Cum încearcă cercetătorii să salveze cel mai vechi document descoperit în Irlanda

Au început lucrările de conservare și digitizare a unuia dintre cele mai vechi documente pe hârtie existente în Irlanda. Este vorba despre registrul ecleziastic, care datează din perioada medieval, fiind vechi de aproximativ 650 de ani. Acesta a aparținut fostului arhiepiscop de Armagh Milo Sweteman.

Paginile sale delicate sunt reparate de experții de la Public Records Office of Northern Ireland (Proni), ca parte a unei inițiative de conservare a unora dintre cele mai importante texte istorice de pe insula Irlanda.

• Vizionarul care a realizat imposibilul. A scăpat de arderea pe rug în ultimul moment, iar marea…
• Primul mormânt de femeie îngropată cu arme în Bazinul Carpatic, descoperit în Ungaria

Registrele ecleziastice conțin copii sau ciorne ale documentelor create de activitatea administrativă a arhiepiscopilor, inclusiv documente juridice, scrisori oficiale, corespondență, chitanțe și testamente, potrivit The Guardian.

Ce presupune restaurarea unor documente fragile

Registrul datează din perioada în care Sweteman a ocupat funcția de cleric superior, între 1361 și 1380. Lucrările de conservare a registrului arhiepiscopului John Swayne, datând din 1418 până în 1438, au fost deja finalizate, iar o copie digitalizată, împreună cu un rezumat tradus, sunt acum disponibile online.

Lucrările de conservare a cărților Swayne au presupus desprinderea cu grijă a legăturilor datând din secolul al XVII-lea, spălarea delicată a tuturor foilor de hârtie și apoi consolidarea fiecărei bucăți de hârtie cu o soluție slabă de gelatină.

Golurile din hârtie au fost umplute cu hârtie japoneză kozo, înainte ca aceste cărți să fie legate din nou folosind materiale de legătorie din secolul al XVII-lea.

Lucrările în curs de desfășurare la registrul Sweteman implică nevoia de a repara daunele care au rezultat din eforturile anterioare de conservare care datează de la începutul secolului al XX-lea, când s-a pus hârtie de calc pe pagini în încercarea de a le conserva. Hârtia de calc era acidă și a accelerat de fapt coroziunea cernelii și a hârtiei.

În prezent, aceasta este îndepărtată cu ajutorul unui gel specializat, înainte de a fi supusă unui proces de spălare la presiune scăzută. Se efectuează apoi aceleași reparații cu hârtie kozo și pastă de amidon de grâu utilizate pentru registrul lui Swayne.

Hârtia documentelor, dinainte de 1450

Lucrări similare sunt efectuate și asupra unui al treilea registru, datat între 1400 și 1418, care a aparținut fostului arhiepiscop Nicholas Fleming.

Sarah Graham, șefa departamentului de conservare de la Proni, a explicat că hârtia era extrem de rară pe insula Irlanda atunci când au fost compilate registrele. A fost o perioadă care a precedat cu puțin inventarea tiparniței, când pergamentul din piei de animale era încă materialul de scris preferat.

„Hârtia care datează dinainte de 1450 este deosebit de rară, ea nu a apărut în Irlanda decât la câteva secole după ce registrul lui Milo Sweteman sau registrul lui John Swayne au fost finalizate. Am făcut unele cercetări asupra filigranelor și știm că hârtia provenea din Italia și din Spania”, a declarat Graham.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rămășițele unui copil, vechi de 17.000 de ani, ar putea fi cea mai veche dovadă a ochilor albaștri

Legăturile genomice dintre oamenii moderni și strămoși ar putea fi mai vechi decât s-a crezut

Cele mai vechi dovezi ale creștinismului la nord de Alpi

Apostolul Sfântul Pavel, autorul unora dintre cele mai vechi scrisori creștine