul de a colabora la enciclopedia online, nu vei putea crede orbeste in ceea ce scrie acolo pentru ca ai putea citi un articol pe care un glumet pus pe distrus informatii l-a modificat in urma cu cinci minute. Wikipedia ramane insa un punct de plecare, un „spatiu“ virtual care iti poate oferi minime informatii corecte despre aprope orice subiect, de la scobitori, pana la fuziunea nucleara. Ea devine treptat o adevarata constiinta universala – imperfecta, desigur, pentru ca asa suntem si noi.
Facts
Wikimedia, noul imperiu al cunoasterii?
»Din 2003, Wikimedia are obiectivul de a „incuraja oamenii sa colecteze si sa dezvolte continut informational cu licenta libera pentru domeniul public si de a-l face pe acesta accesibil maselor largi.“ Intre cele 400 de servere Wikipedia prezente in toata lumea, doar unul din 15 contine materialele respective. Celelalte servesc depozitarii unor copii permanente si permit accesarea mai rapida a informatiilor. Evident, este mult mai usor sa gasesti ceva ce se afla in 100 de locuri distincte, iar nu intr-unul singur. Aceasta este de fapt strategia pe care o adopta si Google pentru motorul sau de cautare.
Wikipedia nu este singura enciclopedie online. In 2006, au aparut Scholarpedia si Citizendium. Prima functioneaza ca o publicatie stiintifica. Autorii articolelor sunt cercetatori, iar acestea sunt validate de catre un comitet. Cea de-a doua are continut generalizat, dar si articolele de acolo sunt validate de o comisie. Alte enciclopedii devenite si ele celebre, dar care nu funtioneaza prin colaborare colectiva pe baza de voluntariat, sunt Britannica, Universalis, MSN Encarta si Agora. Cea mai importanta realizare a Fundatiei Wikimedia este bineinteles Wikipedia, dar mai exista multe altele pe care ti le prezint pe scurt mai jos.