Asta ne anunta comunicatul de presa… Cati dintre noi stim insa ce anume s-a intamplat in toamna anului 1956? Manualele dupa care am invatat la scoala, proaspat iesite din masinaria propagandei, nu scriau nimic despre asta. Nici acum, dupa cincizeci de ani, nu cunoastem prea bine cine ne-au fost martirii (desi incepem sa ne facem o idee despre cine au fost turnatorii/tortionarii) . Cam asta incearca sa faca Andrea Varga prin aceasta expozitie itineranta, ce poposeste timp de o luna in Bucuresti: sa faca putina lumina in trecutul nostru dureros si, mai ales, sa aduca in scena numele si chipurile acelora care au luptat cu teroarea comunista. Pentru cei mai tineri, probabil ar fi util de mentionat ca in toamna anului 1956, cetatenii Budapestei au iesit pe strazi, cerand, printre altele, desfiintarea politiei secrete si retragerea trupelor sovietice din Ungaria. Revolta maghiara (inabusita cu arme de foc) a generat o importanta miscare de solidarizare in Romania, in special in centrele studentesti (Timisoara, Cluj, Bucuresti). Securitatea lui Dej a actionat rapid, represiunea materializandu-se in cateva mii de arestati, studenti exmatriculati, sentinte cumulate de peste 14.000 de ani de detentie si 24 de executii. “Vorbim doar sporadic despre martiri. Ei nu au voce, nu au chipuri, nu au nume”, spune Andrea Varga, care dedica aceasta expozitie (documentata cu destule greutati, dupa cum a marturisit la vernisaj) memoriei eroilor necunoscuti ai luptei anticomuniste. Asa ca daca mergeti cumva la vreo piesa de teatru la National, incercati sa ajungeti cu cateva minute mai devreme. Veti putea afla cate ceva din povestile (cutremuratoare) ale lui Teodor Margineanu sau ale Mariei Draganita, despre cum se desfasura viata in inchisoare, despre ce insemna o vanatoare de “mistreti”. Stim ca nu sunt placute vederii, dar sunt lucruri care nu ar trebui uitate, mai ales intr-o tara care inca mai crede ca Ceausescu este unul dintre marii sai conducatori. Organizatori: Institutul Cultural Roman, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania; cu sprijinul Consiliulului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Ambasadei Republicii Polone la Bucuresti, Institutului Italian de Cultura “Vito Grasso”, Ministerului Culturii si Cultelor si TNB “I.L. Caragiale”.