Italia a cerut plafonarea gazelor la 60 de euro pentru megawatt-oră

În contextul tensiunilor dintre Rusia și Ucraina care amenință piața energetică europeană, Italia face un apel urgent către Uniunea Europeană pentru reducerea plafonului la prețul gazelor naturale.

Ministrul italian al Energiei, Gilberto Pichetto Fratin, a propus stabilirea unui nou plafon la 60 de euro pentru megawatt-oră.

• Tot mai mulți lideri europeni îl critică pe Elon Musk
• „Angajații virtuali”, pregătiți să intre în câmpul muncii

Actualul mecanism de plafonare a prețurilor expiră la sfârșitul acestei luni. Ministrul italian susține că un plafon mai scăzut ar proteja consumatorii și companiile de speculațiile financiare care nu au legătură cu prețul real al materiei prime, relatează Reuters.

Italia are rezerve suficiente pentru următoarele două luni

Îngrijorările privind o nouă criză energetică s-au intensificat după ce Ucraina a refuzat să mai prelungească acordul de tranzit al gazelor cu Rusia, marcând sfârșitul unei ere în care Moscova domina piața energetică europeană. În acest context, prețul gazelor naturale la bursa olandeză TTF, considerată reper pentru Europa, a atins cel mai ridicat nivel din ultimul an – 50,17 euro per megawatt-oră.

Analiștii de la Goldman Sachs avertizează că oprirea fluxurilor de gaze rusești, combinată cu temperaturile sub medie, ar putea împinge prețul până la 84 de euro per megawatt-oră.

Italia pare însă pregătită să facă față acestei situații. Ministrul Energiei a dat asigurări că țara are rezerve suficiente pentru următoarele două luni, cu depozitele umplute la aproape 80% din capacitate. Mai mult, Italia și-a diversificat sursele de aprovizionare după 2022. Un nou terminal plutitor pentru gaz natural lichefiat urmează să devină operațional la începutul lunii aprilie, ceea ce va permite Italiei să importe anual până la 28 de miliarde de metri cubi de gaz natural lichefiat – echivalentul cantității importate prin conductă din Rusia în 2021.

Consumul total de gaz al Italiei pentru anul trecut este estimat la aproximativ 61 de miliarde de metri cubi, principalii furnizori fiind Algeria și țările nordice.