Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut

Sonda Juno a NASA a zburat pe lângă mica lună vulcanică Io de mai multe ori între decembrie 2023 și februarie 2024. A fost cel mai apropiat zbor din ultimele decenii și a oferit oamenilor de știință cea mai bună înțelegere de până acum a ceea ce alimentează această lună.

Io este unul dintre puținele alte locuri din Sistemul Solar cu vulcani activi care scuipă lavă – iar Jupiter este de vină.

• Exoplaneta Trappist-1 b ar putea avea atmosferă, dezvăluie Telescopul Webb
• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an

Io este cea mai apropiată mare lună de Jupiter. Ea se află pe o orbită eliptică în jurul planetei, ocolind gigantul gazos o dată la 42,5 ore, fiind, de asemenea, în rezonanță cu celelalte luni mari. Io este strivită și trasă ca nicio altă lume.

Vulcanismul său a fost descoperit datorită navei spațiale Voyager 1 de Linda Morabito de la Jet Propulsion Laboratory din cadrul NASA în 1979, scrie IFLScience.

Unul dintre puținele locuri din Sistemul Solar cu vulcani activi

„De la descoperirea lui Morabito, oamenii de știință planetari s-au întrebat cum au fost alimentați vulcanii de lava de sub suprafață”, a declarat Scott Bolton, cercetător principal pentru Juno de la Southwest Research Institute din San Antonio.

Dacă planeta are dedesubt un ocean lichid, iar crusta sa galbenă este acoperită cu sulf, aceasta va fi mai ușor de strivit în comparație cu un obiect mai solid, precum o minge de tenis în comparație cu o minge de baseball. Aceasta este ceea ce observațiile Juno au urmărit să lumineze.

„Această flexare constantă creează o energie imensă, care topește literalmente porțiuni din interiorul lui Io„, a declarat Bolton.

Vulcanismul a fost descoperit datorită navei spațiale Voyager 1

„Dacă Io are un ocean global de magmă, știam că semnătura deformării sale prin maree va fi mult mai mare decât a unui interior mai rigid, în cea mai mare parte solid. Astfel, în funcție de rezultatele sondării de către Juno a câmpului gravitațional al lui Io, am putea spune dacă sub suprafața sa se ascunde un ocean magmatic global.”

Datele Juno combinate cu observațiile anterioare ale lui Io sugerează că vulcanii nu sunt provocați de un ocean global de magmă. Luna este mult mai solidă decât atât. Acest lucru are implicații pentru lunile înghețate precum Europa și Enceladus, dar și pentru lumi mult mai îndepărtate.

„Descoperirea lui Juno că forțele mareice nu creează întotdeauna oceane magmatice globale face mai mult decât să ne îndemne să regândim ceea ce știm despre interiorul lui Io”, a declarat autorul principal Ryan Park, un co-investigator Juno și supervizor al Solar System Dynamics Group de la JPL.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Sonda Juno de la NASA a surprins un lac de lavă ce ar putea înghiți orașe întregi pe unul dintre sateliții lui Jupiter

O priveliște nemaivăzută cu luna Io a lui Jupiter, dezvăluită cu sonda Juno de la NASA

Sonda Juno a observat săruri și substanțe organice pe Ganymede

Sonda Juno a surprins o imagine uimitoare cu un corp ceresc acoperit cu sute de vulcani